Seducătorul Rushdie

The Enchantress of Florence – Salman Rushdie

Random House, 2008

The Enchantress of Florence: A Novel

Cred că în această carte Rushdie îşi dă, în sfârşit, din punctul meu de vedere, măsura uriaşului său talent – deşi nici transpiraţia pentru documentare nu trebuie să fi fost de neglijat.  Amestec de istorie şi legendă, realism magic şi fabulă, condimentat cu o irezistibilă ironie, romanul este o mare realizare literară.  E rotund, e complet, fără niciun cuvânt în plus.  Iar pe mine m-au disperat realmente divagaţiile nesfârşite ale lui Rushdie din Midnight Children şi, mai ales, The Earth Beneath Her Feet.  În continuare mă irită puţin atitudinea lui de omnipotenţă, îl simţi cum stă dincolo de paginile pe care ţi le-a aşternut în faţă să te farmece şi rânjeşte satisfăcut, făcându-ţi cu ochiul: te-am prins, este? 😀 Însă aici merită să te laşi sedus…

…de Seducătoarea din Florenţa, o femeie extraordinar de frumoasă cu puteri magice de atracţie a cărei poveste ne poartă prin Renaştere din India marelui împărat Akbar în Florenţa magnifică şi păcătoasă, ne mai opreşte prin Imperiul Otoman şi ne aruncă puţintel prin sălbatica Lume Nouă.  Qara Coz (Black Eyes) este, desigur, îmbinarea aceea fabuloasă între puritate şi diavolesc, pasiune sălbatică şi inconstanţă, sensibilitate şi putere ce întruchipează perfecţiunea la care visează bărbaţii din toate timpurile.  Dar reprezintă şi ceva dincolo de asta, iar aici e lovitura de graţie a lui Rushdie; în acele vremuri în care asta era o utopie, Qara Coz este o femeie ce-şi determină propriul destin, urmează calea pe care i-o dictează liberul arbitru, e complet liberă. 

Rushdie ne aduce în faţa ochilor istorie şi personaje reale ca Niccolo Macchiavelli, Amerigo Vespucci, Şahul Persiei, descrierea minuţioasă şi realistă a Florenţei la 1500 cu moravurile, costumele şi pasiunile ei şi, pe de altă parte, a capitalei Mughal, Sikri, o lume atât de diferită, cu zeii şi întrebările ei, strălucire şi hedonism într-o civilizaţie de basm oriental.  Îmbină perfect curgerea istoriei cu povestea fabuloasă creată de el şi când spun perfect nu exagerez niciun milimetru: nu ştii când trece pe tărâmul magiei, alunecarea e atât de firească, încât te trezeşti prins în mreje, însă zâmbeşti şi te laşi purtat mai departe de plăcerea Literaturii.  Dar nu e numai atât – prin descrierea acestui trecut îmbogăţit cu legendă, vis şi magie, acest romancier formidabil nu urmăreşte exclusiv plăcerea literară gratuită, miza sa nu este doar un joc frumos de cuvinte, ci construieşte concomitent o oglindă a iluziilor, frământărilor şi întrebărilor esenţiale ale omului de-a lungul timpului.  Împăratul Akbar este cheia acestei faţete a cărţii, cu oscilaţiile sale între credinţă şi scepticism, înţelepciune şi pasiune, realitate şi imaginaţie. Sunt câteva pagini de o frumuseţe răscolitoare în care asistăm la îndrăgostirea împăratului de o femeie creată de imaginaţia sa şi felul în care ea capătă contur şi fiinţă, reuşind să tracă pragul realităţii doar prin intensitatea cu care el o visează.

Impresionantă forţa lui Rushdie de a te face să vizualizezi personaje în cele mai mici detalii, să participi la dramele şi pasiunile lor, iar în acelaşi timp să ai la îndemână distanţa necesară să le evaluezi şi să le judeci – prin ironia extrem de bine dozată a scriitorului şi capacitatea de a înscrie firesc în atmosfera de basm expresii sau atitudini de secol XXI – îţi aminteşte că ne jucăm, dar tu te bucuri şi de joc şi de ştiinţa că e un joc şi de adevărurile abil încrustate în spiritul jocului. 

E un ospăţ literar de proporţii la care nu ai voie să ratezi niciun fel, însă din fericire bucătarul este atât de priceput, încât eşti absorbit cu totul de senzaţiile pe care ţi le oferă.

P.S.: Nu am pus întâmplător însemnarea astăzi pe blog, ci pentru că la ora 19:00, la Teatrul Odeon, Salman Rushdie va face lectură din roman, urmată de o sesiune de autografe.  Evenimentul este organizat de Polirom, care a publicat traducerea. Sfatul meu este, totuşi, să fie citită în original.

Advertisements

63 Comments

  1. C.SÎRB said,

    24/11/2009 at 12:37 pm

    Iaca scriu şi eu: nu-mi place deloc Rushdie! Dar deloc! 🙂

    • capricornk13 said,

      24/11/2009 at 1:12 pm

      Nici mie nu-mi plăcea mai deloc înainte de romanul ăsta, dealtfel am şi răspuns într-o leapşă la întrebarea ce scriitori credeţi că sunt supraevaluaţi de Nabokov şi Rushdie. Însă atunci când trebuie să dau Cezarului ce-i al Cezarului, nu mă pot da înapoi 🙂 Cred că e şi mai importantă impresia pe care mi-a lăsat-o având în vedere că aveam prejudecăţi în ceea ce-l priveşte… Dar nu se poate să nu apreciezi spiritul ludic şi efortul unui scriitor care reuşeşte o astfel de bijuterie.

  2. ameer said,

    24/11/2009 at 1:09 pm

    Hmm, ma bucur ca ti’a placut Seducatoarea, dar cred ca ar tb sa incerci Midnight Children 😉 Eu sunt mare fan (si abia astept lectura de diseara) dar ultima carte mi s’a parut putin mai slaba, sau m-a impresionat mai putin decat altele…

    • capricornk13 said,

      24/11/2009 at 1:15 pm

      Am citit Midnight Children şi, cu tot respectul, m-a cam plictisit. Îmi pare rău, dar n-am multă răbdare cu istoria India vs Pakistan şi cretinăţiile lor religioase, mă lasă complet rece. Şi am citit cartea în original, deci nu există scuza traducerii sau mai ştiu eu ce.

  3. C.SÎRB said,

    24/11/2009 at 1:34 pm

    Drept e că nu am citit cartea asta… Dar, până atunci, rămâne impresia actuala de supraevaluare. Alături de Pamuk, LeClezio, şi alte muieri literare, feministe şi violate. Sau viţăversa.

    • capricornk13 said,

      24/11/2009 at 2:16 pm

      Nici eu n-am putut să citesc LeClezio! Iar de Pamuk nici să m-apuc nu-mi vine… 😀 Mişto caracterizarea ta, foarte plastică!

  4. Arana said,

    25/11/2009 at 8:32 pm

    Uneori sa stiti ca nu autorul, ci cititorii sunt de vina. Midnight’s Children e o Capodopera (da, cu C mare), iar atat Rushdie cat si Pamuk au o extrema creativitate, o inteligenta si o cultura incredibila, plus mai si scriu al dracului de bine. In ochii mei, sunt alaturi de marii clasici si sunt ferm convinsa ca numele lor vor ramane in istoria literaturii. Si eu inca nici macar n-am citit Seducatoarea (am dat de bani insa si azi mi-am cumparat-o).

  5. Alexandru said,

    25/11/2009 at 8:42 pm

    @capricornk13:

    Trebuie sa admiti ca nu scriitorii sint vinovati ca sint “supraevaluati”, vinovati sint cei care-i supraevalueaza, nu? Oricum, mie mi se pare ca vorbesti mai degraba de voga careia-i cade victima citeodata un scriitor sau chiar o literatura intreaga, si nici in cazul asta nu e vina scriitorilor. Asa s-a intimplat cu Marquez si cu literatura sud-americana, de pilda. Si cu Rushdie, si cu Pamuk si cu-atitia altii – editurile occidentale descopera si promoveaza, la intervale regulate, autori “exotici”.

    E pacat ca ajungem sa-i citim cu ostilitate din cauza ca se face prea mult tamtam pe seama lor. Si ca ne grabim sa spunem ca ar fi “supraevaluati” – asta e o judecata de valoare despre opera lor -, desi nu i-am citit. Pe de alta parte, inteleg atitudinea asta, si pe mine ma enerveaza modele literare.

    Da-mi voie sa-ti recomand, din Pamuk, “Cartea neagra”. Eu l-am descoperit mai demult, acum vreo zece ani, printr-un coleg turc. “Cartea neagra” reuseste, printre altele, sa faca din Istanbul un loc literar, cum a facut “Orbitor” din Bucuresti, “Despre eroi si morminte” din Buenos Aires, de nu ti le mai poti imagina fara cartile astea despre ele. E o carte mare si foarte frumoasa, dupa parerea mea.

    “Pamuk, LeClezio, şi alte muieri literare, feministe şi violate. Sau viţăversa.” nu mi se pare o “caracterizare misto”, sa-mi fie cu iertare. Mi se pare o mostra de stupiditate si de grosolanie.

  6. Alexandru said,

    25/11/2009 at 8:45 pm

    @Arana: De acord, scriam in acelasi timp : )

  7. Arana said,

    25/11/2009 at 9:46 pm

    Alexandru: hehe. Uite si eu de Pamuk m-am lasat vraijita cu Ma numesc Rosu si apoi am ajuns sa il apreciez la intreaga lui capacitate fix cu Cartea Neagra, citita relativ recent.

  8. C.SÎRB said,

    26/11/2009 at 11:21 am

    Iar apare ăsta cu barometrul lui de grosolănie.

    capricornk13, eu nu ţi-am jignit vizitatorii, te rog să iei o anumită poziţie faţă de consideraţiile de mai sus. Eu mă refeream la scriitorii pe care nu-i gust; nici nu m-am apucat să conving pe cineva cum că acei scriitori negustaţi de mine sunt cu adevărat lipsiţi de valoare sau că ar fi lipsiţi de discernământ cititorii lor. Atât.

    La fel, nu mă conving nici căznitele pledoarii pro de mai sus, ci doar lectura în sine poate avea acest potenţial.

    Dacă lucrurile rămân aşa, nepuse la un oarecare “punct” de tine (capricornk13), eu îmi rezerv opţiunea de a nu mai intra aici, deşi te apreciez mult, deşi nu cred că e mare pagubă dacă nu mai vin eu.

    PS: e drept că nu numai scriitorii-s responsabili pentru supraevaluare. Cât cititorimea, flâmândă nu atât de literatură de calitate cât de vEdEtE.

  9. Arana said,

    26/11/2009 at 12:04 pm

    C.Sirb: stai linistit, nu trebuie sa ma puna capriconk la punct. Imi cer scuze ca te-am jignit pentru ca ii respect si admir pe Rushdie si Pamuk pentru calitatea lor scriitoriceasca, nicidecum pentru ca sunt vedete. Si pentru ca nu ii resping eu ca sunt vedete. Acestea fiind spuse, imi cer scuze fata de tine si fata de capricornk si prefer sa nu mai calc eu pe aici.

  10. C.SÎRB said,

    26/11/2009 at 12:21 pm

    Dumnezeule, dar mă refeream la “cineva” care a notat imediat sub tine! Eu nu dau pe nimeni afară de pe blogul nimănui!

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 12:36 pm

      corect, asta i-am spus si eu in alt mod aranei

  11. capricornk13 said,

    26/11/2009 at 12:35 pm

    ooooo, n-am avut timp sa intru ieri deloc pe blog si uite ca gasesc…
    @arana: vrei probabil sa spui ca parerea ta e ca Midnight Children e o capodopera; parerea mea e diferita si am argumentat de ce; nu neg nici inteligenta nici cultura lui Rushdie (despre Pamuk nu ma pot pronunta decat dupa ce citesc) insa daca nu-mi place o carte n-am deloc de gand sa spun ca e minunata numai fiindca asa spune toata lumea;
    la ultima ta interventie: desigur ca ai toata increderea mea ca ti-au placut si nu-i respecti pentru ca sunt vedete; chestiunea cu scuzele si cu necalcatul pe aici e putin copilareasca, nu crezi? in primul rand tu ai fost foarte agresiva cu primul tau statement: uneori cititorii sunt de vina si MC e o capodopera; ne ataci direct, in acest fel si pe mine si pe c sirb, de pe o pozitie ce pare sustinuta fara pic de indoiala, ca si cum tu ai detine adevarul obiectiv; stim amandoua ca nu-l detii nici tu, nici eu, asa c-ar fi fost mai indicat sa fii mai putin transanta; eu te astept in continuare cu drag, cu rugamintea de a incerca sa fii mai putin pasionala 🙂 pentru ca mi-as dori ca aici sa se schimbe idei si sa dam celorlalti the benefit of the doubt
    @alexandru: sigur ca admit ca nu este vina scriitorilor ca sunt supraapreciati; mai mult decat atat, opinia mea personala despre supraevaluarea celor doi este intens criticabila, foarte indoielnica si, de exemplu, mi-am insusit atentionarea ta cu privire la Nabokov de la momentul respectiv si intentionez sa-l aprofundez; pe Pamuk nu l-am citit, deci n-as putea spune niciodata ca e intr-un fel sau altul – iti multumesc pentru recomandare, voi incerca Cartea neagra; nu-mi vine sa-l citesc datorita cronicilor pe care le-am citit despre romanele lui, traiam cu senzatia ca nu m-ar putea prinde datorita preferintelor mele; e posibil sa ma insel;
    in ceea ce priveste aprecierile tale la ceea ce a scris c.sirb, au fost foarte violente (si necaracteristice finetii tale as putea adauga); sunt stupefiata; stiu ca voi doi aveti o disputa pornita din alta parte, ma simt ingrozita de ea si nu vreau sa iau parte in niciun fel, deci te rog sa-i spui in continuare ce crezi, fiindca e dreptul tau, insa la el pe blog sau la tine pe blog – aici ma puneti in situatia de a face pe arbitrul sau de a lua partea cuiva si nu doresc sa fac acest lucru;
    eu am spus ca e “misto” ca exprimare, pot recunoaste plasticitatea unei formulari si daca nu sunt de acord cu continutul ei… nu esti un adept al pamfletului? ciudat pentru cineva care-l gusta pe Arghezi, nu?
    @c.sirb: eu am inteles ce ai spus, alexandru si-a dorit sa transeze anumite neintelegeri intre tine si el;
    la lectura ma indeamna si alexandru in ceea ce-l priveste pe Pamuk, deci nu ma pot pronunta pana atunci
    nu stiu ce astepti de la mine prin “punere la punct” – eu mi-am exprimat opinia foarte clar cu privire la disputa dintre voi doi: nu doresc sa iau parte la ea, nici s-o arbitrez, nici s-o gazduiesc aici; nu-mi plac cuvintele folosite de alexandru, dar nu-mi place nici ordinul tau catre mine, cuplat cu amenintarea de a nu mai calca pe aici, de a “pune la punct”; cred ca daca ma apreciai cu adevarat (lucru greu, caci nu ne cunoastem inca suficient, desi mi-as dori) ai fi avut incredere ca voi lua o atitudine intr-un fel sau altul; daca atitudinea mea nu te satisface, esti liber, desigur, cum ai fost intotdeauna, sa faci ceea ce doresti; ba da, este o paguba daca nu mai vii tu, asa cum ar fi o paguba si daca n-ar mai veni alexandru sau arana; sunteti niste oameni cu o gandire vie, cu curajul propriilor opinii, care aveti ceva de spus; daca orgoliile si vanitatea ranita sunt mai importante decat comunicarea…asta numai voi puteti hotari
    @ toata lumea: va multumesc tuturor pentru atentie la aceste interminabile comentarii, insa am simtit nevoia sa clarific anumite lucruri

  12. Arana said,

    26/11/2009 at 12:42 pm

    Am gresit, trebuia sa zic ca pentru mine MC e o capodopera; si n-am stat sa argumentez mai departe pentru ca uneori uit ca daca nu scriu clar parerea mea se poate considera ca am pretentia de adevaruri absolute. Totusi,un lucru e clar: in literatura poate exista valoare a scriitorului si dincolo de ne place sau nu; uite eu de exemplu nu l-am putut citi pe Huxley dar de asta nu voi spune ca e un idiot care nu stie sa scrie. La asta ma refeream prin “vina” cititorului, care trebuia sa fie intre ghilimele, pentru ca acea vina poate insemna pur si simplu o lipsa de “chemistry” intre carte/cititor sau autor/cititor. N-am prea comentat pe aici probabil nici tu habar n-ai ce si cum scriu eu, deci e de inteles ca nu s-a simtit ca eu nu am deloc pretentia ca as detine vreun adevar obiectiv. Dimpotriva, toate adevarurile mele sunt cat se poate de subiective doar ca,repet, am gresitul obicei de a nu sublinia perspectiva extrem de personala din care vorbesc. Ultima mea intentie e sa jignesc pe cineva pe care citesc cu placere.

    Cat despre reactia mea la comentariul lui Sirb, am simtit ca e o intepatura care nu se cerea. Si plus de asta sunt impulsiva si vorbesc prostii. Asa ca acum, fara sarcasm gratuit, scuze daca s-a inteles gresit ce vroiam eu de fapt.

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 6:41 pm

      o, ai sesizat perfect ce am vrut sa spun si ai raspuns foarte frumos – multumesc 🙂

  13. C.SÎRB said,

    26/11/2009 at 1:14 pm

    Ştii bine că nu am scris, nici insinuat, că aş vrea să iei atitudine ÎMPOTRIVA cuiva. Ci doar să moderezi, cum bine ai înţeles şi procedat. Atitudinea ta, aşadar, “mă satisface” întru totul şi-ţi sunt recunoscător. De asemenea, îmi cer anticipat scuze, dacă vreunul dintre cei deja implicaţi va renunţa acum la vizitele pe acest blog.

    Apoi, nu a fost un “ordin”, aici deja exagerezi. Iar “ameninţarea” aşa-zisă am anulat-o eu însumi, recunoscând neipocrit că nu ar fi o pagubă. Blogul tău se susţine şi fără intervenţiile unora şi ale altora. De ce ai citit cumva cu ochii întredeschişi? Referirile la un posibil “ordin” al meu sunt excesive… Mă refeream la a pune “lucrurile” la punct, nu pe “cineva”. Arbitrajul tău a fost necesar NU pentru că m-aş fi adresat necuviincios vreunuia dintre cititorii tăi, ci pentru comentariul offtopic şi, mai ales, ad hominem în cauză. Am avut grijă să formulez totul ferm, dar cu o anumită deferenţă, te rog (şi nu e ordin!) să revezi.

    De aceea, să ştii că nu gust deloc pluralul folosit, nu sunt deloc în aceeaşi oală cu sus-numitul A. Nu eu te pun în situaţii neplăcute pe propriul blog. Am mai comentat aici în preajma lui A, fără a-i arunca remarci jignitoare, cum bine ştii. 😦

    Îmi pare rău să o dezamăgesc pe Arana, la ce a comentat domnia sa NU m-am referit deloc… Dar deloc! 🙂 De aceea, nu înţeleg revenirile şi explicaţiile insistente la ceva ce nici măcar nu a avut loc între mine şi domnia sa. Suntem OK, deci.

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 6:43 pm

      Am revazut, nu era un ordin, sorry 🙂
      Am folosit pluralul pentru ca sunteti amandoi invitati aici…

  14. C.SÎRB said,

    26/11/2009 at 1:19 pm

    Îmi cer scuze, asta mi s-a părut un pic ciudat:
    “eu am spus ca e “misto” ca exprimare, pot recunoaste plasticitatea unei formulari si daca nu sunt de acord cu continutul ei… ”

    Acum, sincer, chiar nu mai ştiu ce anume “umple” acel “mişto” atribuit plasticităţii mele. Cum adică îţi place, dar nu eşti neapărat de acord? Eşti sau nu eşti? Ar fi ok să susţii propriile păreri, nu să-ţi ceri într-un fel scuze cuiva care ţi le pune sub îndoială. Contează dacă A. te va considera, prin contagiune, apreciindu-mi tu public o rostire, la fel de grobiană ca pe mine?

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 6:48 pm

      In ceea ce scrisesesi tu mi-a placut alaturarea de cuvinte, forta sarcastica a loviturii; nu pot fi in totalitate de acord pentru ca nu l-am citit pe Pamuk! si nici pe LeClezio! As fi total ridicola sa fiu de acord cu continutul… Cum sa-mi sustin propriile idei?!!! Despre ceva ce nu am citit?
      Daca cineva m-ar judeca prin ricoseu cred c-as sti sa ma apar. Da, ar conta daca cineva pe care-l respect ar crede despre mine un lucru neadevarat, m-ar durea. Probabil sunt cam sensibila pe tema asta, dar asta este adevarul.

  15. gingav said,

    26/11/2009 at 2:22 pm

    eu tin cu alexandru. ~grin~

  16. C.SÎRB said,

    26/11/2009 at 3:43 pm

    OK, dar ştii jigni ca el?

  17. Alexandru said,

    26/11/2009 at 4:05 pm

    @capricornk13:

    Aprecierile mele au vizat o afirmaţie a d-lui C. Sîrb, nu erau un atac la persoană. Dacă vrei un exemplu de atac la persoană, vezi ce spune despre mine: ”Iar apare ăsta cu barometrul lui de grosolănie.”

    Comentariul meu nu era o reglare de conturi. Am spus ce cred în chestiunea pe care o discutaţi – ”supraevaluarea” unor scriitori, apoi ţi-am recomandat o carte, prieteneşte (mă gîndeam că ar fi păcat să treci pe lîngă ea, doar pentru că e Pamuk prea în vogă).

    Ştiu să gust pamfletul, îmi place ce-au scris Lautréamont despre ”femmelettes littéraires” şi Gombrowicz despre ”les demi-femmes de lettres”, ai putea găsi vreo legătură cu ce-a spus d-l C. Sîrb, în cazul că ţi-ai asuma riscurile (enorme) unei comparaţii între d-l C. Sîrb şi Gombrowicz sau Lautréamont? : ) Comentariul acela al dumnealui era un pamflet? : )

    Pe de altă parte, nu mă mai mir că găseşti cuvintele mele ”foarte violente” şi că te declari ”stupefiată”, şi nici nu mai încerc să explic evidenţe aici, de vreme ce tu găseşti că expresia ”muieri literare violate etc.” e ”plastică” (alăturarea adjectivului ăstuia e chiar nefericită, îţi dai seama?), iar d-l C. Sîrb vrea să ştie, analitic, dacă ”mişto” înseamnă că îţi place atît forma, cît şi fondul poziţiei lui : )

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 6:51 pm

      Mie comentariul lui c.sirb mi s-a parut un pamflet, o mica rautate, o exprimare voit frivola si…suculenta; o figura de stil. Si mi s-a parut c-ai judecat aspru cuvintele respective.
      I-am raspuns mai sus ce insemnau cuvintele mele.

  18. gingav said,

    26/11/2009 at 4:31 pm

    domnule c.sirb, sint dezolat ca ati resimtit ca pe-o jignire afirmatia lui alexandru.

    trebuie sa incep prin a admite ca sint biased: imi plac comentariile nuantate ale lui alexandru, in timp ce opiniile dumneavoastra exprimate sec si ireversibil ma ingheata, indiferent daca se potrivesc sau nu propriilor mele opinii.

    cind capricornica a spus “nu mi-a placut rushdie” a facut o judecata de gust. e ok. nu i se potriveste structurii si intemeierii interioare. nu rezoneaza. se intimpla, si nimeni nu are dreptul sa protesteze.

    insa atunci cind dumneavoastra spuneti “Rushdie… alaturi de Pamuk, LeClezio, şi alte muieri literare, feministe şi violate” e ceva mai mult. puneti pecetea ieftinatatii nu pe autori (ei sint imuni la asemenea “caracterizari”), ci pe noi, cititorii care i-am citit, carora ne-au furnizat o genuina placere operele lor, si care ne-am plecat asupra cartilor indiferenti la statutul de vedeta al autorilor. (nemaipunind la socoteala ca acel “muieri” justifica feminismul cu virf si indesat!)

    ati fi meritat o ridicare din umeri si ignorarea permanenta.

    alexandru a reactionat; a verbalizat ceea ce, cred eu, multi dintre noi am receptat din “caracterizarea” propusa de dumneavoastra. capricornk13 a sesizat corect: au fost “aprecierile … la ceea ce a scris c.sirb”. alexandru a respins indignat “caracterizarea”; a numit-o mostra de grosolanie si stupiditate. [ mie mi-ar placea sa mi se atraga atentia cind spun stupizenii; si le spun, ohoho! ] nu dovada de grosolanie si stupiditate.

    mai exact: sint convins ca alexandru s-a referit strict la fraza dumneavoastra, si nu la dumneavoastra insusi. caracterizarea autorilor, emisa de dumneavoastra, este, apud alexandru, o mostra de grosolanie si stupizenie; asta nu va face grosolan si stupid. sint convins ca alexandru nu v-a facut grosolan si stupid, si sint convins ca nu va crede prost. (despre “grosolan” nu pot sa ma pronunt.)

    in replica, dumneavoastra ati atacat persoana “alexandru”. cu expresia “caznitele pledoarii” va mentineti in limitele criticii textului; “Iar apare ăsta cu barometrul lui de grosolănie” e deja atac la persoana.

    tragind linia si facind totalul, obtinem ca alexandru v-a atacat violent spusele, si la fel ati facut si dumneavoastra cu spusele lui alexandru; dumneavoastra, insa, ati mers mai departe. depasind limitele unei polemici, ati avansat in zona unui conflict personal.

    aceasta e parerea mea. as spune ca e independenta de cunoasterea existentei unei animozitati intre dumneavoastra si alexandru. nu va e favorabila, dar asta nu-nseamna nimica. foarte probabil, data viitoare va fi.

  19. gingav said,

    26/11/2009 at 4:40 pm

    acel “(despre “grosolan” nu pot sa ma pronunt.)” e tendentios si inoportun. imi cer scuze.

  20. C.SÎRB said,

    26/11/2009 at 5:21 pm

    Da, mereu dl A.G. se referă la afirmaţiile persoanei, cu eleganţa-i înnăscută, NU la persoană. Că, ştim cu toţii, afirmaţiile plutesc în neant, întâlnindu-se întâmplător cu persoanele, nu aparţin acestora…Mda. Asta-i este “scuza” veşnică. Doar cuvintele mi-s grosolane, desigur, eu fiind un rafinat şi un angelic în accepţiunea sus-numitului. Bine şi aşa. 🙂 Sunt onorat. Bineînţeles că aprecierile jignitoare au fost adresate scrisului meu, că doar nu am postat fotografii!

    Gingav, sunteţi de profesie avocat pro bono? Până acum nu mi s-a întâmplat să mă îndoiesc de capacitatea intelectuală a d-lui A., de priceperea cu care-şi poate potrivi vorbele în umblările sale prin blogosferă. Deci sunt sincer convins că se poate, într-un mod satisfăcător, “apăra” de unul singur, după cum a şi demonstrat deja mai sus.

    Hm, dar opiniile negative la adresa unor scriitori (politicieni, actori de cinema, etc) nu îmi puteţi impune, nici măcar spune, dv să le ţin pentru mine. E complet aiurea. Mereu când criticăm ceva, în logica dv, jignim pe cei care adoră, gustă, admiră acel ceva! Ce logică e asta? Dacă tot sunteţi buni parteneri, întrebaţi-l pe A. ce părere delicată are despre literatura sud-americană, cu mici excepţii. Automat şi “logic”, eu ar trebui să mă simt ofensat? Sigur că nu mi-e comod deloc să mi-l hulească cineva pe Marquez, dar e opinia domniei sale, plus că Marquez nu e tata! Nu o să mă dezintegrez dintr-atâta! Ce e cu atâta gingăşie?!

    La fel, dacă nu-mi place Millenium (cartea), pot fi cât de sarcastic poftesc eu cu felul ăsta de scriitură, ce-mi pasă mie (ce le pasă altora) că unii se topesc după dânsa!? Dv nu aţi citit, ca să extindem, niciodată recenzii sau cronici defavorabile la autorii dv iubiţi?

    Gândiţi-vă, vă rog, la încă un aspect: dacă dv vă consideraţi ofensaţi pentru opiniile mele “glaciale” despre cutăreştii deja amintiţi, de ce mie nu-mi acordaţi acest minim “drept” când e vorba de nişte aprecieri, la fel, din viscere despre scrisul meu. Chiar dacă nu despre persoana mea! Nu-s eu, oare mai apropiat de propriul scris decât dv de autorii cu pricina? Mai cugetaţi.

    “Mostră” şi “dovadă”, pt dv, sunt foarte îndepărtate ca serie sinonimică? OK. Am notat. Amuzant. Mostra fiind, deci, ceva eteric, pe când, da, dovada abia ce prinde concreteţe. E bine să vă citesc!

    Capricornk, eu am ieşit! Mi-a părut bine să fiu la dumneata în scurtul timp de până azi. Dar mai tare mă bucur că noi doi ne “despărţim” în termeni excelenţi. Cu bine, deci, şi scuze pentru mâlul stârnit. Întru rafinament, împăciutorism spăimos şi echilibru steril nu mă pot întrece cu alţi vizitatori ai tăi. Baftă! 🙂

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 6:55 pm

      😦
      offffffffffff

  21. Alexandru said,

    26/11/2009 at 6:10 pm

    @capricornk13: Sper ca-ti dai seama ca as fi reactionat altfel daca acel comentariul al d-lui C. Sirb – ““Rushdie… alaturi de Pamuk, LeClezio, şi alte muieri literare, feministe şi violate” – ar fi avut ceva in comun cu opiniile “critice” sau cu “recenziile sau cronicile defavorabile”, cum pare sa afirme in ultimul sau comentariu : )

    @gingav: Nu stiu daca sinteti curios sa aflati parerea mea “delicata” despre literatura sud-americana, dar eu tot v-o marturisesc: cred ca spuneam, intr-o discutie oarecare, ca e mai util sa vorbim despre scriitori sud-americani, ca indivizi literari distincti, decit sa-i inregimentam intr-o “literatura sud-americana” – notiune care mi se pare mai putin folositoare. Poate e o timpenie, oricum e o banalitate crasa. Dar nici vorba sa-l fi “hulit” pe Marquez : )

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 7:02 pm

      Nu stiu cum ai fi reactionat, tie oricum nu-ti place stilul sau transant, judecatile dure, tupeul… E clar ca nu sunteti pe aceeasi lungime de unda si nu puteti fi 🙂
      Eu incerc sa inteleg si sa acomodez ambele personalitati – o sa ma acuze c.sirb de “impaciuitorism” acum, insa chiar ma intereseaza lucruri spuse de fiecare dintre voi…
      Atacul sau la persoana ta – hm, in afara de apelativul “asta” care, intr-adevar e uratzel, n-as zice ca e atat de ingrozitor – faptul ca te “acuza” ca ai un barometru al grosolaniei mie mi se pare mai degraba in favoarea ta!

      • Alexandru said,

        26/11/2009 at 7:12 pm

        @Capricornk13: Cred ca rîndul meu sa fiu stupefiat : ) Daca nici chestia aia nu ti se pare atac la persoana, nu prea avem sanse sa ne intelegem. Probabil doar daca mi-ar fi adresat o injuratura “suculenta” ai fi considerat ca mi-a atacat persoana si nu spusele : ) M’enfin.

        • capricornk13 said,

          26/11/2009 at 7:29 pm

          😦 si tu ma intelegi gresit?
          incercam sa-ti fac un compliment, sa-ti spun ca, din punctul meu de vedere, a avea un barometru pentru grosolanie e admirabil… si ca-l ai…

  22. gingav said,

    26/11/2009 at 6:13 pm

    hmm… sint citeva lucruri in replica dumneavoastra care merita atentie. poate mai tirziu. deocamdata, insa: nimeni nu vrea sa “va dea afara”.

    e dreptul dumneavoastra sa interpretati parerea mea drept pledoarie in favoarea lui alexandru.

    e dreptul dumneavoastra sa aveti opinii ferme si bine fundamentate despre carti, oameni si situatii.

    e dreptul dumneavoastra sa le exprimati cum credeti de cuviinta, sa le motivati sau nu. nimeni nu are dreptul sa va opreasca.

    este dreptul fiecaruia ca, atunci cind considera ofensator ceva din exprimarea dumneavoastra, sa isi spuna parerea, cum crede de cuviinta. dupa cum si dumneavoastra aveti dreptul sa va simtiti ofensat, si sa protestati.

    ceea ce nu aveti dreptul sa faceti e s-o pedepsiti pe capricornk13.

    parerea mea.

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 7:05 pm

      iti multumesc frumos pentru sprijinul delicat…
      as always 🙂

  23. dragos c said,

    26/11/2009 at 7:16 pm

    imi pare rau ca n-am intrat mai devreme in polemica 😦
    si eu cred ca rushdie e supraevaluat, fiind de nisa (deh, orientalii), de fatwa nu mai zic. dar e un scriitor bun. copiii – pe care i-am citit – e o carte buna, desi mie mi se pare cam calchiata dupa gunter grass (toba). iar seducatoarea – de la lectura publica – mi se pare o distractie a unui scriitor care a zis pana acum ce-a vrut sa zica. iar distractia se pare ca va continua.

    cat despre cine hotaraste valoarea, as spune timpul. unele carti au fost hulite la-nceput si apreciat dupa. altele, vitavercea. cat despre noi, cititorii, noua ne place sau nu. e-adevarat, putem face ierarhii subiective.

    eu, de pilda, zic ca dupa joyce, proust, musil, kafka, nu se mai pot scrie capodopere universale, desi sabato, gunter grass, pychon ar intra in discutie, dupa efectele pe care le-au produs literaturii de dupa ei.

    dar alde rushdie, pamuk si alti nobelizati raman autori foarte buni, cu stil, viziune, talent, care ne plac sau nu. pe “inima” noastra sau nu. dar sa ne extaziem ca valori supreme nemaifacute pana acum… asa cum fac unii oameni.

  24. 26/11/2009 at 9:06 pm

    Mulţumesc, Dragoş, chiar dacă, poate, nu intenţionai, mă simt mult mai bine.

    TUTUROR celorlalţi implicaţi în vreun fel în această zi stranie, le prezint scuzele mele pentru derapajele la persoană. Probabil, însă, că vor mai apărea “lunecări” şi în alte dăţi.

    Chapeau aici!: “dar alde rushdie, pamuk si alti nobelizati raman autori foarte buni, cu stil, viziune, talent, care ne plac sau nu. pe “inima” noastra sau nu. dar sa ne extaziem ca valori supreme nemaifacute pana acum… asa cum fac unii oameni.”

  25. Alexandru said,

    26/11/2009 at 9:53 pm

    @Dragos C.: Sint de acord cu tine cind spui ca “timpul hotaraste valoarea” si ca “noi, cititorii, putem face ierarhii subiective”. Intr-adevar, consensul in privinta “capodoperelor” e rezultatul unui proces colectiv, desfasurat in timp (canonizare etc.). Nu putem sti daca vreodata cartile unui autor contemporan – Orhan Pamuk, de pilda – or sa fie considerate “capodopere”, iar el – un “clasic” de talia celor mentionati de tine.

    Tocmai de-asta mi se pare ca faci o confuzie cind spui ca “dupa joyce, proust, musil, kafka, nu se mai pot scrie capodopere universale”. Amesteci ierarhiile tale subiective cu cele obiective, care se decanteaza in timp, dupa cum tot tu spuneai. Scriitorii scriu carti, care pot deveni “capodopere” sau nu (as evita “universale”, e un cuvint prea enorm).

    Ma frapeaza si acel “nu se mai pot scrie…”. De ce esti atit de pesimist? genul asta de pesimism e un fenomen recurent in istoria literaturii – uite, de pilda, criticul Jean Napoléon Désiré Nisard (1806-1888) era convins ca dupa sec. XVII nu s-au mai scris si n-or sa se mai scrie “capodopere” in literatura franceza. 🙂

    Din punctul meu de vedere, dupa joyce-proust-musil-kafka s-au scris o gramada de “capodopere universale”, din fericire : )))

  26. capricornk13 said,

    26/11/2009 at 11:32 pm

    @dragos: a apucat alexandru sa spuna inaintea mea ca esti putin cam pesimist 🙂 si, ca de obicei, are si exemple delicioase…
    scrisesem si eu, dar mi-a pierit comentariul, ca numai posteritatea poate hotari daca cei contemporani cu noi vor ramane sau nu;
    @c. sirb: da, e revigorant dragos, ca ne cam indepartaseram de subiect 🙂
    multumesc pentru revenire si abordare, se apreciaza pozitiv 😀 (sa te tachinez putin cu barbarismul expresiei…)
    @alexandru: hi! hi! oare domnul Jean Napoleon nu-l citise pe deliciosul Cholderlos de Laclos? Daca nu ma insel, a scris Legaturile primejdioase fix in secolul XVIII, deci intre 17 si el 😀
    ca presupun ca pe Voltaire si Rousseau (parigzamplu) i-a considerat filozofi, altfel era lobotomat complet…

  27. gingav said,

    26/11/2009 at 11:36 pm

    alexandru:

    “Nu putem sti daca vreodata cartile unui autor contemporan – Orhan Pamuk, de pilda – or sa fie considerate ‘capodopere’, iar el – un ‘clasic’ de talia celor mentionati de tine.”

    de ce nu, monser? ceai verde si vin rosu, si-o sa putem! ~grin~

    • capricornk13 said,

      26/11/2009 at 11:38 pm

      eu beau ceai verde in momentul asta, iar de vin rosu mai abuzez din cand in cand… se pune? 😀

      • gingav said,

        27/11/2009 at 12:55 am

        a-haaa! si tu vrei sa traiesti pina se va sti cu certitudine daca pamuk e clasic! ((:

        …se pune, se pune. ma duc si eu la vinul meu de-acasa. am niste brinza de schlierbach, mmm! ce duhoare nobila!

        cheers!

        • capricornk13 said,

          27/11/2009 at 1:17 pm

          schlierbach, ihi… de retinut; si mie imi plac branzeturile cumplit mirositoare (nu toate) iar vinul rosu e complementul perfect (daca sunt si niste nuci, eventual niste feliutze subtiiiri de mar, niste capere sau niste masline verzi nu strica…)

          • gingav said,

            27/11/2009 at 1:22 pm

            a, nu, te rog frumos: vinul rosu nu e complementul, e intotdeauna predicatul!

            ; )

  28. Alexandru said,

    27/11/2009 at 4:53 am

    @capricornk13: Jean-Napoléon-Désiré Nisard n-a prevăzut că în 2006 avea să apară ”Démolir Nisard”, chef-d’oeuvre absolu de la littérature française : )
    http://www.leseditionsdeminuit.com/f/index.php?sp=liv&livre_id=2473

    @gingav: Mon cher, era modestie prefăcută : ) . Beau ceai verde şi vin roşu din pură plăcere, ştiind eu deja că romanul ”Cartea neagră” (ton profetic) e şi o să fie considerat o ”capodoperă universală”, de valoare comparabilă, dacă nu chiar egală, cu ”Ulise” (am eu o balanţă foarte precisă).

    Dacă tot refacem aici, pe blog, La Querelle des Anciens et des Modernes, vreau să mai spun că Istoria nu le-a dat dreptate Celor Vechi, care credeau – cum crede Dragoş – ”că nu se mai pot scrie capodopere universale”, perfecţiunea în literatură fiind atinsă cu clasicismul, ci Modernilor, care credeau – cum cred şi eu – că e mereu loc pentru mai bine, adică pentru capodopere încă şi mai frumoase, şi mai universale : )

    • capricornk13 said,

      27/11/2009 at 1:18 pm

      ha! ce se joaca chevillard acesta! l-as citi, dar mi-e teama ca e mult prea postmodern pentru gusturile mele 🙂

  29. C.SÎRB said,

    27/11/2009 at 10:05 am

    Dragoş, nu mai fi pesimist. Fii fericit şi optimist. Şi, mai ales, “deschis”. 🙂 It’s fashionable. Plus că nu provoacă riduri.

    În accepţiunea mea, Dragoş nu este nici pesimist (oricum, e hilar să fie cineva muştruluit pentru asta!), nici nu face confuzie. Se exprimă! Nu a priceput nimeni că e inutil să “atenţionezi” pe cineva care are “topul” său de autori (întâmplător sau nu, Dragoş îi “are” pe cei mai buni, se vede) cum că ar comite o confuzie şi mai şi suferă de subiectivism?! Or fi existând, probabil, preferinţe… obiective. Adoraţii… echilibrate. Come on, people!

    Chiar Dragoş afirma că Rushdie, în “Copiii…”, cam aduce aminte de G.Grass (care, la rându-i, aduce aminte, în ‘Toba…’, de stilul si personajele din ‘Orbirea’ lui Canetti). În sensul acesta anumite capodopere sunt IREPETABILE, dragilor! Unul singur este Kafka (intuiesc ideea lui Dragoş), generaţiile următoare lui pot fi DOAR “kafkiene”, ca să iau numai acest exemplu. Atunci când unui foarte bun scriitor contemporan i se aplică eticheta (măgulitoare, ar zice unii) de ‘kafkian’, automat acel scriitor îşi plăteşte imensul tribut ilustrului său predecesor, pierzînd din originalitate. Rămâne măgulit şi, într-un fel, despuiat de mare parte din glorie.

    Secolul XX fiind deja petrecut, cred că e deja timpul să ne pronunţăm ‘canonic’ asupra capodoperelor pe care ni le-a lăsat.

    Capricornk, dumneata te pricepi de minune să-ţi măguleşti vizitatorii. 🙂

    • capricornk13 said,

      27/11/2009 at 1:25 pm

      Eu cred ca toate capodoperele sunt irepetabile!
      Dar si ca se mai pot scrie / mai pot deveni altele… Cred ca a fi epigon nu presupune numai nefericire si derizoriu, ci si avantaje: nu mai trebuie sa inventezi roata si ai tot timpul un termen de comparatie. Am mai scris o data pe aici: in arta nu e atat de grav sa nu fii Shakespeare, cat sa nici nu-ti propui sa fii; or, dac-ai pleca de la cvasi-vid (cum a facut, de pilda, Homer) mi se pare mult mai dificil sa creezi – nu-i asa?
      Cat despre “magulirea” vizitatorilor, am s-o iau ca pe un compliment la adresa abilitatilor mele diplomatice sau de comunicare, si nu ca pe o subtila admonestare pe motiv de ipocrizie… 🙂

  30. gingav said,

    27/11/2009 at 12:38 pm

    alexandru, dragos ma sperie. il citesc cu o retinere reverenta, urmind un “citat” din st. thomas aquina: “beware the man of one hundred books”. ((:

    [ hahaha! ce mai dialogam noi in paralel! ]

    imi spunea biancas: “Orice carte frumos scrisă a timpului tău este totuna cu orice carte bine scrisă a oricărui timp”. desi cred ca anumite nuantari sint necesare, fundamental ii dau dreptate.

    • capricornk13 said,

      27/11/2009 at 1:29 pm

      😀
      si tu crezi ca scriitorii “canonici” nu trebuie sa ne placa in mod necesar tuturor, nu?
      nu cred ca dialogam chiar in paralel…
      cu nuantari si eu ii dau dreptate

      • gingav said,

        27/11/2009 at 2:01 pm

        da. asa cred.

        nu trebuie sa ne placa; dar trebuie sa le acceptam prezenţa, proeminentă, in peisajul culturii universale. trebuie sa pay our respects, recunoscind, atunci cind e cazul, filiatia unei idei sau tehnici sau story.

        [ si aici am o intrebare pentru tine, capricornk13: n-a fost nici o carte, nici un film, care sa nu-ti fi placut, dar despre care sa fi spus fara rezerve “da! e buna / bun!” ? ]

        pentru mine, “scriitori canonici” e un termen dictatorial.

        • capricornk13 said,

          28/11/2009 at 11:37 am

          foarte buna intrebarea ta; au fost si carti si filme, e adevarat; un exemplu este Zgomotul si furia al lui Faulkner; am citit-o destul de caznit, nu m-a bucurat, insa n-am putut sa nu-i vad valoarea; alt exemplu este Dos Passos din care am citit vreo doua carti in adolescenta, cand eram indragostita rupta de Hemingway si vroiam sa-i cunosc pe toti membrii “generatiei pierdute”; si, ca sa fiu sincera pana la capat, si la Fitzgerald am cam avut aceeasi reactie; o sa ma fac de ras aici, stiu, insa la fel mi s-a parut “Un veac de singuratate”, o capodopera care nu ajunge la mine; alte carti ale lui Marquez imi sunt mult mai aproape de suflet; putem continua cu LLosa, Razboiul sfarsitului lumii (poate l-am citit prea devreme, aveam 20 de ani); in materie de filme “Roma” si “8 1/2” ale lui Fellini mi s-au parut nevizionabile, nu intelegeam nimic, pe cand “La Strada”, “Noptile Cabiriei” si “Amarcord” mi-au rupt inima; Woody Allen este, insa, aici exemplul clasic – pana la splendidul “Match Point” nu ma puteam uita la filmele lui, imi intorceam stromacul pe dos (desi le recunosteam valoarea filozofica, daca vrei)

  31. Alexandru said,

    27/11/2009 at 1:29 pm

    Lectura răuvoitoare a d-lui C. Sîrb mă obligă la nişte precizări pe care, altminteri, nu le-aş fi crezut necesare.

    Nu-l acuzam pe Dragoş că ”suferă de subiectivism”. Mă refeream la o confuzie în logica argumentaţiei – dacă Dragoş admite că ierarhiile pe care le poate face sînt ”doar subiective”, atunci nu poate afirma că ”n-or să se mai scrie capodopere universale”, fiindcă acestea din urmă sînt produsul unor ierarhizări mai ”obiective”, nu? : )

    Nu-l ”muştruluiam” pentru pesimismul lui, nici nu-l îndemnam să adopte, în schimb, vreun optimism tembel. Încercam doar să-i spun că atitudinea lui poate fi asociată cu o atitudine mai generală, recurentă în istoria literaturii, şi care a cunoscut, tot recurent, infirmări – lamentaţiile apocaliptice ale lui Nisard cum că literatura franceză nu mai poate produce capodopere au fost infirmate de ”À la recherche…” dragă lui Dragoş, de pildă. Încercam să aduc în discuţie un argument nou, o altă perspectivă.

    Din păcate, trebuie să spun că aşa decurg, în general, dialogurile mele cu d-l C. Sîrb. Sînt nevoit mai întîi să-l rog să renunţe la mitocănii tranşante, apoi să-mi citească replicile fără să facă presupuneri depreciative la adresa mea sau interpretări răuvoitoare ale argumentelor mele (v. cazul comentariului de mais sus), apoi trebuie să vin cu o grămadă de precizări inutile. Aveti dreptate, d-le Gingav, dialogăm în paralel : )

  32. C.SÎRB said,

    27/11/2009 at 2:27 pm

    Nu pot să nu mă întreb de ce ceilalţi opinenţi au putut să-şi scrie contribuţiile la această parte a II-a a “dialogului în paralel” fără a face referire, din nou! (nu obosiţi nicicând tot repetându-vă?) la mitocăniile mele… Nu înţeleg.

    Atât gazda blogului, cât şi ‘gingav’ au apelat la argumente proprii, neraportându-se la persoana mea, ci la spusele mele (eventual). Dl A. nu poate altfel. Din 4 paragrafe, nici unul nu-mi face onoarea a mă ignora. Se vede că frustrarea îi este mai adâncă decât credeam… 😦 Mai are dl A. mult, mă mai întreb, până să se considere pe deplin “exprimat” la adresa mea?

    Oricum, repet, mitocăniile tranşante (nu le neg acest apelativ) la adresa lui Pamuk, nu VĂ erau adresate. Nici nu pot (aceste mitocănii) deprecia peste noapte cititorii de Pamuk. Aşa cum eu nu devin brusc mai stupid, citindu-l pe Bruckner (zic şi eu, la nimereală, pentru că am obs. că P.Bruckner nu e prea bine văzut în b-sferă).

    Gazda poate din nou aprecia singură dacă noile mele cuvinte conţin acele “presupuneri depreciative la adresa mea”. Faţă de tristele etichete ale omului “delicat” şi “elegant” care este dl A.: “o mostra de stupiditate si de grosolanie”… În loc să schimbăm argumente, vorbim de mine. Nu mă simt deloc încântat de atâta atenţie!

  33. Alexandru said,

    27/11/2009 at 3:28 pm

    @C. Sîrb: În comentariul de dinainte, te-ai străduit să denaturezi şi să interpretezi cu condescendenţă şi rea-voinţă toate argumentele mele cu privire la ce spusese dragoş. Nu mi se pare drept, de vreme ce tu le ceri insistent cititorilor tăi să te citească atent şi să fie atenţi cu interpretările. Mi-am precizat argumentele, deşi nu cred că era nevoie.

    De-abia la sfîrşit am vorbit despre tine. Am generalizat, pentru că nu e primul ”dialog” de genul ăsta, între noi: m-am convins că nu eşti în stare de fair-play într-o discuţie.

    Confunzi grosolănia cu spiritul critic, o să-ţi repet pînă o să ai măcar îndoieli în privinţa opiniilor tale ”tranşante”.

    Nu eşti în stare să formulezi un contraargument fără să-ţi discreditezi interlocutorul şi să faci, implicit sau explicit, supoziţii depreciative pe seama lui – uite un exemplu, poate înţelegi: presupui că l-aş fi acuzat pe dragoş de ”subiectivism”: ”Nu a priceput nimeni că e inutil să “atenţionezi” pe cineva care are “topul” său de autori…că ar comite o confuzie şi mai şi suferă de subiectivism?!” Nu asta spuneam, nu-s atît de stupid.

    Nu înţelegi că opiniile tale despre Pamuk – en passant, e grav dacă crezi că asocierea lui Pamuk cu ”muierile literare, feministe şi violate” e o ”opinie”! -, chiar dacă nu sînt la adresa mea, mă privesc. La fel cum nu ai înţeles că Gingav îşi spunea părerea, nu se erija în avocatul meu. E un spaţiu public, avem dreptul să reacţionăm la orice opinie exprimată aici.

    Cu tine am făcut-o din considerente de igienă publică.

  34. dragos c said,

    27/11/2009 at 8:08 pm

    @Alexandru – sunt foarte curios sa aflu care sunt, din punctul tau de vedere, “capodoperele universale” scrise la gramada dupa joyce-proust-musil-kafka 🙂 Iar apropo de la querelle…, acum, din pacate, exista pericolul ca scriitorii sa tina cont de public, ceea ce nu prea se intampla in secolul trecut – o granita subtire fata de kitsch. de ex, bruckner, ca tot s-a vehiculat pe-aici.

    @C. SIRB – eu deja ma pronunţ ‘canonic’ asupra capodoperelor sec xx. si cred ca ai dreptate cu canetti…

    @capricornk13 – ce misto ar fi ca toti scriitorii sa-si propiuna sa fie shakespeare. cartile lor as vrea sa le citesc!

    @gingav – the man of one thousend books!

    unele “conflicte” observ ca sunt de placere 🙂

  35. Alexandru said,

    27/11/2009 at 8:32 pm

    @Dragos C.:

    Ei, ce rost ar avea sa facem fiecare liste de titluri? Glumeam, oricum, cu gramada aia de capodopere 🙂 . Importante sint argumentele – eu nu inteleg, de pilda, de ce crezi ca acei clasici pe care-i pomenesti sint de nedepasit. Nici dupa ce criterii am putea stabili ca Borges n-a dat “capodopere universale”, in timp ce Kafka da. Ti-as fi recunoscator daca mi-ai explica.

    Ce legatura are La Querelle… cu concesiile facute publicului?

    (Altfel, daca chiar vrei, iti fac o lista cu “capodoperele” de dupa joyce etc., vreau sa spun o lista cu cartile care-mi plac mie, si ti-o trimit 🙂

    • zum said,

      27/11/2009 at 11:24 pm

      @ Alexandru: vreau eu, vreau eu! 🙂

    • capricornk13 said,

      28/11/2009 at 11:43 am

      si eu!!! 🙂
      imi plac listele – si a lui Dragos m-a cam umilit (cele 100 de carti pe care trebuie sa le citesti); nu citisem nici jumatate! si nici acum nu cred ca ma poate invinui cineva ca nu l-am frecventat pe Homer… avand in vedere ca toata copilaria mi-am petrecut-o cu povesti trase din Homer 🙂

  36. Alexandru said,

    27/11/2009 at 11:38 pm

    @Zum: Chiar daca nu sînt chiar universale? 🙂

    • zum said,

      28/11/2009 at 12:34 am

      ei, ce-o sa fac acum? imi calc pe inima. deci da, chiar daca 🙂

  37. marius aldea said,

    19/12/2009 at 1:24 am

    va invit pe blogul meu de poezie http://www.mariusaldea.wordpress.com
    va foarte multumesc, cu bine!

    • capricornk13 said,

      20/12/2009 at 3:17 pm

      multumesc frumos, vizitam 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: