Seducătorul Rushdie

24/11/2009 at 9:30 am (Roman)

The Enchantress of Florence – Salman Rushdie

Random House, 2008

Cred că în această carte Rushdie îşi dă, în sfârşit, din punctul meu de vedere, măsura uriaşului său talent – deşi nici transpiraţia pentru documentare nu trebuie să fi fost de neglijat.  Amestec de istorie şi legendă, realism magic şi fabulă, condimentat cu o irezistibilă ironie, romanul este o mare realizare literară.  E rotund, e complet, fără niciun cuvânt în plus.  Iar pe mine m-au disperat realmente divagaţiile nesfârşite ale lui Rushdie din Midnight Children şi, mai ales, The Earth Beneath Her Feet.  În continuare mă irită puţin atitudinea lui de omnipotenţă, îl simţi cum stă dincolo de paginile pe care ţi le-a aşternut în faţă să te farmece şi rânjeşte satisfăcut, făcându-ţi cu ochiul: te-am prins, este? 😀 Însă aici merită să te laşi sedus…

…de Seducătoarea din Florenţa, o femeie extraordinar de frumoasă cu puteri magice de atracţie a cărei poveste ne poartă prin Renaştere din India marelui împărat Akbar în Florenţa magnifică şi păcătoasă, ne mai opreşte prin Imperiul Otoman şi ne aruncă puţintel prin sălbatica Lume Nouă.  Qara Coz (Black Eyes) este, desigur, îmbinarea aceea fabuloasă între puritate şi diavolesc, pasiune sălbatică şi inconstanţă, sensibilitate şi putere ce întruchipează perfecţiunea la care visează bărbaţii din toate timpurile.  Dar reprezintă şi ceva dincolo de asta, iar aici e lovitura de graţie a lui Rushdie; în acele vremuri în care asta era o utopie, Qara Coz este o femeie ce-şi determină propriul destin, urmează calea pe care i-o dictează liberul arbitru, e complet liberă. 

Rushdie ne aduce în faţa ochilor istorie şi personaje reale ca Niccolo Macchiavelli, Amerigo Vespucci, Şahul Persiei, descrierea minuţioasă şi realistă a Florenţei la 1500 cu moravurile, costumele şi pasiunile ei şi, pe de altă parte, a capitalei Mughal, Sikri, o lume atât de diferită, cu zeii şi întrebările ei, strălucire şi hedonism într-o civilizaţie de basm oriental.  Îmbină perfect curgerea istoriei cu povestea fabuloasă creată de el şi când spun perfect nu exagerez niciun milimetru: nu ştii când trece pe tărâmul magiei, alunecarea e atât de firească, încât te trezeşti prins în mreje, însă zâmbeşti şi te laşi purtat mai departe de plăcerea Literaturii.  Dar nu e numai atât – prin descrierea acestui trecut îmbogăţit cu legendă, vis şi magie, acest romancier formidabil nu urmăreşte exclusiv plăcerea literară gratuită, miza sa nu este doar un joc frumos de cuvinte, ci construieşte concomitent o oglindă a iluziilor, frământărilor şi întrebărilor esenţiale ale omului de-a lungul timpului.  Împăratul Akbar este cheia acestei faţete a cărţii, cu oscilaţiile sale între credinţă şi scepticism, înţelepciune şi pasiune, realitate şi imaginaţie. Sunt câteva pagini de o frumuseţe răscolitoare în care asistăm la îndrăgostirea împăratului de o femeie creată de imaginaţia sa şi felul în care ea capătă contur şi fiinţă, reuşind să tracă pragul realităţii doar prin intensitatea cu care el o visează.

Impresionantă forţa lui Rushdie de a te face să vizualizezi personaje în cele mai mici detalii, să participi la dramele şi pasiunile lor, iar în acelaşi timp să ai la îndemână distanţa necesară să le evaluezi şi să le judeci – prin ironia extrem de bine dozată a scriitorului şi capacitatea de a înscrie firesc în atmosfera de basm expresii sau atitudini de secol XXI – îţi aminteşte că ne jucăm, dar tu te bucuri şi de joc şi de ştiinţa că e un joc şi de adevărurile abil încrustate în spiritul jocului. 

E un ospăţ literar de proporţii la care nu ai voie să ratezi niciun fel, însă din fericire bucătarul este atât de priceput, încât eşti absorbit cu totul de senzaţiile pe care ţi le oferă.

P.S.: Nu am pus întâmplător însemnarea astăzi pe blog, ci pentru că la ora 19:00, la Teatrul Odeon, Salman Rushdie va face lectură din roman, urmată de o sesiune de autografe.  Evenimentul este organizat de Polirom, care a publicat traducerea. Sfatul meu este, totuşi, să fie citită în original.