Un pic frustrant

06/08/2009 at 1:10 pm (Roman, SF)

Hyperion – Dan Simmons

Nemira, 2009. Trad. Mihai-Dan Pavelescu

Vă avertizez că n-o să am prea multe de spus despre carte, fiindcă mi se pare redundant. Uitaţi câte cronici despre Hyperion sau informatii au apărut pe bloguri de la o vreme (multe dinainte de a fi auzit eu de Simmons!):

http://adinab.wordpress.com/2009/07/08/hyperion/

http://www.cititorsf.ro/2009/02/28/hyperion-dan-simmons/

http://balinferi.wordpress.com/2009/06/02/dan-simmons-hyperion/

http://culturalsflearnings.blogspot.com/2008/11/dan-simmons-ii-sf-writter.html

Aşa că, pe scurt (oricum deja sunt la al doilea volum din “Căderea lui Hyperion” şi mai am de postat despre o carte citită între timp):

1. M-am enervat înspăimântător pe la pagina 500 când mi-am dat seama că n-o să fie niciun deznodământ adevărat în acest prim volum al Hyperion Cantos, iar eu nu mi-l cumpărasem nici măcar pe al doilea. Celelalte două încă nu sunt traduse, deci o să mă mai enervez o dată la sfârşitul Căderii şi va trebui să fac o comandă pe Amazon.

2. Mi-a plăcut Hyperion, dar nu m-a dat pe spate. Poate datorită frustrării de care spuneam? Şi n-am dreptate, că fusesem avertizată de celelalte cronici… Simmons construieşte o lume foarte interesantă, însă o face atât de lent, încât am sentimentul că sufăr de un deficit de atenţie, am şi uitat ceva detalii până revine el la un fir…

3. Shrike – mişto găselniţă, abia aştept să văd dacă e Antichristul sau ce mama vulturilor reprezintă. Ge-ni-a-lă alegerea lui MDP de a lăsa cuvântul în engleză, în româneşte ar fi sunat ca dracu, aşa sunetul îmi evocă exact scrâşnetul lamelor şi ţepilor de oţel şi crom, apariţiile incredibil de rapide, esenţa personajului.

4. Extraordinar portretul părintelui Paul Duré, poate cel mai reuşit din carte, la fel şi povestea lui. Pentru un necredincios ca mine să fie aşa impresionat, e clar că Simmons a făcut treabă bună.

5. Nu înţeleg chestia cu TehNucleul-Datasferă-Dataplanuri-Megasferă-IA-uri. Adică pricep conceptul de inteligenţă artificială organizată, vezi Matrix bla bla, însă legăturile dintre aceste noţiuni care-l compun/definesc mă sar, deocamdată.  Sper din tot sufletul să se mai limpezească, acum mi se par cam aruncate la întamplare…

6. Mi-a plăcut fragmentarea în poveştile fiecăruia, e o tehnică bună, ţine întotdeauna. Însă toată lumea care a comentat are dreptate, poetul ăla merita fix ţeapa lui Shrike, e un imbecil:) 

7. Mie îmi plăcea Het Maasten la nebunie, Adevăratul Glas al Arborelui, nu-mi convine cum a procedat Simmons.  E ca şi cum ar fi creat un concept formidabil (Templierii cu misterul lor, nava-arbore etc.) după care n-a mai ştiut ce să facă cu el, l-a copleşit dificultatea continuării la acelaşi nivel.

8. Sunt foarte curioasă dacă reuşeşte să menţină ştacheta, e un început de saga foarte pretenţios. E clar că Simmons are imaginaţie şi talent, însă s-a băgat într-o chestie dificilă…

Advertisement