Copilării

Am primit de la Ana o leapşă despre copilărie de nu ştiu când, îmi cer scuze c-o onorez atât de târziu.  Am atââââââtea restanţe la postări că ce să mai zic…

  1. aproape toţi copiii erau alintaţi de părinţi cu anumite diminutive sau apelative. unde am copilărit eu îmi amintesc de apelative ca ţuchi, ţuţu, bubu. mulţi dintre ei au rămas cu aceste nume, iar astăzi nu sunt tocmai fericiţi. a existat vreun apelativ care să te urmărească din copilărie? crezi că aceste nume pot traumatiza?

Din fericire ai mei (şi bunicii, că ei m-au crescut) au fost suficient de întregi la cap încât să nu-mi născocească niciun diminutiv penibil.  N-am decât un singur prenume, de asemenea (cam naşpa), ceea ce e altă notă zece la adresa lor – niciodată n-am priceput la ce folosesc celelalte şpe nume pe care nu le foloseşte nimeni niciodată.  Nu ştiu dacă pot traumatiza, depinde foarte tare de psihicul copilului respectiv.

  1. care este cea mai veche amintire?
Prima amintire este seara cutremurului din 4 martie 1977.  Îmi aduc aminte un tablou strâmb pe peretele casei bunicilor, pe mine zâmbind în braţele bunică-mii la poartă pentru că mi se părea că luna (plină dacă nu mă înşeală memoria) e uriaşă, galbenă şi foarte frumoasă şi groaza bunicului meu gen drobul de sare că, dac-am fi ieşit prin spatele casei în timpul cutremurului, putea să ne omoare hornul de cărămidă prăbuşit.
 
         3.  dar cea mai frumoasă?
 
De când eram mică mică – o  seară de Moş Nicolae în care am primit un ursuleţ roz cu alb (comuniştii erau cam idioţi în materie de jucării) – ultima dată când am încercat să-mi imaginez că există un “moş”, deşi ai mei îmi spuseseră de mult că astea-s prostii de adormit copiii :) .  Mai târziu, de departe, emoţia extraordinară şi poveştile pe care mi le imaginam în nopţile dinaintea plecărilor în tabere.
 
     4. ai avut un animal de companie în copilărie? cum ţi-l aminteşti acum? ne spui o poveste cu el?
 
Nu, n-am avut niciodată animale de companie, bunică-mea era împotrivă (deşi stătea la curte) iar ai mei cu atât mai mult.   Mi-aş fi dorit din toată inima nu un câine sau o pisică, ci un arici.  Eram înnebunită după arici de la o cărticică pentru copii al cărei nume l-am uitat.
  1. cum te vedeau prietenii în copilărie? dar vecinii?

N-am avut deloc prieteni până când m-am mutat la ai mei şi am mers la şcoală.  Vecinii cu care vorbeam (erau şi unii cu care nu aveam ambasade) presupun că erau agasaţi de bunică-mea care mă prezenta ca pe cel mai grozav copil existent (mă punea să citesc de prin cărţile din casele oamenilor).  Mai târziu cred că toată lumea m-a văzut absolut normal, ca pe un copil, acolo. 

Îmi pare rău că răspunsurile mele sunt atât de neinteresante, însă n-am perceput niciodată copilăria ca paradisul acela pierdut despre care vorbeşte toată lumea.  Pentru mine aproape toată perioada respectivă a fost o nesfârşită goană de a scăpa de imaginea de copil, care mă enerva şi mă umilea peste măsură.  Niciodată nu eram mai fericită decât atunci când adulţii mă tratau de la egal la egal şi mă comportam întotdeauna ca atare.  Nu m-am “copilărit” şi “alintat” niciodată înainte de 20 de ani!:)

Şi va curge poezia…

…un an de acum încolo, datorită suedezului Tomas Tranströmer, care a primit anul acesta premiul Nobel pentru literatură.  Poate sună cam optimist titlul meu, însă în mod sigur măcar câţiva oameni în plus vor pune mâna pe traducerile suedezului, ca urmare a notorietăţii date de premiu.  E bine.  Eu nu ştiu nimic despre el, aşa că mă gândeam să organizăm o avalanşă de PDS-uri cu poemele lui pe bloguri, mai ales c-am văzut la Radu că e tradus în româneşte la Polirom.

Terorista is back in town, ceea ce nu poate decât să-i bucure pe cititorii cu cap şi pe scriitorii români contemporani.  Nu pe blogul propriu, ci aici, unde va avea o rubrică săptămânală.  Mulţumesc mult lui bughi pentru semnalare, eu n-aş fi ajuns pe pagina respectivă niciodată altfel presupun!  Având în vedere că luciat spune în interviul luat de Măruţă că unul dintre scriitorii români actuali preferaţi este Sorin Gherguţ, vestea asta minunată se potriveşte numai bine la temă!

Şi în final să zic şi eu iSad pentru Steve Jobs, omul care a adus puţină poezie în lumea gadget-urilor şi a business-ului.

Leapşa ABC

Nu mai primisem de mult o leapşă, aşa că m-am gândit să fur una care mi-a plăcut la adina şi pe care am văzut-o ulterior şi la liviu.  Mai ales că trebuie să-ţi spargi niţel creierii la ea!  A se scrie alfabetul din titluri de cărţi (se poate trişa la ţ-uri, q-uri şi altele).  Nu mă uit la ei şi sper să nu repet prea multe!

A – Accidentul, Mihail Sebastian

B – Biblia

C – Concert din muzică de Bach, H-P Bengescu

D – Dune, Frank Herbert

E – East of Eden, John Steinbeck

F – Fleurs du mal, Baudelaire

G – Gone with the Wind, M. Mitchell

H – Harry Potter, J. Rawlings

I – Idiotul, F.M. Dostoievski

Î – Întunecare, Cezar Petrescu

J – Jocul lui Ender, Orson Scott Card

K – Fraţii Karamazov, F.M. Dostoievski

L – Lord of the Rings, JRR Tolkien

M – Martin Eden,  Jack London

N – Nostalgia, Mircea Cărtărescu

O – Orbitor, Mircea Cărtărescu

P – Prins, Petru Popescu

Q – Don Quixote, Cervantes

R – Revolutionary Road, Richard Yates

S – Sandkings, GRR Martin

Ş – Şoareci şi oameni, John Steinbeck

T – The Ballad of the Sad Cafe, Carson McCullers

Ţ – Ţiganiada, Ion Budai-Deleanu

U – Ubik, Ph. K. Dick

V – Der Vorleser, Bernard Schlink

X – Xenocid, Orson Scott Card

Y – Memoriile lui Hadrian, Marguerite Yourcenar (aici am trişat rău, dar era păcat să n-o pun!!!)

W – Waldemar, Liviu Radu

Z – Zilele regelui, Filip Florian

Am încercat să pun exclusiv cărţi pe care le-am citit şi am reuşit, cu o singură excepţie.  Vă las să ghiciţi care! :D

Later edit: ba da, o primisem si eu de la ameer! Dar, cum n-am mai intrat decat sporadic abia acum am vazut :( Scuze si merci! Şi pentru că tot am văzut la ea, mai adaug şi varianta cu filme (cu TV shows nu sunt în stare…).

A – A Street Car Named Desire

B – Biutiful (da! da! da!)

C – Chocolat

D – Dangerous Liaisons (1988)

E – Eternal Sunshine of the Spotless Mind

F – Falling in Love

G – Godfather, Gladiator

H – Heat

I -  I Am Sam

J – Jezebel

K – Kill Bill

L – Legends of the Fall

M – Meet Joe Black, Match Point, Mystic River

N – No Country for Old Men

O – O casă la capătul lumii

P – Pulp Fiction

Q – The Bridge on the River Qwai

R – Revolutionary Road

S – Scarface, The Shawshank Redemption

T – Titanic, Thelma&Louise

U – Usual Suspects

V – Vacanţă la Roma

X – Matrix

Y – Years of Our Lives

W – Wuthering Heights

Z – Zodiac

Statistici…

…în doi ani de bloggereală pe WordPress, că anul trecut oricum am uitat total.

93,518 views – adică aproximativ 128 în medie pe zi; cel mai amuzant este că în primul an şi 4 luni pe weblog, când eram o ageamie, am avut 100,000; probabil am rămas la fel de ageamie sau am regresat! :) şi mai probabil, weblog-ul, care nu este foarte inteligent, număra şi propriile mele vizite pe site :)

210 posturi – peste 100 pe an! nu-mi vine să cred… adică unul la 3.6 zile… am fost chiar harnică! :D

3,600 de comentarii – cam irelevant, fiindcă le include şi pe ale mele; înseamnă cam 17 comentarii/însemnare, ceea ce mi se pare rezonabil.

Păi, deşi matematica nu e cel mai important lucru, se pare că mă încurajează cât de cât să continuu.  Vă mai aştept cu drag :)  şi vă mulţumesc mult! :)

Nişte sfaturi

Pentru pisi-pitzi care a căutat la mine pe blog “mam săturat săl văd cu altele”:

1. Pepushe, învaţă limba română, nici nu ştii ce utilă poate fi uneori.  De exemplu, în loc să-i zici “porcului care umblă cu altele” că vrei “decât o cola” când te scoate la McDonalds, învăţând să articulezi îi poţi silabisi: “du-mă la Fratelli”; dacă adaugi şi “te rog”, nu te mai fardezi ca o matroană de bordel şi laşi acasă geanta Gucci sau Vuitton fake, despre care numai tu crezi că nu ştie nimeni, e posibil să te şi ia; ba chiar să nu mai tragi de o cola la două paie trei ore cu o prietenă după ce ajungi acolo…

2. Nu te mai îmbrăca de parc-ai pleca spre Centură.  Uită acasă cerceii ăia până la umeri, probabil nişte rotocoale d-alea ţigăneşti, fusta de latex, ciorapii cu model şi strasuri şi maieul cu “animal print” din care iese afară juma de lăptărie.  Doar pentru tine, un hint: ţâţele mişto se văd şi dacă eşti încheiată până-n gât.

3. Dă jos unghiile alea false ciclam sau roşu aprins sau negru sau violet.  Îl zgârii pe om, de-aia o fugi sireacu…

4. Nu mai merge la club în sandale fără ciorapi în decembrie.  Ştiu că mergi cu taxiul, că încă nu costă mai nimic la Bucureşti şi umblaţi câte 3 paraşute, insă tot jalnică şi penibilă eşti…

5. Pune mâna şi slăbeşte, bărbaţii au un fel de fix, aşa: nu le plac vacile cu şuncile revărsate peste blugii trendy

6. Te-nvăţ un proverb de milioane: “Tăcerea e de aur”. Taci!  De-aia se duce după altele, pisi, fiindcă tu te exprimi.  Or, după cum scrii, e preferabil să nu… Mai bine fă o gargară cu muşeţel când îţi vine vreo idee pe care vrei să i-o împărtăşeşti.  Să vezi ce bine vă-nţelegeţi!

7. Nu te mai uita la “Din dragoste”, “Dansez cu tine” sau telenovele când omul vrea să se uite la meci!  Pe cuvânt, Cristiano Ronaldo e mai cool decât Cabral (plus că are şi faţă de manelist, deci o să-ţi placă), iar Messi se mişcă mult mai bine decât Bănică Jr.

8. Pune mâna şi învaţă să găteşti, nu mai veni cu harfe obosite gen “eu mananc la restaurant, fată” când tu te referi, de fapt la shaorma. 

9. Şi, de fapt, dacă te-ai săturat de ce nu te cari?  Ce dracu cauţi pe bloguri? Catrafusele şi valea!  Hai, c-am pierdut destul timp… :D

Later edit – dedicaţie – ca şi tine, un papagal:

Mai era ceva de spus…

De ce nu pot sa-l regret pe als. Pentru c-a sustinut pe cineva care poate face asa ceva:

http://www.isuciu.ro/?p=4220

fara sa clipeasca.  Nici macar n-are umor, saracul… Mare ti-e gradina, Darwine…

Tare mi-e teama ca procedeul meu cu ignorarea desavarsita este inferior celui al lui mulliganoglu cand vine vorba de astfel de exemplare. 

Totusi, voi incerca sa ma comport ca o lady (desi nu sunt!) – poate omul are vreo suferinta ascunsa.  Ii urez foarte sincer sa se bucure de viata si sa-si gaseasca preocupari mai frumoase, care sa nu-l umple de ridicol in asemenea hal.

Revelatie

Am intrat azi dimineata pe blogul teroristei, cautand ceva despre o carte – fac des asta.  Ca de obicei, dupa ce am gasit ce ma interesa, am mai stat inca o ora si jumatate citind in continuare insemnare dupa insemnare cu comentariile aferente.  Nu ma pot opri, e addictive.  Si deodata mi-am dat seama de ce: nu pentru ca tot ceea ce scrie este fabulos (desi se intampla si asta).  Ci pentru ca NU SPUNE NICIODATA PROSTII!  Imi dau seama ca si eu fac, in curand, pe 22 februarie, cei aproximativ 3 ani pe care i-a dedicat luciat bloggeritului si, pe tema asta, cat de inimaginabil de dificil este sa reusesti o astfel de performanta: in niciun post, in niciun comentariu, in niciun raspuns fata asta nu a debitat vreo ineptie.  Niciun rand discutabil!  Nicio aberatie.  Continuu calma, lucida, echilibrata, cu umor, cu seva, cu miez.  Chapeau!

De-a cartea

Tot de la zum citire, nu pot să mă abţin, fiindcă e mult prea mişto… Ce carte eşti? Ce ziceţi de quiz-ul ăsta? :)

Mie mi se pare absolut senzaţional că sunt Dragostea în vremea holerei! :D Iar explicaţia e din categoria no comment:

You’re Love in the Time of Cholera!
by Gabriel Garcia Marquez
Like Odysseus in a work of Homer, you demonstrate undying loyalty by sleeping with as many people as you possibly can. But in your heart you never give consent! This creates a strange quandary of what love really means to you. On the one hand, you’ve loved the same person your whole life, but on the other, your actions barely speak to this fact. Whatever you do, stick to bottled water. The other stuff could get you killed.

Later edit: dreaming jewel mi-a atras atentia ca mai exista partea a doua a quiz-ului aici. Evident, am iesit…


You’re Harry Potter and the Sorcerer’s Stone!

by J.K. Rowling

While you may not be amazing in your own right as yet, people who
meet you can sense that you have immense potential to do great things in the future.
You inspire in people a sense of wonder and even childlike glee that is rare among
people, convincing them to follow your every move and even do things they normally
wouldn’t. There are those who feel you’re trying to ruin their faith or corrupt
their children, but you know that these histrionics are overreactions to your slightly
darker side. For the most part, you are just insanely popular. Don’t trust your
teachers.

Take the Book Quiz II
at the Blue Pyramid.

Acum ziceti voi ca nu e tare!

Back in Town

N-am avut nici chef, nici net o vreme să mai scriu nimic în vacanţă. Nici de când m-am întors nu s-a schimbat nimic în ceea ce priveşte cheful.  Până la urmă am avut tot felul de activităţi în a doua parte a preumblărilor, care nu m-au lăsat decât să termin Matei Iliescu a lui Radu Petrescu (foarte bună, btw).  Nu ştiu să descarc poze din telefon (de fapt cred că-mi lipseşte, momentan, un oarece cablu), că v-aş arăta ceva frumos (măcar nişte licurici). 

E atât de cald în Bucureşti, că-ţi vine să zaci la terase cu bere multă sau să dormi, iar pofta mea de a face orice (în special ceva care să semene a muncă) e egală cu minus infinit.  În weekend merg la mare, aşa că adio citit şi de data asta. Parcurg Cruciada copiilor a Florinei Ilis şi mi se pare mişto, am citit si Dicţionarul Mara al lui Dan Coman care mi s-a părut straniu (puţin zis) însă, oricum, mult mai ok decât m-aş fi aşteptat, kestii lacrimogene despre ce mişto e să ai copii.  Cumva apropo de asta, o postare foarte mişto la DJ pe blog despre idioţii care comentează aiurea moartea Mădălinei Manole.  Să nu prind pe vreunul că aberează despre cât de vinovată e biata femeie pe-aici, că şi-o ia de la mine grav.

Am mai vrut acum vreo două zile să scriu un articol despre percepţia românilor despre corporaţii, pornind de la acest articol al lui c sîrb, care ne prezintă un tablou viu şi reuşit al relelor corporatiste. Desigur, cu toată îndreptăţirea de a o face.  Vroiam să scriu despre ce diferit văd eu lucrurile, fiindcă eu n-am privit niciodată corporaţiile strict ca pe un mecanism (nu pentru că n-aş fi constatat tot ceea ce constată şi Cristian, ci pentru că pentru mine nu asta e important) ci mai ales prin prisma unor oameni excepţionali pe care i-am cunoscut şi care mi-au dăruit enorm ca experienţă de viaţă.  Am decis să-mi văd de treaba mea, pentru că s-ar fi putut interpreta drept o replică – şi nu era, e pur şi simplu un alt mod de a trăi într-o corporaţie, care nu neagă adevărul celor spuse de Cristian. Bine am făcut, fiindcă, iată, Cristian m-a provocat ieri direct aici ieri, titlul fiind clar o referinţă la o discuţie mai veche dintre noi, pe care, dealtfel, am şi postat-o aici. Dragă Cristian, te rog să mă ierţi că nu răspund la provocare, n-am de ce s-o fac din moment ce eu n-am susţinut niciodată că nu trebuie să criticăm, iar strugurii pentru mine nu sunt deloc acri – am trăit şi muncit în altă parte, pot s-o fac oricând, în consecinţă am şi datele şi îndreptăţirea de a critica mai abitir, poate, decât tine.  Nu sunt blazată, îmi place viaţa mea aşa cum este! :) – ca să facem ceva pentru România repet c-ar fi mai bune nişte fapte.

Un circ total la bughi pe blog, tot pornind de la luciat, cu nişte comentarii absolut aiuritoare. Nu mai zic nimic în afară de bravo, Florin Iaru, senzaţional!  Intraţi şi citiţi, e suficient.

Îmi pare rău că n-am fost la Bistriţa la festival, Radu Vancu e încântat, dar aştept şi de la white noise ceva relatări :)

LE: a scris luiza aici foarte frumos!  Ma roade invidia :)

Cam atât, nu mă simt în stare să scriu despre cărţi zilele astea, realitatea e cumva şi ea departe, parcă merg prin ceaţă.

Un fel de raport :)

O leapşă venită din două flancuri, de la adina b şi cinabru – n-am cum să mă mai ascund. Să încercăm:

Câte cărţi ai citit până acum în 2010?

32 (incluzând recitirile)

Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune?

31 de fictiune, 1 de non-fictiune.

Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?

Cred că aproximativ 2 la 1

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?

Picnic la marginea drumului, A&B Strugaţki, Cartea şoaptelor, Varujan Vosganian şi The Ballad of the Sad Cafe, Carson McCullers

Care e cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin până acum în 2010?

Horia Ursu, Asediul Vienei, mă chinui cu ea de vreo două săptămâni…

Ai început vreo carte şi n-ai putut să o termini?

Da, Poveste despre dragoste şi întuneric, Amos Oz – am renunţat pe la jumătate. Şi The Book of the New Sun a lui Gene Wolfe, insă nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că e prea frumoasă şi complicată în engleză pentru cât timp am eu, aşa că m-am hotărât să citesc numai când am stare şi timp pentru ea.

Care e cea mai veche carte citită?

Cred că Nimic nou pe frontul de vest.

Dar cea mai nouă?

Păi nu ştiu ce să zic, după data apariţiei Frumoasele străine.

Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?

O după-amiază cu bere şi zâne si, respectiv, Voica.

Cea mai lungă şi cea mai scurtă carte?

Cea mai lungă cred că Viaţa unui om singur, Adrian Marino. Cea mai scurtă cred că spaţiu privat, Elena Vlădăreanu.

Câte cărţi împrumutate şi /sau de la bibliotecă?

Zero.

Câte cărţi citite sunt traduceri?

15 cărţi româneşti (uau! must be a record!), 7 traduceri şi 10 în original (engleză).

Care e cel mai citit autor anul acesta?

A&B Strugaţki, am terminat între timp şi Scarabeul în muşuroi şi Valurile liniştesc vântul. Ca autor nou, că altfel iese JK Rowling, am recitit toate cele 7 HP.

Ai recitit vreo carte?

Vezi mai sus, plus LOTR.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?

Maiorul Scipion din Medgidia, oraşul de apoi. Mack Sim şi Toivo Glumov din Scarabeu… şi Valuri… Tot aşa, dacă vorbim de cărţi noi, altfel Harry Potter, Hermione, Aragorn şi Gandalf :D

Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?

Offff, păi Anglia, Israel, România, diverse neprecizate fantastice, SUA… Am uitat în rest

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?

E foarte greu de răspuns, practic toate mi-au fost recomandate, într-un fel sau altul, cu excepţia Frumoaselor străine şi a Zăpezilor de pe Kilimanjaro, fiindcă eu cumpăr Cărtărescu şi Hemingway fără să mi-i recomande nimeni! :)

Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeşti mai mult?

Carson McCullers, Siri Hustvedt, Cristian Teodorescu, Angela Marinescu, Claudiu Komartin, A&B Strugaţki, Marian Truţă.

E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o?

Să explic: aseară mi-am pus toate cărţile în cutii de carton sau valize (se va zugrăvi…).  Cărţile necitite stau pe birou (nu mai au loc de mult în bibliotecă, la renovarea asta vor primi şi rafturi). Am umplut cu ele un geamantan de mărime medie (nu de cabină, de cală, ok? :) , o cutie de 75x75x75 cm  şi am lăsat vreo 20 afară, ca să am ce citi în cele 2-3 săptămâni.  De ele îmi pare rău :)

Leapşa asta merge mai departe, cu voia lor, desigur, la zum şi la alexandru, că tot ne-am conversat mult lately :)

« Older entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 34 other followers