Romane SF cu poveste şi stil

20/05/2010 at 1:41 pm (Roman, SF)

Scarabeul în muşuroi. Valurile liniştesc vântul - A&B Strugaţki

Paralela 45, 2008.  Trad. şi note, Valerian Stoicescu

Le-am terminat de citit de mult, de fapt am mai citit vreo trei cărţi de atunci, în ciuda peregrinărilor mele ca ţiganul cu cortul pe teme de renovări. Două romane excelente (îmi pare rău că nu l-am avut şi pe primul din această serie a Progresorilor/Pelerinilor, Insula locuită, însă pot fi citite distinct fără probleme) pe tema întâlnirii omenirii cu o civilizaţie net superioară.  De fapt cuvântul “întâlnire” nu este potrivit, pentru că umanitatea simte prezenţa, vede urmele, citeşte semnele (ca şi în picnic) trecerii acestei civilizaţii, însă nu are niciun contact cu ea.  Plasate într-un viitor foarte îndepărtat, romanele descriu o societate umană mult avansată, care a colonizat deja nenumărate planete, a întâlnit cel puţin 3 alte specii extraterestre dotate cu inteligenţă, şi este preocupată de cu totul şi cu totul alte lucruri decât în prezent.  Există un Consiliu planetar care guvernează totul, cu un fel de unitate de elită cvasi-militară, COMCON-ul, care conduce misiunile de colonizare a altor planete, coordonează contactele cu extratereştrii şi, mai ales, creează şi execută strategia de apărare a pământului şi locuitorilor săi împotriva oricăror neprevăzute.  Personajele principale ale romanelor fac toate parte fie din acest COMCON, fie dintre guvernatorii planetei, iar acţiunea fiecărei cărţi este în deplină concordanţă: intrigă de roman poliţist sau de spionaj, oameni extrem de inteligenţi şi curajoşi, adevăraţi eroi, fir narativ impecabil, cu suspans, deznodământ total neaşteptat, dezvăluiri crescând în intensitate.  Pe lângă aceste trăsături extrem de agreabile ale romanului de aventură, care sunt executate impecabil de fraţii Strugaţki, romanele au un sens profund, pun întrebări fundamentale, expun situaţii limită şi reacţiile aferente, sunt populate de personaje extrem de credibile şi de ataşante, au dialoguri de o naturaleţe, umor şi expresivitate de invidiat. 

Mai pe scurt cred că sunt destul de avansate pe drumul către perfecţiunea unei scrieri epice – te şi captivează, te pun şi pe gânduri, sunt trepidante şi interesante dar în acelaşi timp tratează teme serioase şi profunde, au personaje cu trăsături eroice, dar umane şi calde, nu dezbat despre lumi imposibile, nu plictisesc nicio secundă, iar limbajul în care sunt scrise este unul extraordinar de expresiv, în ciuda perfectei sale normalităţi şi lipse de emfază.  E extrem de interesant să constaţi la un moment dat că băieţii ăştia doi care scriu sunt cu mult mai savanţi şi mai deştepţi ca tine, dar sunt dintre acei rari deţinători de mega-creier care ştiu să se adreseze celorlalţi pe limba lor fără a face compromisuri calitative sau a ocoli lucrurile complicate, profunde, filozofice – pur şi simplu au talentul, dorinţa şi capacitatea de a se face înţeleşi. 

Îmi place foarte mult stilul lor de literatură, mi se pare un adevărat brand şi am de gând să citesc tot ce au scris.  Ideile lor sunt inovatoare şi mereu proaspete, dar ceea ce frapează cel mai tare, pe lângă cele descrise de mine mai sus, care duc scrierile lor al naibii de aproape de perfecţiune, este dexteritatea cu care jonglează cu elementele psihologiei umane şi pentru a construi intriga (jucându-se, deci, cu creierii noştri, ai cititorilor) şi pentru a-şi crea personajele (jucându-se cu creierii lor).