Poemul de vineri 11

Ca să fie clar pentru toată lumea: sunt o novice în materie de poezie.  Am citit puţină, nu ştiu s-o interpretez frumos pe blog:)) nu am veleităţi de pricepută în domeniu, nici critică în materie n-am citit cine ştie ce.  Am foarte puţine momente în care-mi vine să pun mâna pe un volumaş, iar dacă n-ar fi fost whitenoise şi terorista, apoi luiza cu P.D.S.-ul ei, probabil că n-aş fi citit deloc poezie nici în ultimii doi ani. Le mulţumesc doamnelor, că mare mi-a fost bucuria datorită încurajărilor lor.

Sunt aproape convinsă că în toată marea de P.D.S.-uri care s-au scris pornind de la iniţiativa luizei, n-a introdus nimeni până acum vreun Adrian Păunescu.  Nu mai e cool, ştiu.  E băgat în politică la modul ridicol, este jenant patriotard, a scris tone de maculatură.  Însă printre tonele de maculatură, eu, care l-am citit cap-coadă înainte de nouăzeci (şi fac pariu că sunt mulţi alţii ca mine, cărora le plăceau multe cântece de la cenaclul Flacăra, însă acum nu ar recunoaşte asta nici picaţi cu ceară) am găsit poezii care m-au impresionat profund.

V-o redau mai jos pe una din cele mai frumoase, pentru mine, şi abia aştept să-mi zică cineva de rău despre ea, sunt pregătită cu artilerie grea:)

Oameni de zăpadă – Adrian Păunescu

Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheaţă şi iubire,
oarbe felinare cad din univers.

Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.

Ninge în neştire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
ninge fantomatic şi bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.

Advertisements

16 Comments

  1. zahdiva1 said,

    11/09/2009 at 2:52 pm

    Este foarte frumoasă poezia. Nu m-a pasionat Adrian Păunescu, dar s-ar putea să-mi stârneşti interesul cu asta.

    http://zahdiva1.wordpress.com

  2. capricornk13 said,

    11/09/2009 at 5:07 pm

    @zahdiva1: bine ai venit pe-aici; nu stiu cat te va pasiona in continuare, asta este din Insemnari pentru mileniul 3, aparuta in 1984…

  3. bebe said,

    11/09/2009 at 9:55 pm

    Paunescu poetul a fost mare,mie cel putin nu mi-a lipsit nici un cenaclu din Bucuresti!

  4. 12/09/2009 at 8:59 am

    Eu sunt printre cei care acum, în mod obişnuit, nu ar recunoaşte nici picaţi cu ceară că îmi plăceau cântece de la cenaclul Flacăra. Faptul că aveam 6-7 ani nu cred că schimbă lucrurile, nu?

  5. capricornk13 said,

    12/09/2009 at 12:57 pm

    @bebe: eu eram prea mica, nu ma lasau ai mei la Cenaclu, insa joia stateam lipita de radio…
    @alex moldovan: welcome pe plaiuri capricornice; ei, ba da, esti scuzat, 6-7 ani chiar nu se pune:)) eu eram un piculetz mai mare:)

  6. fansf said,

    12/09/2009 at 7:41 pm

    Doamne ce frumos era la Cenaclurile Flacara! Plecai convins ca lumea e frumoasa si te asteapta numai lucruri bune in viata, rezonai pina la incandescenta cu cintaretii si cintecele lor, era extraordinar!!! te incarcai la maxim de muzica si poezie!

  7. 12/09/2009 at 8:25 pm

    Nici eu n-aş fi descris mai bine atmosfera!

  8. capricornk13 said,

    13/09/2009 at 10:34 am

    @fansf: mi-am permis sa-ti editez un pic comentariul, pusesesi niste cratime aiurea; nicio paguba:)
    @alex moldovan: si tie ti l-am editat, scuze, insa crede-ma ca e pacat sa-l iei peste picior pe domnul de mai sus, e o inima de aur; si eu sunt exigenta pana la absurd in ceea ce priveste regulile gramaticale, insa exista cazuri in care omul trebuie sa conteze mai mult decat ele, iar acesta se inscrie in categorie cu brio; ai incredere in mine, te rog, si nu te supara de data asta; multumesc de intelegere…

  9. 13/09/2009 at 10:43 am

    No problem; era o glumă ;).

  10. capricornk13 said,

    13/09/2009 at 1:10 pm

    ok:)

  11. luiza said,

    14/09/2009 at 10:53 pm

    eu nu atac nimic, că rămân dezarmată în faţa oamenilor pe care îi mai “impresionează profund” poeme 🙂
    e drept, pe păunescu nu-l iert nici să mă pici cu ceară, da asta e problema mea.
    în schimb, mă bucur pentru p.d.s.-uri. nu mă aşteptam să se răspândească aşa de-n stânga şi dreapta.
    deci, mulţumesc pentru mulţumesc.

  12. capricornk13 said,

    15/09/2009 at 2:03 am

    si pe mine m-a stupefiat paunescu dupa ’89, insa cumva am fost intotdeauna incapabila sa citesc literatura in cheie politica sau ‘etica’, sa confund personajul cu autorul; daca-mi place ce-a scris, poate sa faca bors in viata lui privata
    cu placere:)

  13. strelnikov said,

    15/09/2009 at 1:19 pm

    nu MAI e cool? 🙂 cre ca individul a fost [si mai e, de fapt] celebru. dar… cool? lol.

  14. capricornk13 said,

    15/09/2009 at 7:35 pm

    pentru anii ’80 din romania ce facea el era cool, crede-ma…

  15. Monika Ganea said,

    12/05/2013 at 5:18 am

    Nici asta nu’i era deloc …

    Degeaba vine primăvara
    Atâta iarnă e în noi
    Că martie se poate duce
    Cu toți cocorii înapoi

    În noi e loc numai de iarnă
    Vom îngheța sub ultim ger
    Orbecăind pe copci de gheață
    Ca un stingher spre alt stingher.

    Și vin din patriile calde
    Cocorii toamnei ce trecu
    Și cuiburi li’i stricat la streșini
    Și lângă mine nu ești tu

    Schimbări mai grave decât moartea
    Au fost și sunt și vor mai fi
    La mine-n suflet este vifor
    Și vin nebuni să facă schi.

    Și ninge până la plăsele
    Zăpada-mi intra-n trupul tot
    Un dans de oameni de zăpadă
    Ce-mbrățișarea n-o mai pot

    În noi e iarnă pe vecie
    Doi foști nefericiți amanți
    Ia-ți înflorirea, primăvară
    Și toți cocorii emigranți.

    Primăvară, care-ai fost
    Nu veni, n-ai nici un rost
    Poți să pleci suntem reci
    Iarna ni-i pe veci.

  16. capricornk13 said,

    13/05/2013 at 9:27 am

    @monika: mdea, cam obosita de cenaclu, dar okish 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: