Norii sau sexul?

Teoria norilor – Stéphane Audeguy

Nemira, 2006. Trad. Dan Petrescu

Trage poza in cos pentru a cumpara produsul

Iată o carte pe care mi-am comandat-o fiindcă aveam senzaţia că am citit sau auzit undeva numele lui Audeguy şi pentru că mi-a plăcut titlul şi preţul:)  Probabil ar fi stat mult şi bine în teancul de necitite, la rând, însă mi-au recomandat-o călduros dragos si vlad.  Are şi o copertă frumoasă.

Nu m-a impresionat cine ştie ce, cred că mai trec nişte ani buni până mai pun mâna pe acest domn francez.  Sau pe vreun francez.  Nu mi-a ajuns că m-am dezgustat de Houellebecq (acum vreun an cred), m-am semi-chinuit cu Proust, am citit Audeguy fără chef…acum două zile m-am apucat şi de Celine… Greu mai merg, fir-ar… Poate am eu prejudecăţi, însă mi se pare că naţia asta scrie literatură exclusiv de dragul literaturii.  Are dragoş o scrisoare către tânărul cititor aici în care încearcă să explice ce este kitsch-ul în literatură.  Pornind de la o afirmaţie a lui Kundera, îl defineşte ca fiind ceva scris ca să placă cu orice preţ.  Păi de la francezi eu aş cam vrea un pic de kitsch în cazul ăsta,  fiindcă nu-mi plac deloc!:)

Teoria norilor începe de la strania legătură ce se formează între o tânără bibliotecară şi un creator de modă japonez care trăieşte la Paris, după ce acesta o angajează să-l ajute la clasarea lucrărilor pe care le deţine într-un domeniu şi mai straniu: norii.  Akira Kumo o place pe insignifianta Virginie Latour, în opinia mea, exact pentru placiditatea şi lipsa desăvârşită de inteligenţă, poftă de viaţă şi preocupări pe care femeia le manifestă vădit.  Şi-a găsit un receptacol perfect pentru obsesia lui (justificată, se va vedea în final) pentru nori şi toţi cei ce au contribuit, într-un fel sau altul, la clasificarea, descoperirea, observarea sau cercetarea norilor şi altor fenomene meteorologice. 

De aici ne lansăm în descrierea vieţilor lui Howard Hunt, cel care a alcătuit prima clasificare a norilor la începutul secolului al XIX-lea, pictorului Carmichael, un ciudat necunoscut ce a pictat nori ceva mai târziu şi, mai ales, a lui Richard Abercrombie, un meteorolog posedat de ştiinţa lui, ce pleacă într-o călătorie în jurul lumii la începutul secolului XX cu ambiţia de a alcătui adevăratul atlas al norilor, după ce un confrate suedez afemeiat i-o luase înainte la un congres ştiinţific din cadrul Expoziţiei de la Paris.  Nimic neobişnuit până aici, aţi zice, tehnica s-a mai văzut, iar subiectul sună interesant, chiar fin, cartea e despre nori, nu?  Ne ducem cu gândul imediat la poezia ce ar putea răzbate din cercetarea norilor etcetera.

Însă aici intervine cinismul (zice el) sau năzuinţa de a ieşi în evidenţă cu oarece (zic eu) a lui Audeguy.  Face praf toată cartea prin introducerea explicită a obiceiurilor sexuale ale protagoniştilor.  Virginie se masturbează şi are un orgasm foarte “lichid”,  pe lângă asta i-a plăcut toată viaţa gustul de spermă…a se scuti… Akira Kumo şi-a petrecut în întregime viaţa sexuală prin bordeluri, s-a lansat în lumea modei direct din lupanarele Parisului.  Richard Abercrombie merge să fotografieze nori, însă în urma unui oribil incident de vânătoare se apucă, deşi plecase cast, de futut târfe nediscriminatoriu prin toate bordelurile lumii şi de fotografiat vulve de toate formele şi dimensiunile – ei, creează o ştiinţă a analogiei plecând de la ele, ce ştiţi voi?! 

Eu nu sufăr de pudibonderie şi nici nu cred că-s prea tâmpită: sigur că toate amănuntele astea pot avea un sens pentru a explica atât caracterul şi determinările psihologice ale personajelor, cât şi alienarea şi derizoriul lumii în care trăim.  Sigur că pot fi semnificative din punct de vedere literar, condimentând povestea.  Însă nu mai vezi miza, nu se mai vede pădurea de copaci.  Aventurile lui Abercrombie n-au fost puse însă acolo de dragul lor, ci pentru a întregi lumea prin care rătăceşte Kumo, în căutarea declanşatorului obsesiei pentru nori.  Sora lui a fost ucisă la Hiroshima, practic a dispărut de pe faţa pământului la explozie, transformându-se, spune Audeguy, în particulele ce formau norul bombei atomice.  Copilul  Akira a uitat, fireşte, pentru a se proteja, şi de aici curgerea cutremurătoare a vieţii lui, sub acest satâr psihologic.  OK, povestea asta e bună, dar de ce toate celelalte amănunte sordide? Nu se leagă, pur şi simplu nu se leagă, n-au niciun sens în explicarea dramei. Şi Vonnegut e cinic, e sarcastic la adresa omenirii, însă parcă nu se foloseşte de clişee sexuale ieftine pentru a demonstra ceea ce este de demonstrat.

Aştept cu interes păreri contrare, însă mie mi s-a părut o pierdere de timp cartea, un atentat la bunul meu simţ.  Nu e nevoie să-mi bagi scene de sex explicite sub nas pentru a-mi atrage atenţia, iar dacă o faci, măcar investeşte nişte sentimente în personajele alea, nu le pune totalmente sub semnul derizoriului.  În afară de Kumo nimeni nu trăieşte în carte, sunt nişte surogate triste.

Advertisements

13 Comments

  1. Vlad Puescu said,

    17/09/2009 at 12:34 pm

    Scenele de sex nu sunt puse acolo doar pentru a epata si, dimpotriva, mi s-au parut descrise cu o delicatete rara (in ciuda “detaliilor sordide” despre care spui). Iar de personaje m-am atasat teribil, am ramas foarte surprins cand am citit recenzia ta. Povestea lui Abercrombie mi s-a parut foarte inchegata si verosimila. Tocmai ca e un savant dus cu capul si virgin (avea 40 de ani, mai mult?), iar cand descopera sexul face pentru el o pasiune (obsesie) identica cu cea pe care o avea pana atunci pentru meteorologie. Si priveste sexul feminin cum privea pana atunci norii, incercand sa creioneze o STIINTA a analogiei universale – plecand de la sexul feminin! Mi s-a parut genial personajul lui Abercrombie.

    Imi pare rau ca nu ti-a placut. Recenzia e bine scrisa, n-am ce reprosa, dar din pacate nu sunt deloc de acord cu concluziile 🙂

  2. capricornk13 said,

    17/09/2009 at 12:53 pm

    c’est la vie:) poate ca sunt nedreapta, insa n-am ce sa fac, m-a plictisit…
    si eu sunt surprinsa ca te-ai atasat de personaje, mie mi se par niste loseri absoluti; nu ma pot indragosti de loseri, imi pare rau… adica poate ma indragostesc, da-mi trece repede 😀

  3. 17/09/2009 at 1:53 pm

    Eu am citit-o acum vreo doi ani şi cel mai clar îmi amintesc din ea senzaţia de plictiseală absolută pe care mi-a provocat-o. Bine zis looseri şi încă unii fără mai nimic interesant. Sigur, trebuia să fii un soi special de nebun ca să te apuci, prima oară, de ştiinţa norilor dar prea sunt toţi fără relief, nu-mi amintesc o singură trăsătură a vreunui personaj.

  4. Vlad Puescu said,

    17/09/2009 at 2:45 pm

    OK, deja se formeaza un curent de Audeguy-haters 😛
    Poate doar dragos daca intra sa mai indrepte balanta 😀

  5. 17/09/2009 at 3:07 pm

    @ Vlad
    Păi ar fi corect să fie un curent de Audeguy-haters că prea a bătut pe aici un vânt de Audeguy-lovers înainte să pună capricornul recenzia.

  6. voicunike said,

    17/09/2009 at 9:42 pm

    Dragul meu Capricorncred ca e timpul samai citesti si niscaiva SF&F ca nu mai tine cu atit mainstream! 😀 😉 Ti-am recomandat Atlasul Norilor dar si Atlasul Secret,ai de unde alege! Enjoy! 🙂

  7. capricornk13 said,

    18/09/2009 at 8:14 am

    @dj & vlad: hai c-o punem de doua gasti vad 🙂
    @voicunike: sa fii tu sanatos, am recitit deja (a enspea oara) Mantuitorul Dunei si sunt la Copii, urmeaza Imparatul-Zeu, in pregatirea citirii Ereticilor si Canonicatului, pe care mi le-am cumparat (din nou) fiindca m-au intrigat niste comentarii cum ca alea ar fi cele mai bune, iar eu nu-mi mai aduceam aminte nimic din ele 🙂
    asta ca sa ma calmeze seara, ca dimineata si dupa amiaza citesc Celine in metrou! :))

  8. andrei said,

    18/09/2009 at 12:04 pm

    Da, celine da bine in metrou. 😀
    Numai ca nu trebuie neaparat sa-l citesti, e suficient daca se vede coperta 😛

  9. capricornk13 said,

    18/09/2009 at 2:38 pm

    @andrei: indeed! 🙂 stii care e culmea? ca a-nceput sa-mi placa!

  10. dragos c said,

    17/11/2009 at 11:32 pm

    vai, vai, cum sa nu-ti fi placut teoria norilor, dar e ceva fin! audeguy eun adevarat artist aici. habar n-am cine s-ar mai incumeta sa scrie despre nori in ziua de azi. si cu atata delicatete.
    cat despre scenele de sex violente, as putea spune ca sunt tocmai pentru a sublinia tampenia trupului, in contrapondere cu diafanul norilor. da, e posibil ca petele “negre” cu sexul sa-ti fi tulburat albul cartii. eu am mai recitit unele fragmente ale romanului, chiar daca am uitat personajele, iar fragmentele sunt excelente. evident, sunt subiectiv. si nu o fac neaparat sa iau apararea romanului…

    dar cam asemenea reactie mai au cititorii lolitei lui nabokov, care nu pot citit romanul din cauza temei pedofile.

    ps – foarte buna expresia “surogate triste” 🙂

    • capricornk13 said,

      18/11/2009 at 12:02 am

      🙂 mie nu mi-a placut Lolita lui Nabokov nu din cauza temei pedofile, ca aia era taman ce ma interesa! 😀 ci din cauza ca m-am plictisit…

  11. dragos c said,

    18/11/2009 at 12:25 pm

    ca sa fiu malitios, pe mine m-ar plictisi cronica de familie 🙂 na!

  12. capricornk13 said,

    18/11/2009 at 5:46 pm

    te cred 🙂 si n-am nimic impotriva 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: