Primul pas – descifrarea răbdătoare

În căutarea timpului pierdut – Marcel Proust

1. Swann

Leda, 2008. Trad. Radu Cioculescu

Cumva, după cum am mărturisit în repetate rânduri, am atins această vârstă matusalemică fără să fi citit un rând din Proust, unanim aclamat ca genial, revolutionar, unul dintre cei trei mari scriitori ai secolului XX etc. De vină este probabil, pe lângă accidentul de a nu-l fi avut în casă la ai mei, inapetenţa mea pentru scriitorii francezi după ce mi-am chinuit vreun an din viaţă, în clasa a IX-a, cu tot Balzac-ul, cu Anatole France, Roger Martin du Gard, Saint-Exupery, George Sand  şi Zola. Cireaşa de pe tort au pus-o, prin anul I de facultate, Gide, Malraux şi Sartre (i-a publicat RAO atunci, dacă vă aduceți aminte).  Mi-au placut toţi aşa de tare, că (excuse my French!) am dat dracului literatura franceză un deceniu. Marii intelectuali chinuiți de angoase…yeah, right…

Ei bine, Proust este cu totul altceva. Chiar dacă nu se poate nega că e relativ dificil de parcurs în secolul 21, după ce ne-am obișnuit cu viteza și facilul, Proust mi se pare unic în tot ce am citit până acum prin abordare și prin puterea de a analiza semnificația celui mai mic detaliu al sentimentului, al interiorității, al calităților și structurii memoriei. Sunt tentată să spun că era genial. Are câteva pagini care m-au fascinat pur și simplu, cele în care expune sentimentele lui Swann față de Odette, când acesta aflase deja exact cine este ea. Rând după rând după rând îi dezvăluie simturile trezite de fiecare detaliu, de fiecare mică amintire, de fiecare gest și vorbă a ei, legăturile făcute de creier, pe de o parte, de inimă, pe de altă parte, analiză la autoanaliză, ca și cum ai da la o parte fiecare foiță a unei cepe.  Iar toate aceste gânduri expuse sunt de o asemenea sinceritate și exactitate, intuiție și precizie, încât te fac să roșești și să te minunezi că cineva a putut să aibă și răbdarea și geniul de a citi astfel în adâncurile omenescului și capacitatea de a le reda într-o formă atât de expresivă și atrăgătoare.

Recunosc și că, în ciuda frumuseții și sensibilității descrierilor Combray-ului și copilăriei, miresmelor și gusturilor ce-i trezesc toate acele amintiri, celebrei madlene, începutul cărții este o probă de foc. E ca și cum te-ai apuca să recitești Sadoveanu, cărțile descriptive. Pagini întregi cu sentimentele și amintirile aduse de turla unei biserici. De niște flori albe. De plimbările prin peisajul rural. Este adevărat că observațiile au o finețe și o acuitate specială, că personajele sunt expuse cu o înțelegere și o intuiție care ți le apropie ca și când ți-ar defila prin față. Că bunica este minunată în prospețimea și tinerețea și totala ei lipsă de snobism, opusă celor din jur. Că trăirile copilului sunt fascinante în precizia cu care revin. Dar e greu să intri în atmosferă, îți trebuie liniște și răbdare. Nu reușeam să parcurg mai mult de douăzeci de pagini odată, de teamă de a nu începe să citesc pe diagonală.

Sentimentul predominant pe care mi l-a provocat Swann a fost nostalgia, o nostalgie pentru nişte vremuri, un stil de a scrie, un stil de a citi literatură care nu vor reveni niciodată. Cred că “În căutarea timpului pierdut” este cel mai nimerit titlu posibil nu numai pentru că sintetizează excelent intenţiile lui Proust, ci şi datorită acestei senzaţii avute de mine un veac mai târziu.

În concluzie, mă bucur că l-am citit, chiar cu întârziere, voi încheia cartea, însă cu o binemeritată pauză între volume. E o prăjitură care trebuie savurată pe îndelete, pentru că altfel riști să ți se aplece și să nu-i mai apreciezi farmecul. Mi-aş dori să pot scrie mai mult, mai profund şi mai explicit, ştiu că este o extrem de palidă şi fugară schiţă pentru un roman atât de mare, complex, deosebit de toate celelalte, însă nici nu mă pricep şi nici nu cred că merită să vă spun altceva decât aceste câteva linii care mie mi s-au părut esenţiale în geometria cărţii. Pentru că Proust nu se poate povesti, trebuie simţit. Dacă citiţi prefaţa lui Cornel Mihai Ungureanu la această ediţie veţi înţelege ce vreau să spun: este o colecţie de filozofisme atât de complicate, că ţi se face părul măciucă. Nu te mai apuci de roman, mare noroc am avut c-am citit-o, ca de obicei, la final. Aşa că-mi rămâne să sper că v-am transmis inteligibil câteva sentimente şi atâta tot. Cred că e tot ce se poate face în absenţa textului în sine şi intenţionez să şi aşez câteva citate într-o însemnare viitoare… 

P.S.: Am uitat să vă spun că, de când le-am auzit prima dată, mi s-au părut fascinante titlurile primelor două volume. Nu credeţi că sună minunat “Du cotê de chez Swann” şi “A l’ombre des jeunes filles en fleur”? Ca un poem…

 

Advertisements

18 Comments

  1. dragos c said,

    23/07/2009 at 6:44 pm

    foarte fain, ma chere, imi place ce-ai scris, e foarte greu de scris despre, dar imi place ca ai scris intr-un mod personal. si ma bucur ca te-ai hotarat sa citesti intreg ciclul. voi sta cu gura pe tine sa te tii de cuvant…

  2. dragos c said,

    23/07/2009 at 6:46 pm

    ps – apropo de prefata, sunt mai faine cele ale irinei mavrodin, in care se ocupa de stilul lui proust. si nu stiu daca editia ta are note – prn care iti poti intregi/intelege universul scriitorului.

    • capricornk13 said,

      24/07/2009 at 11:50 am

      eu iti multumesc mult pentru incurajari, ai facut o mare fapta!

  3. to-morrow said,

    23/07/2009 at 10:51 pm

    Nu stiu daca as mai avea acum rabdare pentru dantelariile lui Proust, pentru toata tesatura de cuvinte din jurul unui fapt etc. Da, ai dreptate, se cere citit pe indelete si probabil intr-o perioada de relaxare, pentru ca cititorul sa devina permeabil la gandirea lui.
    Astept o perioada prielnica pentru a reciti o asemenea bijuterie literara.

    • capricornk13 said,

      24/07/2009 at 11:51 am

      ei, da-ti tu seama ce am simtit eu citindu-l in premiera:)

  4. Wandering Elf said,

    24/07/2009 at 6:01 am

    ntz! vreau sa citesc judecata lui als!

    😀

    • capricornk13 said,

      24/07/2009 at 11:47 am

      we, ce ma bucur c-ai scris la mine, ca tu ai inchis comentariile la tine si nu puteam sa-mi exprim bucuria c-ai revenit! de doua zile ma chinui sa-ti spun ce bine ai facut, da’ mi-a fost jena sa zic la ceilalti pe blog!:)
      in ceea ce priveste personajul pe care il mentionezi, ignore is ignore; pentru mine nu exista; va renaste in momentul in care isi va cere scuze in genunchi teroristei, doar asa o sa-si recapete cat de cat demnitatea sau dreptul de a se numi om;

      • Wandering Elf said,

        24/07/2009 at 8:33 pm

        stai ca vine ceva frumos pe blogu-mi, vei avea posibilitatea sa scrii.

        • capricornk13 said,

          27/07/2009 at 11:12 am

          aha! stai ca n-am avut acces la net zilele astea, intru acum:)

          • capricornk13 said,

            27/07/2009 at 11:32 am

            ignora-l, we, please… nu are niciun sens;

          • WE said,

            27/07/2009 at 11:39 pm

            allright. daca ma rogi, o sa il ignor. desi NU merita asta.

  5. voicunike said,

    24/07/2009 at 6:19 am

    @capricorn-acum intelegi de ce am spus ca Proust este un scriitor care se citeste greu si trebuie sa ai o rabdare infinita! 😉 nu as mai citi Proust nici daca m-ai pica cu ceara! 😀

    • capricornk13 said,

      24/07/2009 at 11:54 am

      pai cand sa mai citesti tu si proust, in timp ce dai gata tot sf-ul mondial?:)

  6. dragos c said,

    25/07/2009 at 1:04 am

    prefata despre care ti-am spus este aici.

    • capricornk13 said,

      27/07/2009 at 11:11 am

      multumesc, ma duc s-o citesc

  7. 30/07/2009 at 3:17 pm

    Ei, da, prima parte şi pe mine m-a turbat, inclusiv copilul care mi s-a părut un mirolăit (genul de copil care, dac-ar fi al meu, m-ar scoate din minţi). De fapt şi eu am fost un copil hipersensibil dar parcă nu eram aşa. Şi te anunţ că nici ca adolescent nu evoluează cu mult mai bine, din câte îmi aduc aminte. Povestea lui Swann m-a fermecat în schimb, tot ilogicul şi toate contratimpurile iubirii sunt acolo.
    Şi eu trebuie să în recitesc, probabil după ce revin din concediu, că aşa am zis, că anul ăsta îl recitesc şi îl şi termin cu ocazia asta. (N-am citit “Timpul regăsit”).

    • capricornk13 said,

      05/08/2009 at 1:21 pm

      Esti foarte tare daca reusesti sa-l recitesti. Eu inca n-am avut curajul sa ma apuc de volumul doi, sunt pierduta prin hyperioane:)

  8. 22/09/2009 at 12:57 pm

    […] raspuns la alta (iau in schimb leapsa despre Mihail Sebastian, initiata de el, ca sa fim chit), lui capricornk13, care pana recent era in aceeasi situatie ca mine in ce il priveste pe Proust si oricui care o […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: