Interbelic infestat de comunism

Cartea Mironei – Cella Serghi

Editura “Litera International”, colectia Biblioteca pentru toti (cu Jurnalul National)

Am ajuns, iata, si la ziua in care sa citesc o prozatoare interbelica intinsa cu gatul spre comunism la modul grav.  Nu stiu cat din aceasta reeditare a fost scris prin saptezeci si ceva, cartea fiind publicta initial in 1950. Am aflat din referintele critice ca doamna Serghi a scris si vreo trei romane de-a dreptul realist-socialiste (si foarte proaste) intre 1950 si 1954. In Panza de paianjen dadea dovada de mult mai mult bun simt.  Si Diana se apuca sa faca bine celor oropsiti, dar parca are alt aer intreaga carte, alta suflare.

Cartea Mironei n-ar fi rea fara insufletirea tineretului comunist francez pentru cauza republicana din Spania, fara figura extraordinar de luminoasa a comunistei Lisandra care se sacrifica desi avea un copil de crescut, fara tot nefirescul unei astfel de situatii, in fond: a citi in anul 2009 o carte care combina o traditie interbelica proustiana, intimista, interesanta cu goana asta isterica dupa comunism ca oranduire ideala, pe deasupra salvatoare pentru sufletul uman.  Pentru ca Cella Serghi spune de cateva ori in roman ce penibila si meschina este viata cuiva daca e traita numai in numele dragostei sau a preocuparilor personale (scrisul, de exemplu) si nu are implicare sociala, lupta pentru o lume mai buna, bla, bla bla.  Chiar daca simpatizezi cu cauze sociale te apuca imediat plansul cand iti amintesti ce au adus soldatii sovietici eliberatori ai doamnei Serghi… E plina ultima parte a cartii de astfel de clisee, parca reciteam manualul de istorie de-a zecea sau ascultam telejurnalul.

Din fericire romanul are si o parte frumoasa, pagini scrise cu mult talent si fantezie despre familia burgheza a eroinei principale, despre iubitul ei las, obtuz si sub papucul nevestei, despre familia formidabila a prietenilor argentiniano-germano-italieni pe care-i cunoaste la Paris.  Povesti cu parfum de lavanda, scartait de usi vechi si lacate de scrinuri, cu femei salbatice si romantice, iubiri ce sfideaza timpul. 

Fara sa atinga calitatea “Panzei de paianjen” decat in rare locuri, Cartea Mironei ramane, totusi, lizibila, datorita sensibilitatii povestitoarei si a capacitatii sale de a crea unele personaje puternice din cateva trasaturi de condei.  Nu cred c-as fi fost tentata s-o citesc daca stiam de la inceput ce trateaza si unde se indreapta, insa a fost, pana la urma, o lectie buna despre cum se poate pierde un scriitor “sub vremi”.  Nu stiu daca as recomanda-o cuiva care nu are o intelegere foarte buna a istoriei anilor razboiului, descrisi in carte, mi-ar fi teama de iluzii desarte.

Advertisements

8 Comments

  1. to-morrow said,

    18/10/2009 at 10:26 pm

    Acum multi multi ani am citit Cartea Mironei. Mie mi s-a parut cam naiva si desueta dar fermecatoare in pasajele cu sensibilitate, de care amintesti aici. Cred ca Panza de paianjen e cea mai buna carte a Cellei Serghi.

  2. rontziki said,

    18/10/2009 at 11:19 pm

    N-am citit de Cella Serghi decat Panza de paianjen, de mult, si imi amintesc cu placere de ea 🙂
    Chiar ma intreb daca as mai avea starea sa citesc si Cartea Mirunei…

  3. Cristian S. said,

    19/10/2009 at 9:02 am

    “spre comunism la modul grav”. 😦 “La modul” grav?! Nu îţi pare că sună un pic alungit, tras, forţat? Numai ce am avut discuţia despre “expresii” la tine pe blog. 🙂 Cred că prima frază trebuie refăcută într-un fel, şi-mi cer, totodată, scuze pentru intervenţie.

    De ex: nu spunem rănită la modul grav, ci rănită grav sau grav rănită. Se poate şi fără, deci.

  4. Alexandru said,

    19/10/2009 at 9:53 am

    @Capricornk13:

    Despre partea urîtă a romanului: Mi se pare că atitudini clişeu sînt şi neimplicarea socială & desconsiderarea ”luptei pentru o lume mai bună”. Dar asta e – din cauza comunismului, unii percep negativ implicarea socială – de pildă, românii din Canada îi fac pe canadieni ”comunişti”! : ) Mă rog, ce spun eu n-are legătură cu cartea.

    Despre partea frumoasă a romanului: Ce înseamnă ”femei sălbatice şi romantice”? : )

    P. S. Vezi, nu spuneam eu degeaba că pentru d-l CS o expresie colocvială = o expresie greşită : ) .

    De unde observaţiile amuzante la modul grav : )

  5. capricornk13 said,

    19/10/2009 at 3:16 pm

    @to-morrow: cred ca tot ce scrie ea e un pic naiv, insa are farmecul ei desuet, asa cum zici
    @rontziki: cred c-ar fi bine sa ramai cu Panza de paianjen…
    @c. sirb: as reface fraza dac-as fi gresit cu ceva, insa acela este modul meu (nu grav, ci poate hilar:)) obisnuit de exprimare; nu e incorect, ci cu sensul deplasat spre vorbirea de zi cu zi; nu ai de ce sa te scuzi, e parerea ta si stii foarte bine ca am folosit-o spre binele textului meu (sper) cu o alta ocazie;
    cred ca tu, in ciuda avertismentelor mele, nu m-ai crezut ca scriu banal! da, scriu banal si cu expresii comune, in masura in care pot s-o fac; ma feresc de pretiozitate ca de Scaraotchi! asa ca vei vedea de multe ori chestii “din topor” pe-aici 🙂
    @alexandru: si eu i-as “face” pe americani comunisti atunci cand duc la extrem corectitudinea politica si favorizeaza negrii, homosexualii si femeile asa cum faceau, tot in numele egalitatii, comunistii cu muncitorii vs intelectuali; sigur ca nu acelasi lucru l-as face daca vorbim despre atitudinea responsabila in comunitate, participarea sociala cu cap la proiecte cu sens, implicarea in miscari ecologiste sau de stanga, cu conditia ca atitudinea celor care participa sa nu fie una de anatemizare a celor care prefera sa nu se implice; orice miscare ce-mi vine cu sloganul sau cu atitudinea “daca nu esti cu noi esti vinovat, esti impotriva noastra, esti un capitalist nenorocit, esti elitist etc.” ma dezgusta indiferent de spectrul social, politic sau economic pe care-l reprezinta;
    “femei salbatice si romantice” – ma refeream la femeile care sfidau conventiile sociale ale perioadei, nu le pasa de “gura lumii”, mai pe romaneste, si sacrificau pe altarul unor idealuri sau trairi subiective (vezi iubire, comunism) orice favoruri “obiective” ar fi avut societatea de oferit daca i-ar fi respectat regulile;

  6. 19/10/2009 at 4:42 pm

    Am citit cartea asta demult, acum vreo 14-15 ani, aşa că vorbesc doar din amintiri (şi nici memoria mea nu mai e ce a fost)… dar n-ai avut impresia că e cam acelaşi personaj şi acelaşi gen de relaţie ca în “Pânza de păianjen”? Nu-mi mai amintesc detaliile dar îmi amintesc sentimentul de “deja lu” pe care l-am avut citind “Mirona” şi “Genţiane” după ce citisem “Pânza de păianjen”.
    Hmmm, dacă femeile care sfidau convenţiile acelor vremuri erau “sălbatice şi romantice”, mă întreb cum ar trebui să fie azi o femeie ca să i se potrivească această descriere a ta, dar fiind că vremurile şi, odată cu ele, şi convenţiile, s-au mai schimbat.

    • capricornk13 said,

      19/10/2009 at 8:27 pm

      @dj: ba da, asta au remarcat şi criticii, că sunt rude bune Diana Slavu şi Mirona
      chiar că bună întrebarea cu femeile de azi; greu să mai sfidezi convenţiile, nu? deşi cred că s-ar mai găsi… depinde de mediul în care te-nvârţi; uite, în mediul meu de corporatişti sobri fac pariu că i-ar lovi amocul pe câţiva dacă m-aş duce la o şedinţă de Board într-o pereche de jeanşi să zicem mov, cu un maieu verde lălâu cu multe flori (genul hippie) şi o bandană cu “save tropical forests” sau “comandante che guevara”…
      @alexandru: of, păi tocmai spuneam de “exagerările” corectitudinii politice, nu? şi am subliniat chiar “în numele egalităţii”, ca să fie clar de ce mă leg;
      discursul despre femeile din România nu se va schimba decât odată cu condiţia femeii în societate, nu cred că o lege sau un trend ar fi suficiente; atâta vreme cât femeile însele acţionează conform discursului (se lasă maltratate, neglijate şi înşelate de parteneri fără să riposteze cine ştie ce de teama copiilor, scandalului, familiei sau de ce zic vecinii, pe de o parte, sau caută ca disperatele nişte animale cu bani care să le facă toate lucrurile de mai sus în schimbul unei poşete şi a unei maşini pe care habar n-au s-o conducă, pe de altă parte)
      Poate măsurile menite să corecteze inegalităţi structurale le vor corecta şi în România, nu ştiu ce să zic
      Nu, probabil c-ar angaja-o pe franţuzoaică…deşi, dacă domnişoara cealaltă ar fi o fostă Miss Camerun… mai vorbim! 😀

  7. Alexandru said,

    19/10/2009 at 5:56 pm

    @capricornk13: Sint surprins de fiecare data cind vad cum “corectitudinea politica” si “discriminarea pozitiva” sint judecate mai ales prin excesele lor.

    Nu-i asa ca, in loc sa repetam cit de prosti sint americanii cu limba de lemn a corectitudinii politice, ar fi mai bine sa ne gindim ca un pic de corectitudine politica n-ar strica in discursul despre femei, in Romania, de pilda?

    Cit despre discriminarea pozitiva, de ce te gindesti in primul si-n primul rind ca la niste masuri care favorizeaza pe nedrept anumite categorii sociale, cind ele sint doar niste masuri care vor sa corecteze inegalitati structurale? Gindeste-te ca ai fi imigranta cameruneza in Canada, crezi ca ti-ai gasi un job la fel de usor ca o imigranta din Franta, chiar daca ati fi la fel de competente? : )

    @DJ: Buna intrebarea cu femeile salbatice si romantice din ziua de azi : )


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: