Cântec de gheaţă şi foc

Urzeala tronurilor – George R.R. Martin

Nemira, 2007. Trad. Silviu Genescu

Urzeala Tronurilor (2. Vol.)

Deşi îmi era cunoscut numele de foarte multă vreme, nu citisem decât splendida povestire “Regii nisipurilor” de Martin înainte de a mă apuca de seria fantasy “Cântec de gheaţă şi foc”.  “Regii” e şocantă, mi-o şi imaginez ecranizată, însă presupun că, dacă ar fi făcută cu talent, n-ar mai dormi niciun spectator al filmului o bună bucată de vreme – este absolut înspăimântătoare!  Stephen King  joacă în liga de puştani prin comparaţie.

“Urzeala tronurilor” este prima carte dintr-o serie care înţeleg că va avea cel puţin cinci părţi (a cincea încă nu a fost finalizată de scriitor, a patra încă nu a fost tradusă în româneşte).  Mie mi se pare destul de “addictive”, dovadă că sunt deja la al doilea volum din a doua carte, “Încleştarea regilor” şi mi-am comandat-o pe a treia, “Iureşul săbiilor”, în speranţa că va sosi înainte de scurta mea vacanţă de o săptămână, ce începe vineri seara.

Seria e un fantasy semi-pur, aş zice eu, mai aproape de romanele de capă şi spadă, pentru că partea supranaturală este de foarte mici dimensiuni. Avem regi, cavaleri, bătălii, intrigi, familii rivale şi tot tacâmul de rigoare. Foarte multe personaje, niciunul suficient de “principal”, sunt zece-cincisprezece cel puţin la fel de importante. Tehnica lui Martin este relativ straight-foward, povesteşte despre faptele şi gândurile eroilor, punând fiecare capitol la dispoziţia unui personaj, însă nu pentru a nara din perspectiva subiectivă a personajului respectiv, ci pentru a relata ceea ce se întâmplă în preajma acestuia la un moment dat.  Este adevărat că se creează, astfel, portretul fiecăruia, însă aceste portrete sunt întregite în capitolele rezervate celorlalţi.

În “Urzeala tronurilor” clanul căruia pare să i se acorde cea mai mare atenţie este Casa Stark, lorzi de Winterfell, în Nord.  Capitolele, respectiv povestitorii din familia Stark sunt cei mai numeroşi – Eddard, capul familiei, Catelyn, soţia lui şi patru din cei şase copii: Bran, Arya, Sansa şi bastardul Jon. Sunt omişi mezinul Rickon şi cel mai mare fiu, Robb, care nu au capitolele lor.  Însă spun “pare” fiindcă şi din capitolele lor şi din cele rezervate lui Tyrion din casa Lannister, reies foarte multe detalii despre casa Baratheon, din care face parte Regele celor 7 Regate, Robert, prietenul de tinereţe al lui Eddard Stark şi despre casa Lannister, din care face parte soţia regelui, Cersei şi fraţii săi Jaime cel frumos şi viteaz şi piticul slut Tyrion. Concomitent ni se serveşte povestea lui Dany, sora adevăratului moştenitor al tronului, care devine interesantă doar la finalul romanului, când “cloceşte”  în foc nişte ouă de dragon şi se procopseşte cu trei dragoni mititei pe post de copii şi speranţă de recuperare a tronului.

Cea mai deosebită parte a romanului este povestea Zidului, o construcţie de 200 de metri înălţime ridicată în vechime, în Nord, încă nu e clar pentru ce, însă probabil pentru apărarea împotriva “Celorlalţi”.  Aceşti Ceilalţi sunt morţi transformaţi (încă nu ni se dezvăluie procesul magic al transformării şi nici motivul) în creaturi ca de gheaţă, cu ochi albaştri ca cerul şi, evident,  puterea de a băga o spaimă infinită în tot ce mişcă.  Zidul este păzit de o organizaţie de cavaleri numită Rondul de Noapte,  cu reguli extrem de severe pentru membri.

O altă parte foarte frumoasă este povestea lupilor străvechi găsiţi de clanul Stark atunci când erau pui, fiecăruia revenindu-i câte unul şi devenind cel mai straşnic prieten şi apărător al fiecăruia.

Tyrion e de departe cel mai simpatic, uman şi ataşant (până acum) personaj al seriei, secondat de Jon, bastardul clanului Stark şi de Arya Stark, fetiţa bătăioasă şi smintită.  Însă aşa cum mai comentam pe undeva, aceasta mi se pare slăbiciunea seriei lui Martin: nu-i pasă de personajele lui.  Nu înţeleg cum de s-au grăbit diverşi să proclame detronarea lui Tolkien prin Cântec de gheaţă şi foc, n-are nicio legătură. Martin este atât de distant şi se joacă în asemenea hal cu soarta bieţilor eroi, în mod atât de neaşteptat şi de stupid uneori, încât nu ai cum să te mai legi de nimeni şi de nimic. Gandalf a “murit” eroic, frumos, cu sens în lupta cu Balrog-ul şi tot am fost devastată şi l-am blestemat pe Tolkien până a reapărut. Martin îl ucide pe dreptul şi bravul (e adevărat, cam lipsit de haz) Eddard Stark total aiurea.  Face la fel cu Drogo, khal-ul Dothraki al lui Dany, care era chiar mişto, reprezenta o lume cu potenţial, diferită de restul, cu alte valori – cărora le distruge astfel orice viitor.  Îţi taie apetitul să ţii la oricine din saga, chiar dacă nu-i ucide direct – le ataşează trăsături enervante, îi pune să ia decizii aberante, le dezvăluie slăbiciuni ruşinoase. 

Mi se va răspunde, poate, că aşa e de fapt în viaţă, ăştia sunt oamenii cu adevărat, bla-bla. OK, dar eu citesc o saga fantasy, vreau o poveste! Vreau să cred în ceva!  Şi Harry Potter face greşeli, e un băieţel normal, dar te prăpădeşti după el.  Şi Frodo e un hobbit amărât, dar vrei să-l vezi distrugând dracului inelul ăla, “ţii” cu el!  La Martin nu poţi să ţii cu nimeni, că parcă ştie, te pândeşte de după colţ când începi să te ataşezi de vreun personaj şi mi ţi-l tăvăleşte de nu se vede, asta dacă ai noroc şi nu-i crapă ţeasta…

Cam atât deocamdată, urmează în curând impresiile despre al doilea roman, deşi cred că nu voi mai aduce mari noutăţi, e destul de în linie cu primul. Mai lent şi mai întortochiat puţin.  Deşi citesc cu plăcere seria, mi se pare o mare exagerare, datorită celor de mai sus, să fie comparată cu capodoperele lui Tolkien.  Îi lipsesc două ingrediente principale: scopul (acolo se salva lumea sau nu, aici se bat unii între ei ca chiorii şi nu te poţi hotărî cine ar fi mai bine să câştige) şi personajele.  Fără asta…mă scuzaţi, dar nu se poate vorbi nici măcar de un succes în materie de fantasy.

P.S.1 – Sper să nu se supere dl. Genescu pe mine pentru o mică observaţie (traducerea este foarte bună în rest) – în engleza folosită aici, ca şi în Tolkien, “gallant” înseamnă viteaz, nu galant, iar “valor” înseamnă curaj, nu valoare. Este repetat galant peste tot şi nu prea se potriveşte.

P.S.2 – Le mulţumesc celor de la Nemira că au remediat situaţia cu comanda despre care v-am povestit în alt articol, mi-au scris ei, ceea ce e un gest pe care-l apreciez mult. Probabil că trebuie să-i mulţumesc lui Vlad pentru asta, ceea ce fac din nou!

Advertisements

34 Comments

  1. Vlad Puescu said,

    25/08/2009 at 2:30 pm

    Cu placere, ma bucur ca s-a rezolvat. Colegul meu de la CPP este cel care s-a ocupat propriu-zis sa fie remediata situatia, el are meritul 🙂

    • capricornk13 said,

      25/08/2009 at 2:58 pm

      Intr-adevar, m-am conversat cu colegul de la CPP pe e-mail si totul s-a rezovat cu succes, dar stiu eu ca m-ai ajutat, macar cu un reminder:)

  2. Jen said,

    25/08/2009 at 2:57 pm

    sandkings a fost ecranizata sub forma unui episod din zona crepusculara. ecranizata prost, din pacate…

    • capricornk13 said,

      25/08/2009 at 2:58 pm

      a, uau! habar n-aveam… ia te uita domnule, eu n-am prins sigur episodul cu pricina…

      • Jen said,

        25/08/2009 at 3:00 pm

        cred ca il mai am pe undeva, daca esti curioasa il caut si-l uploadez… dar nu prea merita efortul, sincer.

        http://en.wikipedia.org/wiki/The_Sandkings

        • capricornk13 said,

          25/08/2009 at 3:31 pm

          auziti doamna? de ce nu anuntarati ca s-a schimbat adresa de blog?! eu ma tot duceam pe linkul pe care il aveam eu si nu se mai intampla nimic…:) noroc cu comentariul tau de acum, m-am dus si eu la adresa corecta!
          nu te stresa daca nu merita, multumesc

  3. balinferi said,

    25/08/2009 at 6:46 pm

    Huooooooooo!
    Cum adică G.R.R. Martin e mai slab decât Tolkien? Off şi vai! Asta m-a durut!
    Pe bune! Dacă vorbim de fantasy atunci neaparat trebuie să spun că Tolkien are 2 (două) personaje fantasy în toată cartea, restul sunt personaje de basm popular luate cu împrumut. Iar povestea este 100% basm după toate standardele, doar câ a fost întins pe sute de pagini. Cel mai mare neajuns a “Stăpânului…” nu este lipsa de ataşament al autorului pentru personaje ci chiar lipsa unor personaje întradevăr clar şi bine construite. Există şase-şapte întradevăr bune dar toţi ceilalţi sunt atât de umplutură încât niciodată nu reuşeam să-i diferenţiez şi trebuia tot timpul să răsfoiesc pentru a-i depista. Altfel zis de cele mai multe ori nu ştiam cine cu cine-i şi ce vor să facă. Ceea ce nu se întâmpla la Martin, aici fiecare personaj trăieşte şi mie tocmai asta mi-a plăcut că nici unul nu este nemuritor. La Tolkien toţi sunt nemuritori, chiar mai mult, dacă se întâmplă să moară îi învie mai încolo. Aşa că dragă Capricoarno ( că-mi eşti dragă chiar dacă mă enervezi! ) raportul dintre Tolkien şi Martin este cam acelaşi ca dintre Creangă şi Eliade.
    Am zis, am zis! Chiar dacă pentru asta ne vom bate la primul cenaclu…

  4. balinferi said,

    25/08/2009 at 6:57 pm

    Mai revin cu o completare: romanul are mai mult decât o poveste de spus, numai că spune povestea unei lumi şi povestea a zeci de oameni. Pe când Tokien spune povestea deja banală: binele întruchipat în câţiva pitici, îngeri şi oameni înfruntă răul.
    Există şi scop, dar acesta iarăşi nu este unul comun ca la Tolkien unde toţi vor sa distrugă un inel iar care nu vrea este rău şi se opune. Aici fiecare are un scop propriu, unii vor sa conducă , alţii doar sa supravieţuiască, unii să-i salveze pe cei dragi, alţii să se răzbune.
    Există şi două lumi fantasy care se îmtrepătrund superb cu lumea principală, astea două fiind lumea dothraki şi lumea de dincolo de zid.

    Dar să-i dăm şi lui Tolkien ceea ce îi aparţine: se pricepe la descrieri de peisaje. Atât de bine încât mă lua dracul când stagna acţiunea pentru descrieri inutile dar superbe.

    Dar probabil iar am sărit eu calul. În fond şi la urma urmei e vorba de gusturi. Eu prefer complexitatea şi claritatea poveştii spuse de Martin în locul simplităţii şi linearităţii tolkiene.

  5. gingav said,

    25/08/2009 at 7:02 pm

    hahaha! realizez cu surprindere ca balinferi are absoluta dreptate! si ca, in ciuda acestei slabiciuni, Tolkien n-o sa inceteze sa-mi placa. nu conteaza ca povestea e alb-neagra/bun-rau, ca personajele sint plate, ca binele invinge cu sacrificii infime (desi dupa multa munca, spre desfatarea cititorului). are LoTR o dulceata greu de combatut cu argumente literar-critice…

    (ca si Creanga, de altfel.)

    despre “song of ice and fire” cred ca pot zice fara gres: o sa-ti placa tot mai mult, capricorniko…

    [ “lupi stravechi”?!? asa a fost tradus “direwolf”? ]

  6. capricornk13 said,

    25/08/2009 at 8:23 pm

    @balinferi: haaaaa! o disputa! n-am mai avut de mult! ne batem sigur la cenaclu la bere:)
    ca sa stabilim treaba cu cranga si eliade repejor: am sa-l prefer intotdeauna pe creanga! eliade nu mi-a placut decat intr-o povestire sau doua, romanele sunt execrabile, in opinia mea! n-am reusit sa termin niciunul fiindca m-am plictisit de moarte, ceea ce, din fericire, macar la martin nu se intampla; daca vroiai sa zici ca unul spune povesti iar alalalt e destept, e treaba ta; dupa mine unul face literatura, celalalt nu, se chinuie sa faca misticisme d-alea orientale, filozofie plicticoasa si le pune sub forma de roman…pacat!
    Tolkien nu are personaje?!!!! Iar Martin are?!!!! Maica lu’ Darwin! Pai pot sa recunosc cinstit ca la Tolkien personajele sunt cam plate (de, nu suntem toti Dostoievski), dar ca n-au o personalitate a lor…ca te pierdeai printre ele…mi se pare incredibil… Pe cine ai uitat tu? pe Aragorn? pe Treebeard? Pe Eowin? pe Denethor? nu inteleg! Iar la Martin nu sunt plate?! adica Ned Stark are vreo evolutie? Cersei? Joffrey? Catelyn? Arya? Ce mama zmeilor, ca puteam sa pun pariu, pariu pe multi bani cum va reactiona fiecare dintre ei in aproape orice situatie. De-aia si spun ca Tyrion e cel mai bun, e cat de cat mai profund, mai schimbator… OK, poate am citit eu numai primele doua parti, o fi iuresul vreo mare smecherie…
    Da, Martin are o poveste, fiindca altfel n-as citi cartea. Insa e singura calitate care ma face sa intorc paginile. Iar a lui Tolkien o fi banala, insa e spusa cu o maiestrie inegalabila! Omul ala inventeaza lumi, mituri, legende, a creat doua sau trei limbi, a cercetat ani si ani pentru a atinge perfectiunea din LOTR! Pe mine nu m-au interesat descrierile de peisaje, believe me… Am citit toata cartea aia (inclusiv chestiile alea cu litere mici de la sfarsit!!!) ca o zanatica, m-a cucerit total.
    Evident ca e vorba de gusturi, insa e o nedreptate strigatoare la cer sa spui ca Tolkien n-are personaje sau ca are o poveste banala…
    @gingav: nu, n-are dreptate decat partial, vezi ce i-am raspuns lui mai sus; si, intr-adevar, LOTR are o dulceata inefabila…
    sper sa-mi placa tot mai mult, insa pana acum inclestarea regilor mi se pare mai slaba decat urzeala… sau poate m-am obisnuit eu cu stilul si nu mai remarc mare lucru? e posibil; dar povestea cam stagneaza, Dany e totalmente neinteresanta cu plimbarile ei prin nu stiu ce oras, dragonii aia nu fac nimic, Arya e impotmolita la Harrenhall si freaca menta, Jon e intr-o calatorie dincolo de Zid in care pana acum nu s-a intamplat nimic notabil, Theon Greyjoy ala de ia Winterfell-ul e un caraghioz, monser… dupa o mie si ceva de pagini de d-astea m-am cam descurajat, iti marturisesc…

  7. capricornk13 said,

    25/08/2009 at 8:25 pm

    a, si cum se traduce “direwolf”? chiar nu stiu si mi-e lene sa caut…

  8. gingav said,

    25/08/2009 at 9:20 pm

    hmm… poate ca ar trebui sa cautam hibe cartilor care ne-au entuziasmat; si pepite in cele care nu ne-au placut.

    eu continui sa cred ca martin iti va placea tot mai mult. (:

    spre supriza mea, dire wolf chiar asta e: lup stravechi: “a large extinct wolflike mammal (Canis dirus) known from Pleistocene deposits of North America”

    • capricornk13 said,

      25/08/2009 at 11:55 pm

      hm, poate, insa eu sunt prea patimasa pentru un astfel de exercitiu:)
      misto faza cu dire wolf! multumesc
      si deja imi place mai mult, am mai citit vreo suta cincizeci de pagini de la ultima replica si se misca lucrurile; in primul rand conversatia dintre Jaime si Catelyn face toti banii!:)

  9. balinferi said,

    25/08/2009 at 9:31 pm

    Întradevăr a doua carte din Cântec este ceva mai slabă, în a treia în schimb devine iarăşi ceea ce trebuie să fie. Iar în privinţa lui Tolkien, da, îmi susţin părerea. Nu mi se pare nici un mare bum să inventezi o limbă, dacă nu mă crezi atunci hai să-ţi zic ceva în kirgineză: “-cla mara brin diem”
    sau în vaschialeză :- ” kiris morgul vardis mastor” Ambele sunt proverbe şi se traduc prin orice vrea muşchiul meu. 🙂
    În continuare: personajele lui Tolkien acţionau imprevizibil tocmai pentru că le lipsea trăsătura de bază: personalitatea. Asta explică dealtfel şi previzibilitatea personajelor lui Martin, sunt întradevăr într-un fel anume şi-n concluzie se ştie şi cum vor reacţiona în anume situaţii.
    Pe cine confundam în Stăpânul? Exceptându-i pe Frodo, Gimli, Sam, Aragorn şi Gandalf? Pe toţi. Ca de exemplu Boromir şi Faramir sunt unul si acelaşi, atâta doar că unul a murit iar celălalt i-a luat locul întocmai. Adică încă o înviere ca la Gandalf, dar măcar sub alt nume…Nu mai zic de toată haita de personaje secundare, la toţi aceştia am renunţat să mai încerc să reţin care cine-i şi ce face, au devenit personaj colectiv, putea fi de fapt unul singur care umple goluri. Filmul da, a fost extraordinar, mai ales că a clarificat harababura personajelor, aşa fiecăruia i-am asociat o faţă, ceea ce pe baza cărţi cu tot regretul dar este imposibil de făcut. Cum tot imposibil este şi să nu vezi personajele lui Martin citind cartea.
    Dar eu îţi dau dreptate şi declar că Stăpânul este deasupra Cântecului dacă îmi dai un exemplu de personaj din cartea lui Tolkien care să atingă complexitatea psihică sau perfecţiunea ca personaj a lui Tyrion.

    • capricornk13 said,

      25/08/2009 at 9:54 pm

      iti dau un exemplu imediat: Gollum!
      eu cred ca tu ai citit alta carte sau ca au tradus-o foarte prost in romaneste! intr-adevar, filmul este foarte bun, eu am refuzat sa-l vad inainte de a citi cartea, asa c-am intarziat vreun an; totusi, cand spun ca filmul este foarte bun ma refer exact la faptul ca au gasit niste actori care aratau foarte aproape de cum mi-am imaginat eu personajele; n-am uitat si n-am confundat nicio clipa pe nimeni in carte! Gimli e genial! Iar Faramir si Boromir, nimic mai fals! Tu poate vorbesti de Faramir din film, unde l-au falsificat grav; daca-ti amintesti, in carte Faramir se poarta cu Frodo cu totul altfel decat in film…
      iar la Martin nu pot sa-mi imaginez pe nimeni cu exceptia lui Tyrion, evident, a lui Cersei si poate a lui Robert Baratheon…

  10. 25/08/2009 at 10:29 pm

    Pe puncte, că mi-e lene să elaborez:
    – vrei acţiune şi evoluţii ale caracterelor? păzea că urmează partea a treia, cea mai tare din toată seria, unde o să ai la de-astea de n-o să ştii ce să mai zici; mulţi or să te surprindă şi chestii teribile se vor petrece.
    – faptul că nu ştii cine poa să moară pe pagina următoare e chestia care dă tot farmecul cărţii. că nu e previzibilă: nu e o garanţie că băieţii buni scapă cu viaţă. te face să simţi exact tensiunea, nesiguranţa vremurilor agitate pe care le descrie Martin.
    – şi aici se salvează lumea. sau nu. Iarna se apropie.” Ceilalţi” vin, iar apărătorii Zidului, în loc să aibă parte de tot ajutorul, se trezesc abandonaţi în faţa unei ameninţări ce poate să stingă însăşi omenirea, în timp ce tonţii de oameni se bat între ei ca chiorii şi refuză să asculte avertismentele.
    – ca să existe Martin trebuia să apară mai întâi Tolkien. trebuia să avem mai întâi bine trasate graniţele clasicului ca să putem aprecia abaterile ulterioare. trebuia să avem eroi ca la carte, cum i-a făcut Tolkien, ca de acolo să ajungem la umanitatea amestecată, sucită, contradictorie a lui Martin.
    – Boromir şi Faramir nu sunt deloc unul şi acelaşi, asta fiind de altfel şi problema lui Faramir, în carte. că el era mai întâi cărturar şi aplecat către filosofie şi abia pe urmă om de acţiune, din care cauză toţi aveau tendinţa să-l subaprecieze.
    – Citez: “Tolkien are 2 (două) personaje fantasy în toată cartea, restul sunt personaje de basm popular luate cu împrumut”. E, hai, serios?! Păi aşa aş putea să spun şi eu că “la Martin sunt două personaje fantasy în toată cartea restul sunt personaje istorice luate cu împrumut”, mai precis din Războiul Celor Două Roze, din care Martin a admis că s-a inspirat. Vezi şi numele: lannister/lancaster şi stark/york. Numai că eu nu fac asemenea generalizări (şi nici nu ştiu atât de bine istorie, de altfel).
    Dacă după toate acestea nu v-aţi prins cu cine ţin, este pentru că nu ţin cu nimeni în mod special, mie îmi plac amândoi, Martin şi Tolkien, da treceam pe aici şi m-am gândit să zic şi eu doo vorbe.

    • capricornk13 said,

      26/08/2009 at 8:41 am

      se poate sa ai dreptate cu scopul, insa in primele doua parti nu e evidenta deloc amenintarea Celorlalti, cel putin nu pana acum; inca o data, imi place Martin, tot ce spui tu are sens, doar nu am citit degeaba doo mii de pagini pana acum!
      merci de date, nu-mi trecuse prin cap Războiul celor două Roze, corect; cu ce spui despre Tolkien perfect de acord, şi mie îmi place că Martin scrie altceva, că doar nu era să citesc Stăpânul sub altă formă, doar că nu mi se pare corect să fie minimalizat…

  11. balinferi said,

    25/08/2009 at 11:00 pm

    Ei bine, poate aveţi dreptate şi n-am înţeles eu marea chestie care-i Stăpânul Inelelor. Din punctul meu de vedere cartea poate fi povestită într-o singură propoziţie: Unii vor să stăpânească un inel şi sunt răi, alţii vor să distrugă un inel şi sunt buni, aşa că ăia răi au voie să moară iar cei buni au voie sa învingă ceea ce se şi întâmplă în mijlocul unei enorme buimăceli.
    Iar de inspirat s-a inspirat şi Tolkien, bănuiesc că nu-i nevoie sa vă mai spun care război şi care tabere i-au servit drept model. Mă rog, nu vreau eu să conving pe nimeni să-i placă ceea ce nu-i place şi nici să vadă lucrurile din punctul meu de vedere, tot ce fac este să spun că în percepţia mea Tolkien e mic copil în comparaţie cu Martin. Vina însa îmi aparţine pentru percepţia asta, nu de alta dar după ce am citit fantasy-uri comparabile cu Stăpânul Inelelor ( Silverberg: Lord Valentine’s Castle; Richard A. Knaak: Firedrake; Zelazny: Changeling, Amber; Farmer: The Stone God Awekens! ; Anderson: Three Hearts and Three Lions; Vance: The Eyes of the Overworld sau K. leGuin: A Wizard of Eartsea) dar n-am citit nimic asemănător cu Cântec de Gheaţă şi Foc, cred că e firesc să am o astfel de percepţie. Ceea ce este condamnabil sau serveşte drept scuză pentru cele spuse, depinde de punctul de vedere al fiecăruia.

  12. capricornk13 said,

    26/08/2009 at 8:45 am

    ei, uite, eu n-am citit niciunul dintre fantasy-urile pe care le enumeri, deci e posibil să fie perfect justificată percepţia ta, ca să nu mai vorbim de gusturi; pe de altă parte trebuie să repet că mi se pare că eşti extrem de nedrept cu Tolkien; rezumatul tău e aproape răuvitor:)
    in fine, eu oricum sunt foarte copilăroasă, mă omor după poveşti, iar Tolkien îmi dă fiori; Martin deocamdată nu…

  13. bujold said,

    29/08/2009 at 4:39 pm

    N-am reusit sa trec de jumatatea primului volum din Lord of the RIngs. Oare de ce.

    Martin, in schimb…. la cat de bine poate sa treaca de la Horror – Sandkings, la SF umoristic – Tuf si apoi la Fantasy – Ice and Fire, nici n-ar trebui compara cu Tolkien.

    Dar, pentru ca exista intotdeauna un dar, poate ca de gustibus….

    • gingav said,

      31/08/2009 at 7:21 pm

      “N-am reusit sa trec de jumatatea primului volum din Lord of the RIngs. Oare de ce.”

      mmm… da, da, LoTR e greu…

      • mariuca said,

        15/06/2011 at 11:14 pm

        hihihi…cacaciosi repetenti…auzi remarca””mmm..da ,da.LOTR E GREU…””VAI STEAUA VOASTRA DE CAINI COMUNITARI…faceti comparatie intre un BASM…BASM DA?aca porcarioara de desene animate STAPINUL inelului minunat si…O …OPERA INEGALABILA A GENULUI FANTASY…..pana si americanii si-au retras recenziile referitoare la cei 2 scriitori…si au inteles intr-un cacat de final ca nu exista comparatie…T..A SCRIS UN BASM..si atat!! Martin …a scris saracu” altceva…cei care asteptati un basm”…nu ii cititi opera…e jignire!!

        • capricornk13 said,

          17/06/2011 at 9:55 am

          auzi, papusha, ia du-te tu pe niste meleaguri unde ti se permite sa faci pe desteapta fara sa intelegi nimic sau revizuieste-ti atitudinea… nu ti-e jena obrazului sa vorbesti asa cu niste oameni care e posibil sa fi citit de 5 ori cat tine? incredibil!

          • balinferi said,

            17/06/2011 at 7:28 pm

            Eu aş paria aşa pe neve că am citit de cel puţin douăzeci de ori mai mult decât măriuca noastră, tocmai de asta as vrea ca fenomenala să nu plece. Mă distrează teribil comentariile ei la subiect şi mai ales argumentele ei referitoare la ceilalţi comentatori…

  14. capricornk13 said,

    30/08/2009 at 1:01 pm

    @bujold: repet, eu sunt copilaroasa, imi plac povestile. in plus imi place literatura, iar tolkien este mult mai scriitor decat martin din acest punct de vedere; martin poate e mai inventiv din punct de vedere al povestii, al ideilor, al actiunii; din punct de vedere al calitatii literare nu se compara… parerea mea;

  15. bujold said,

    30/08/2009 at 5:15 pm

    Mda. Probabil ca n-am putut trece de prima jumatate a primului volum din cauza calitatii inalte a scriiturii………Mult mai bun. Pai si eu, in copilarie, citeam povesti. Tolkien nu poate fi citit de copii, deci nu cred ca povestea este ceea ce il tine pe el. Cat despre calitate….Martin este scriitor. N-am remarcat schimbari de registru la Tolkien. N-ar fi in stare.

    Repet, discutia este inutila. Pe langa faptul ca nu ma dau in vant dupa fantasy, n-as putea spune altceva decat sa repet… de gustibus.

  16. capricornk13 said,

    06/09/2009 at 10:24 am

    @bujold&toata lumea: iuresul sabiilor este, intr-adevar, foarte bun;
    @bujold: eu sunt convinsa ca LOTR poate fi citit si de copii… mie mi-ar fi placut la nebunie de la zece ani incolo si spun zece pentru ca inainte probabil m-as fi speriat de dimensiuni:)

  17. Mihai said,

    13/01/2011 at 4:52 pm

    Tocamai am treminat de citit si “Festinul Ciorilor”, numele ma dus la dargele ciori de pe Zid dar nu a fost asa.
    Mie ca personaj mi-a placut placut foarte mult Sandor Clegane(Ciinele). O bucurie mare mi-a facut vestea ca in aprilie are loc premiera la seria “Games of Thrones” la HBO.
    Nu poti sa compari cei doi autori decit putin fortat, Martin se adreseaza celor mai in virsta, nu e o lectura usoara. Eu am vrut sa astept sa apra toata seria. dar se pare ca va mai dura.

    • mariuca said,

      15/06/2011 at 11:19 pm

      totalmente deacordo….asta spuneam mai sus la repetentii care se bat cap in cap sa compare una cu alta….nu exista comparatie intre un basm de copii….si opera lui MARTIN…PE CARE ACESTE MUCIOASE O MALTRATEAZA …….prin comparatie…hihihi..

  18. we said,

    18/06/2011 at 11:57 pm

    eu nici nu stiam postul asta…passons.

    oameni buni, Tolkien a vrut sa faca o cosmologie. ordinea este asa: silmarillion,…[neterminate], children of hurin, hobbitul si dupa aia LOTR. cosmologia asta voia sa o faca prin unificarea si distilarea miturilor si povestilor scandinave, care sunt recunoscute prin confuzia lor, un personaj acolo poa’ sa aiba >3 roluri si a celor celtice/irlandeze. asta a fost Tolkien, cel care isi scria cosmologia sub bombardamentele Londrei – cititi notele lui Christopher Tolkien, pt. lamuriri.

    JRR Martin e un nene simpatic care vrea bani. asa ca scrie fantasy in stil postmodernist. ca cititi Seducatoarea din Venetia sau pe Martin, cam tot aia e. Seducatoarea din Venetia cel putin e scrisa mai cu talent si nu este atat de umflata cu sute de personaje. Iar cantitatea de fantasy cam tot aia e.
    Martin a citit ceva istorie medievala si renascentista si s-a apucat sa faca o carte interminabila in care ne spune ca…life sucks. Uitati-va singuri pe harta Westeros, apoi pe o harta a Europei de Vest, luati Anglia si Irlanda, mutati Irlanda in sudul Angliei si veti avea Westeros. pana si Zidul e pus unde trebuie, amintind de zidul lui Hadrian, in locul cel mai ingust al insulei Angliei. Acei “intelepti” din Citadela sunt practic druizii celtilor, pe care ii stim de la Cezar incoace.
    Ce este atat de extraordinar in scrierile lui Martin? The direwolves? Pai avem un intreg lore cu wolves si direwolves si whatnot celto-saxon.

    acum, @marioara aceasta, care seamana dubios de tare cu miu-zet, are un point: ea se refera la fimul animat The Hobbit, care e o tampeioara. Dealtfel e si greu sa il pui pe Tolkien pe pelicula fara a il distruge, unul singur a reusit asta, acelasi care se ocupa de Hobbit (in 2 filme pt. 2012 si 2013, pare-se). si mai are un point: basmele (romanesti) – care nu sunt deloc exploatate si puse in fata. avem si noi o mitologie si un lore destul de bogat – food for thought my friends…

  19. balinferi said,

    19/06/2011 at 1:18 pm

    Eu as sugera să-i lăsăm în pace pe Tolkien şi Martin şi dacă tot vrem să comparăm ceva atunci să încercăm o comparaţie între lucrările lui Homer şi ale lui Charles Darwin, că ne foloseşte la fel de mult şi va avea cam aceaşi relevanţă.

  20. capricornk13 said,

    20/06/2011 at 11:17 am

    @we: yep, you have a point – am mai vorbit despre asta; mie insa imi place Martin asa cum e, tare-as vrea sa pot scrie si eu ca el! 🙂
    n-am vazut animatia aia de care zici si sper sa nici n-o vad; de mitologia si lore-ul nostru s-a ocupat Liviu Radu in seria Waldemar, simpatica foc;
    @feri: pai i-as fi lasat de mult, insa ma enerveaza netotzii, atat! 🙂

  21. 19/07/2013 at 12:20 am

    […] a mai scris si despre vol. 1 (Urzeala tronurilor) si vol. 2 (Inclestarea regilor), pe care eu nu le-am […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: