Anii ’30 – O Românie trendy, urbană şi cool

Accidentul. Oraşul cu salcâmi – Mihail Sebastian

Colecţiile Adevărul, 2009

Mi-am cumpărat cartea pe drum spre metrou, fiindcă, atipic, îmi uitasem lectura curentă acasă şi nu suport să mă transport prin Bucureşti fără să citesc, e total deprimant. Citisem Accidentul prin liceu, nici nu mai ţineam minte bine despre ce e vorba în afară de munţi şi zăpadă. 

Ce m-a uimit la ea se vede în titlu, stilul lui Sebastian nu mi se pare excepţional faţă de alţii din epocă şi povestea este aşa, uşor romanţioasă, cam pentru fete de liceu care suspină pe la colţuri.  Iubiri neîmpărtăşite, vechea dramă a pasiunii extraconjugale pentru un individ dintr-o clasă socială inferioară ce scandalizează familia, demimondena fără suflet contra fetei bune etcetera.

Atmosfera este, însă, izbitoare (evident, nu e Sebastian primul la care remarc acest lucru, dar acum mi-a venit s-o spun).  Realmente nu-ţi vine să crezi că vorbim de o ţară vai de mama ei, eminamente agrară, vorba jurnalelor vremii, aceeaşi ţară cu a lui Ilie Moromete.  Preocupările şi atitudinile personajelor sunt aceleaşi ca ale dezabuzaţilor lui Fitzgerald care “o ard” pe riviera franceză. Vernisaje, voiaje în străinătate, baruri de lux, patinaj, “ieşit” cu orice preţ ca să fii văzut şi să-ţi arăţi ţoalele şic.  Rings a bell? 🙂  Păi mai lipsea să se “iasă” la cafenelele de pe Dorobanţi şi la Fratelli şi aveam fix Bucureştiul anilor 2000.  Omorul de pe pârtiile de schi (aţi încercat vreodată să luaţi telecabina din Sinaia spre 2000 într-o sâmbătă dimineaţă în decembrie sau ianuarie?), evenimentele trendy, călătoriile la Balcic (acum e Mamaia), hotelurile în care n-ai loc să arunci un ac în sezon, automobilele de lux, totul este exact la fel!  Nu mi-a venit să cred… Până şi personajul Ann este atât de mulat pe vedetele noastre de televiziune care se visează artiste, încât te pufneşte râsul!

E motivul din care Accidentul mi-a placut, e aproape pasionanta! 

Cealalta, Orasul cu salcami, este de o platitudine desavarsita. Nu inteleg cum a putut publica asa ceva, sincer, parca sunt dizertatiile de jurnal ale unei tinere provinciale.  Totul e fals, personaje caricaturale, intamplari fara relief, o prostie. 

E foarte limpede ca diferenta dintre proza lui Sebastian si Jurnal este uriasa.  Era mult mai interesant ca om, ca gandire, decat ca scriitor.

Advertisements

4 Comments

  1. dana said,

    05/10/2009 at 5:35 pm

    vai ce tristete m-a apucat, deci eu stau acum peste program ca sa protestez ;D

    deci 1 călătoriile la Balcic (acum e Mamaia), … nu cred ca suporta comparatie. jeni acterian mergea la balcic si scrie despre el in jurnalul ei si mai mereu zice ca ii place ca nu e multa lume

    mie imi place sebastian si ca scriitor, adica piesele de teatru sunt interesante si de 2000 de ani e o carte f reusita, dupa parerea mea
    acceidentul si orasul cu salcami sunt destul de neinteresante ca subiect(dar parca pe vremea aia avea cineva vreun//subiect interesant, eliade sau rebreanu erau de nu stiu cate ori mai plictisitori), dar mie tot mi se pare ca scrie nemaipomenit de frumos. nu stiu, e ceva in modul lui de a lega cuvintele intre ele. am cartea plina de sublininieri, ca nu puteam sa ma abtin. are niste imagini asa frumoase. si toate chestiile astea de care zici tu mai sus, “Vernisaje, voiaje în străinătate, baruri de lux, patinaj, “ieşit” cu orice preţ ca să fii văzut şi să-ţi arăţi ţoalele şic” etc ti le-ai imaginat tocmi datorita lui. cateva cuvinte si deja vezi strazile astea in fata ochilor. eu am citit chestiile astea 2 acum vreo patru ani si inca am in minte strada aia pe care se plimba el de ziua lui si cateva dintre replicile pe care se pregatea sa i le dea, si imaginea norei (parca? ) catarandu-se pe gardul ala sa fure liliac,..
    oamenii pe vremea aia erau falsi, eu asa cred. nu cred ca e ceva cu personajele lui.

    o sa reformulez la un moment dat 🙂

  2. capricornk13 said,

    05/10/2009 at 7:54 pm

    @dana: este posibil sa ai dreptate si sa-l fi nedreptatit un pic; poate-mi lipseste prospetimea privirii, am si prestat relativ de curand Cella Serghi, Anton Holban si toti au acel aer comun; Jeni este mai vie, preocuparile ei sunt atat de intelectuale, ca parca sare un pic din schema; pe de alta parte si pe Jeni o stiu tot din Jurnal, dac-ar fi scris proza cine stie…
    Ann se catara sa fure liliac 🙂
    Mi se pare putin hazardat sa spui ca oamenii pe vremea aia erau falsi. Erau, poate, un pic mai inchistati in conventiile sociale, un pic mai ipocriti. Insa nu stiu daca sa apreciez mai mult sinceritatea debordanta a zilelor noastre, care pare sa presupuna in mod obligatoriu o etalare “dezinhibata” a unor intimitati de care eu degraba m-as lipsi…

  3. to-morrow said,

    06/10/2009 at 11:29 pm

    Intotdeauna au fost cel putin doua Romanii 🙂 M-a luat nostalgia, ca mi-am adus aminte cum devoram paginile din Accidentul, in adolescenta; se vede treaba ca exista carti “cu lipici” in orice epoci…
    Eu zic ca in Romania lui Sebastian exista curtoazia aceea desueta azi si (poate tocmai de aceea) placuta 🙂

  4. capricornk13 said,

    07/10/2009 at 3:42 pm

    @to-morrow: curtoazia nu e niciodata desueta 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: