Nu rezist să dau nişte citate din Closing of the American Mind, ca să vedeţi de ce sunt atât de fascinată:
“Angajamentul (“commitment”) este un cuvânt inventat în modernitatea noastră abstractă pentru a semnala absenţa oricărui motiv real al sufletului de a se dedica moral.”
“Poate că oamenii, după ce au digerat incompatibilitatea scopurilor, au dezvoltat un nou tip de suflet. Nici una dintre posibilităţile sexuale actualizate de studenţi nu-mi era necunoscută. Dar lipsa lor de pasiune, de speranţă, de disperare, absenţa unui sentiment de îngemănare în dragoste şi moarte sunt de neînţeles pentru mine.”
“Atât de puternicele interpretări sexuale ale artei și religiei făcute de Nietzsche, precum și cele – mai puțin puternice, dar mai populare – făcute de Freud i-au corupt pe americani. Ei au remarcat în sublimarea sexuală mai puțin sublimul și mai mult sexul. Ceea ce în Nietzsche era menit să ducă pe culmi era folosit aici spre a demitiza culmile în favoarea dorinței prezente.”
“Astfel, demistificăm economia și sexualitatea, satisfăcându-le cerințele primare, înlăturându-le ceea ce filozofia noastră ne spune că reprezintă impulsul lor creativ, după care ne plângem că nu avem cultură.”
“Mi-e teamă că americanii cei mai siguri de ei înșiși din zilele noastre sunt tocmai aceia care au cel mai mult de câștigat din predicile lor. Acest lucru este cu atât mai neplăcut cu cât armele lor sunt construite din învățăminte filozofice ale căror intenții reprezintă exact opusul alor lor.”
C.SÎRB said,
30/11/2009 at 1:32 pm
Sexualitatea ESTE o cerinţă (nevoie, pulsiune) primară! Mistificată sau nu, ea rămâne, la bază, acuplare în scopul original al reproducerii, mai nou (de câteva milenii, probabil), scopul s-a pervertit: e pura plăcere. Spunând asta nu ne erijăm automat în promotori ai amorului liber sau ai promiscuităţii. Ţin doar s-o spunem p-a dreaptă.
Nu ştiam că aşa scrie Bloom…deh. Mulţam pentru extrase.
capricornk13 said,
30/11/2009 at 4:21 pm
Eu cred că Bloom vrea să spună că unul dintre lucrurile care ne diferenţiază de animale este că am ataşat sexualităţii, de-a lungul istoriei, o întreagă “mistică” – dragostea cu tot ce înseamnă ea, care duce (în unele cazuri 🙂 ) la accesarea unui nivel de conştiinţă, fiinţă, elevare a spiritului imposibilă altfel. În momentul în care răpeşti sexului semnificaţia (poate falsă, însă profund umană) aceasta mai înaltă, îl “eliberezi” de toate tabuurile, acest acces ţi se închide… Şi nu ştiu câte posibilităţi de revelaţie, de trăire în spirit, de înaltă simţire umană îţi mai rămân, având în vedere că şi pe zei i-am doborât.
Sigur că tu ai dreptate şi că sexul e pulsiune primară. Întrebarea este dacă e mai bine sau mai rău să-l dezgolim de orice altă semnificaţie.
gingav said,
30/11/2009 at 4:54 pm
eu as pune si “acces” (din “acest acces ti se inchide”) intre ghilimele… ~grin~
[ vrei “acces”?!? cinepa indiana rulz! ]
[ …dar stai nitel, sexul era ceva imund si despre-care-nu-se-vorbeste! nu americanii i-au inlaturat aura, ci religiile abrahamice, un alt motiv pentru care le detest cu fervoare.
salut orice-ar duce la darimarea “tabuurilor”. ]
[ vorbesc doar pe marginea comentariului tau, capricornico; n-am citit cartea, si poate de aceea citatele puse de tine mi se par funny. ]
capricornk13 said,
30/11/2009 at 5:42 pm
păi şi eu salut orice duce la înlăturarea tabuurilor stupide (da, şi eu urăsc profund religiile respective din acelaşi motiv) gen sexul e oribil, e ruşinos, e ceva care trebuie făcut cu lumina stinsă, în poziţia misionarului şi de către femei în scârbă! 😀
dar nu despre asta vorbeşte Bloom!!! ci despre reducerea tuturor semnificaţiilor sexului la instinctul primar, la funcţia de generator de plăcere!!! şi se întreabă dacă într-adevăr omului îi este mai bine aşa…
hai să-ţi dau un exemplu foarte pe şleau a ceea ce vreau eu să spun; poate-l vei considera vulgar, dar mi se pare că aici e mai importantă esenţa decât îmbrăcarea ei în haine frumoase: pentru satisfacerea nevoilor strict sexuale nu ai neapărată nevoie de o (altă) fiinţă umană… capisci? ei bine, eu personal nu doresc (şi nu pot) să reduc sexualitatea la acest aspect strict “orizontal”! da, n-o vreau idioată şi tabu şi cu lumina stinsă, da nici n-am chef s-o fac cu aceeaşi tragere de inimă şi aceleaşi sentimente ca atunci când mă duc la budă! de nevoie… una e să înţeleg că instinctul de reproducere este cel care mă cheamă şi alta este să acţionez ca un animal în rut, că, vezi doamne, aşa-mi cere natura, am descoperit eu…
capricornk13 said,
30/11/2009 at 5:43 pm
a, şi cum e cu cânepa aia indiană? 😀
gingav said,
30/11/2009 at 6:04 pm
e… interzisa. 😐
capricornk13 said,
30/11/2009 at 11:32 pm
si la amsterdam? 😀
cristian sirb said,
30/11/2009 at 6:43 pm
Când “ne cere natura”, din păcate, nu mai gândim: “trebuie s-o fac pentru că aşa-mi cere natura”. 🙂 Sexualitatea nu e nici metafizică, să nu ne îmbătăm, deci, cu sex rece. Nu ne convine, însă, să fie văzută nici ca sport – total de acord aici!
Ba, eu sper din tot sufletul că, pentru satisfacerea nevoilor sexuale, tocmai de o fiinţă umană avem nevoie. Chiar dacă pare demodat. OK, şi mai demodat e ca fiinţa umană să fie de sex opus…
capricornk13 said,
01/12/2009 at 12:08 am
O, ba eu cred că mai gândim și aşa – hai s-o fac, că aşa am chef acum, să mi-o trag sau whatever. Atunci când vrem să fim cool. Însă întotdeauna năzuim, de fapt, spre mai mult – uite, la bărbaţii heterosexuali, de exemplu, această năzuinţă se manifestă prin dorinţa disperată de a le fi confirmată virilitatea de parteneră. Sunt distruşi dacă au impresia că “n-au făcut faţă” – or aici nu e vorba de dorinţa de a le fi confirmat sau lăudat nivelul de potenţă pur şi simplu, ci de întregirea lor ca fiinţe umane de sex masculin, concep sexualitatea ca un atribut esenţial al fiinţei lor, e o chestiune de onoare. Or deja ne aflăm pe verticală dacă vorbim de onoare, conștiință și alte ințe. OK, sigur că sexualitatea nu e metafizică, ar fi hilar, dar nu e nici fizică (sau mecanică) pură. Sexualitatea conține în sine germenii devenirii și ai desăvârșirii, conține un potențial de metafizică. În momentul în care, însă, o dezgolim de orice alt sens, o rupem de dragoste, de tandrețe, de comunicare și o lăsăm de izbeliște, mie mi se pare evident că acest potențial se pierde…
Da, avem nevoie de o altă ființă umană (nu, nu e deloc demodat) dar nu pentru sexul în sine, ci pentru ceea ce poate fi dincolo de el sau pentru ceea ce-i asociem lui.