Poate suplinitorul…

Petru Popescu – Supleantul

Curtea Veche, 2009

Ah, si ce m-am bucurat la targ cand am vazut cartea asta!  Ca multi dintre voi, probabil, n-am citit nimic din ce a scris Petru Popescu dupa fuga in America, desi stiam ca si-a continuat cariera acolo, insa ramasesem fascinata de minunatele sale romane Prins si Dulce ca mierea e glontul patriei.  Poate c-o fi fost de vina si contextul in care le-am citit (inainte de 89), insa pentru mine PP era un etalon, reprezenta o voce total deosebita, proaspata, vie, un alt mod de a face literatura decat alesesera majoritatea confratilor sai de la vremea respectiva.  Nu tu parabole pretentioase, scrieri cu miza de nu stiu cum – ci un fel de realism cu o “metafizica” de bun gust, ce te atragea prin simplitate si eleganta demonstratiei.

In consecinta m-am repezit sa-i iau noul roman, primul scris in romaneste dupa atata vreme, ca insetatul dupa (douazeci de ani de) plimbare prin desert.  Ce uriasa dezamagire!  Ce prostie de carte!  Ce pacat ca Petru Popescu a ales sa lase in urma lui un gust atat de amar!  De acum nu voi mai putea sa-l reasez pe piedestal, ba dimpotriva, imi pun intrebarea daca nu cumva am gresit in aprecierea celorlalte carti ale sale…

Supleantul este povestea de dragoste dintre Popescu si fiica puterii, Zoia Ceausescu, ce a avut drept consecinta fuga lui in America.  O incercare penibila, scrisa prost si neglijent (are inclusiv dezacorduri si fraze fara sens) de a prezenta inalta constiinta a lui Petru Popescu – in ciuda evidentei atractii catre fata, care este infatisata frumos, si a tentatiilor puterii oferite de pozitia in care se afla ca amant al ei, el alege sa renunte, sa fuga, pentru a-si pastra libertatea interioara.  Pentru a condamna, astfel, regimul odios la care-i supuneau parintii fetei pe romani.  Yeah, right… Ar fi fost un subiect minunat, o sansa extraordinara de a aduce romanilor o poveste care-i interesa in cel mai inalt grad (cu totii eram avizi de barfele, smenurile, susanelele de la nivel inalt in lumea ciocoilor puterii comuniste), insa Petru Popescu o face, din pacate, exact la acest nivel – de barfa de budoar.  Literar vorbind cartea este nula, in ciuda evidentelor incercari ale scriitorului de a inalta, de a ne emotiona, de a ne transmite starea lui. 

Cred ca Popescu a fost total negativ influentat de creative writing-ul american, de scenarita.  Toata cartea e presarata de momente voit cinematografice, insa pline de clisee de esenta americana, hollywoodyana, care falsifica, din pacate, povestea, si o fac si necredibila si ridicola.  Ridicola pentru ca, bietul de el, nu se poate abtine sa se puna in permanenta in lumina reflectoarelor, atragandu-ne atentia asupra superioritatii lui evidente in comparatie cu lumea in mijlocul careia traia.  Ne prezinta, ca un reporter, momente, scene, insa actul reflectiei, contemplarea interioara, viata personajului, practic, lipsesc cu desavarsire.  Eroul face ceea ce trebuie, insa nu te intereseaza, ca e prea cusut cu ata alba.  Si lipseste exact ceea ce dadea atata valoare celorlalte carti ale sale – autoironia, perspectiva profunda.

Sunt atat de suparata pe el, incat poate exagerez demonstratia.  Insa mi s-a parut ca a regresat enorm, parca s-a automistificat in timpul traiului bun din vest, a pierdut tot ceea ce-l facea, atunci cand traia aici, o valoare.  In loc sa incerce sa creeze literar, o lume, el creeaza un scenariu pentru actorul principal, el insusi, pe care-l idolatrizeaza gratuit, ca si cum ar scrie o oda pentru Bruce Willis.

Domnule Popescu, ce bine ar fi fost daca ramaneati la Prins si Dulce ca mierea… Si amintirea mea ar fi ramas mai dulce, dar asta e mai putin important, ar fi ramas nepatata si graitoare.  Am exact acelasi sentiment de amaraciune si revolta pe care l-am avut cand am citit cartile scrise dupa revolutie de Ileana Vulpescu.  Cu toata perfectiunea personajului principal, care ma cam calca pe nervi, imi placuse Arta conversatiei (nici Saruta pamantul acesta nu e deloc rea), iar Arta compromisului et alia scrise dupa m-au ingretosat. 

Of, of, of… de ce nu v-oti abtine voi la batranete… Cartea asta pare scrisa de suplinitorul domnului Petru Popescu, un suplinitor ce se cazneste sa vopseasca in tuse groase un desen rafinat pe care maestrul il reusea din cateva trasaturi de penel.

Advertisements

29 Comments

  1. bebe said,

    24/12/2009 at 11:04 pm

    Ai vrut sa spui Bollywoodiana!

  2. C.SÎRB said,

    25/12/2009 at 11:31 am

    Mi-a plăcut: ”influențat de scenarită”. 🙂 Am și eu un oarece dispreț pentru ”priceperea” asta de-a scrie a oricărui american absolvent de Litere. Am oarecare respect pentru că ei, în școală, învață (cei pasionați, cei care vor) mai bine decât noi să scrie! Tehnica scrisului. OK, asta nu rezolvă și problema talentului sau a ideilor, a imaginației. La noi, nu se mai face nici gramatică… Dacă merg acum la un absolvent liceal de filo și-l întreb de propoziția concesivă…, de concordanța timpurilor (care o fi ea mai laxă în ro, dar e obligatorie pentru un stilist).

    Am primit Supleantul de la șefa mea, de Crăciun! Nu cred că l-aș fi cumpărat altfel…

    Una peste alta, cum reușești să scrii mereu așa acid și la obiect. Scuză-mi prejudecata, dar parcă nu ai fi F, ci M. 🙂 După Hiacint, aș fi dorit sincer să mai descopăr și alte fete-femei care să scrie altceva decât sirop, pisici, vaicemiammailuatdelaviena, ori nostalgii mateiucaragialești.

    Mă bucur că dumneata nu abandonezi! Sigur mai sunt out there, dar nu le-am întâlnit eu, sau au renunțat la blog. Sau sunt genul sporadic. Sclipiri ocazionale.

  3. C.SÎRB said,

    25/12/2009 at 9:03 pm

    Lasă că-mi răspund eu singur…

  4. bujold said,

    25/12/2009 at 9:09 pm

    Supleantul are, pe langa greselile evidente, cele pe care tu le subliniezi si asupra carora nu mai revin, sper ca nimeni sa nu-mi interpreteze ceea ce voi spune acum drept o abdicare de la literalitate, ceea ce am dorit sa primeze in analiza textelor colegilor mei de la SRSFF si la care nu face nimeni referire in postarea de pe Cititor SF, are Supleantul, spuneam, si un plus – ne pune in fata lasitatilor noastre. Dezvaluie aceste lasitati mai bine decat am fi pttut-o spune noi. Sper sa nu apara acum eroii care sa doreasca sa-mi sublinieze ca este vorba despre lasitatile lui Petru Popescu si ale mele, ei neavand asa ceva si luptand in permanenta cu sistemul…

    Craciun fericit si La multi ani, capricoarna dulce.

  5. capricornk13 said,

    25/12/2009 at 10:25 pm

    @bebe: ei, nici chiar asa!
    @c.sirb: la multi ani si tie! 🙂 degeaba ma certi, abia acum am ajuns la un net, ieri m-am preumblat intre Viena si Graz si am sarbatorit aici, seara; au fost alte prioritati 🙂
    multumesc pentru ca-mi apreciezi rautacismele 😀 sa stii ca si mie imi plac pisicile… si sunt multe fete care scriu cu nerv, insa nu vreau sa intram in disputa asta aici; in ceea ce priveste gramatica romana eu am inceput sa ma mai relaxez, se pare ca nu-i apreciaza nimeni astazi pe habotnicii corectitudinii, printre care ma numaram cu pasiune 🙂 ti-as propune sa faci la fel, atfel risti sa te enervezi aiurea si sa pierzi lucruri mai importante 🙂
    @bujold: craciun fericit, draga sorin, sper sa fii la o masa buna cu cei dragi tie 🙂
    ne-o pune supleantul in fata lasitatilor noastre, dar ne pune cam subtirel, ca sa zic asa; plus ca eu nu vad marea vitejie a cuiva care a fugit in vest, viteji au fost cei care au ramas aici si au luptat contra sistemului, riscandu-si libertatea…

  6. C.SÎRB said,

    26/12/2009 at 11:55 am

    Ăăă, atunci când un ins se apucă să scrie cu public, eu nu pot trece peste gramatica lui, citindu-l. Dacă ar sculpta, nu aș fi atent la cum se exprimă oral! Cum poți spune că sunt altele mai importante? Crezi că mie mi-e totuna să găsesc nerozii și neglijențe de exprimare (nu mă refer la idei) într-un text și mai poposesc acolo apoi, ca și când nimic nu s-a petrecut?! E treba dumitale cum faci de-aci înainte. Nu o să abdic de la gramatică (câtă mai stăpânesc…) doar pentru că ”nu apreciază nimeni” sau pentru a fi cool.

    Cât despre fetele care scriu bine, nici o dispută. Nu am găsit decât puține. Nu stau mai bine nici masculii…

  7. capricornk13 said,

    27/12/2009 at 12:30 pm

    @c.sirb: am impresia uneori ca tii neaparat sa interpretezi intr-un sens foarte restrans ceea ce scriu, zau asa! sau poate nu ma exprim eu cum trebuie; sa precizez: am inceput sa ma relaxez in ceea ce-i priveste pe altii, cei care mai comenteaza pe blog sau “se mai rad” pe la birou, de exemplu; nu ma voi relaxa niciodata in ceea ce priveste exprimarea mea proprie, fie ea orala sau scrisa, in primul rand pentru ca, habotnica fiind, o am in sange; evident ca la un scriitor mi se pare inadmisibila ignorarea gramaticii; la fel la un blogger care se respecta (adica cei care scriu pentru public, asa cum spui tu). Insa uneori am primit comentarii de bun simt sau am discutat live cu oameni cu gramatica precara, dar foarte misto, oameni de la care aveam ce invata in alte privinte. Acolo mi se pare mai inteligent sa nu dai cu parul, atata tot.
    A si apropo de gender specific, mie mie se pare ca fetele scriu mai corect (romaneste cel putin), au fost in general mai constiincioase la scoala 😀

  8. Alexandru said,

    29/12/2009 at 2:33 am

    @Capricornk13: La mulţi ani şi la multe lecturi utile şi dulci! : )
    (mai mult ”mainstream”, cum spuneţi ”voi”, şi mai puţine sefeuri : )

    • capricornk13 said,

      29/12/2009 at 11:19 am

      La multi ani, draga caligaf! Sa inteleg ca vrei sa ma omoare prietenii mei sefistii? 😀
      Uite ca-n vacanta asta am prestat aproape numai mainstream, sa-ti fac pe plac 🙂

      • Alexandru said,

        29/12/2009 at 1:57 pm

        Păi sună ciudat să spui că, de pildă, ”La umbra fetelor în floare” e mainstream : )

  9. Alexandru said,

    29/12/2009 at 2:36 am

    Mi se par foarte amuzante preocuparea lui Cristian Sîrb pentru scris, în general, şi siguranţa cu care emite verdicte despre scrisul altora, în particular. După umila mea părere, principalele ingrediente din însemnările lui C.S. sînt metaforita incontinentă gen Fănuş Neagu şi agresivitatea isterică gen Cristian Tudor Popescu. Se adaugă apoi obsesia pentru propriul ”scris” (C.S. vorbeşte despre scrisul lui ca şi cînd ar fi Vladimir Nabokov însuşi) şi preţiozitatea grafomană (pînă şi prepoziţiile trebuie să fie cuvinte rare). Absolut ridicol! Cel mai mult mă amuză, în postările lui, cuvintele cu miez puse en italiques 🙂

    Aşa că mai uşor cu siropurile, pisicile şi vaicemiammailuatdelaviena : )

    • capricornk13 said,

      29/12/2009 at 11:26 am

      rautacios, rautacios, ca de obicei in ceea ce-l priveste pe dl.sirb 😀
      of, of, barbatii si orgoliile lor… va las sa va contrati linistiti, eu am sa stau pe bara, daca nu va suparati…
      a, si mi-am luat (de fapt am primit) de la Viena niste deliciosi pantofi violet! 😀 la care am asortat ieri o camasa, o bentitza, un medalion, cercei si bratzara… (accesoriile sunt pentru cand nu port camasa, fireste…) 😀 ce zici, ma calific la concursul de piiiisi? 😀

      • Alexandru said,

        29/12/2009 at 2:02 pm

        Dacă eu sînt ”răutăcios”, mă întreb cum ar putea fi calificate ieşirile lui C.S. la adresa ”scrisului” (!!!) altora : )

        Nu te califici, îmi pare rău – ţi-ai cumpărat pantofi frumoşi de la Viena, dar de pisici n-ai scris niciodată nimic : )

        • capricornk13 said,

          29/12/2009 at 8:21 pm

          ei, ba am scris prin comentarii (evident ca nu aveai cum sa le citesti pe toate) FYI detin doua bucati maidaneze nobile; o lady tigrata, calina, scumpa, cuminte, 9 ani; si un diavol de 10 luni, negru tuci, cu o coada mai stufoasa decat a unei persane si o personalitate care i-ar face invidiosi pe toti marii invingatori ai istoriei 😀
          acum o chinuie pe sora mea, eu fiind in voiaj, insa abia asteapta sa ajung acasa, pentru ca mi se urca (literalmente) in cap! e gelos ca un fante de mahala, uraste masculii care apar prin casa, in vreme ce “matusa” lui le face o curte disperata! 😀

        • capricornk13 said,

          29/12/2009 at 8:22 pm

          p.s.: prin matusa inteleg, evident, pisica… 😀

  10. 02/01/2010 at 4:26 pm

    Dragă gazdă, pe tine, între noi fie vorba, te distrează, te măguleşte (a se completa cu verbul potrivit), când apare cineva ca dl A şi îmi adresează asemenea cuvinte aici, la tine acasă? Ţi se pare că m-am adresat lui A în cele de mai sus? Vorbeam de gramatică pe bsferă… Chiar aşa. Ce are asta cu felul în care îmi scriu eu blogul sau cu Nabokov?! Cineva îl caracteriza ca pe un înger gingaş, sensibil şi plin de tact pe dl A. De câte ori a intervenit la adresa mea aici a făcut-o în acest ton, cu acest gen de jigniri. Concluzia să o tragă cine pofteşte.

    Amuzant, dacă nu ar fi incalificabil: atât gazda acestui bine ţinut blog, cât şi A, şi alţi vizitatori de pe-acilea ”SCRIU, SE PRONUNŢĂ despre scrisul altora”. Cu toţii faceţi asta pe la casele dv, pe alte site-uri, pe unde îi prinde inspiraţia, desigur. Nu mă interesează dacă A este doctor în litere sau reincarnarea lui Marcel Proust însuşi (că şi aşa ”a împrumutat” mult din sensibilitatea nevricoasă a acestuia din urmă – în scris, în pedanţa asta domnişorească deja specifică).

    Pur şi simplu, nu înţeleg ce mă descalifică pe mine a mă pronunţa, dubitabil sau nu, despre scrisuri şi scriituri! Încerc, fireşte, să nu comit excese. În rest, cum vrea muza, şi aşa, cam bătrâioară…

    • Alexandru said,

      02/01/2010 at 7:20 pm

      E uimitor, d-le C. S., ca va considerati jignit! Comentariul meu despre ‘scrisul’ (!) dvs. e EXACT in acelasi registru in care dvs. obisnuiti sa comentati ‘scrisul’ altora. As putea da o gramada de exemple, dar stiu ca n-o sa va conving. Pur si simplu, cind folositi DVS. registrul asta, vi se pare ca dati dovada de spirit critic, dar cind il folosesc altii vi se pare o conduita incalificabila!

      La fel cum va deranjeaza orice mica abatere de la fair-play la interlocutori, mai ales cind va comenteaza, desi comentariile dvs. contin invariabil interpretari-presupuneri rauvoitoare despre orice interlocutor. In fine, am ajuns la concluzia ca pur si simplu nu va dati seama ca nu va judecati cu aceeasi masura cu care va judecati partenerii de discutie. Asta e. N-o sa mai incerc sa va fac sa vedeti ce nu puteti sa vedeti.

      In comentariul meu de mai sus, va tratam asa cum ii tratati dvs. pe altii, ca sa vedeti cum e. Nu era à côté de la plaque, spuneam ca nu sinteti chiar in masura sa judecati scrisul altora (si mai ales, s-o faceti atit de aspru), de vreme ce cu al dvs. nu sinteti suficient de critic.

      Dar ati putea sa vedeti in comentariul meu si niste sfaturi care v-ar putea fi de folos, desi nu vin nici de la un doctor in litere, nici de la ‘reincarnarea lui Marcel Proust’. Mi se pare ca va chinuiti sa scrieti prea FRUMOS, d-le C. Sirb, de-aici excesul de tropi si pretiozitatea. E prea incarcat, in sensul rau al cuvintului – ‘ampoulé’ ii spun francezii. Sigur, nu ma astept sa acceptati sfaturi de la mine : )

      (En passant, tin sa mentionez ca nu-mi place ce scriu eu pe blogul meu sau pe aiurea, sincer. O fi acolo ‘pedanta’, cum spuneti dvs., dar sigur nu din aceea a lui Proust : ) ‘domnisoreasca’, nu stiu. Oricum, subiectul asta nu merita sa fie dezbatut aici : )

      La multi ani!

      P.S. Gazda nu e responsabila pentru comentariile mele lipsite de tact. Banuiesc ca nu-i fac nici o placere, darmite s-o ‘maguleasca’ – cum presupuneti dvs. Ne lasa sa ne rezolvam singuri diferendele.

    • capricornk13 said,

      03/01/2010 at 11:50 am

      @c.sirb: Evident ca nu ma distreaza; cum m-ar putea maguli? Am incercat pana acum sa nu editez comentariile nimanui, in speranta ca se vor dumiri singuri cei care sar calul. Poate am gresit. Dar am scris textual mai sus ca eu nu ma bag in contrele voastre – sunt convinsa ca te poti apara singur, asa cum ai dovedit-o de multe ori. Si tu esti violent in criticile la adresa altora, te rog adu-ti aminte de asta…
      @alexandru: si tu spui singur ca n-are cum sa ia in serios criticile tale, sau mai precis sa le accepte de la tine… atunci qui prodest?

      • Alexandru said,

        03/01/2010 at 5:53 pm

        @capricornk13: Te rog să mă ierţi că m-am întins cu hermeneutica comentariilor d-lui C. Sîrb. Promit că n-o să se mai întîmple.

  11. hiacint said,

    03/01/2010 at 1:39 pm

    @Alexandru, insider tip: Cristian e la fel de critic cu propriul scris cum e cu al celorlalti. Trebuie sa ma crezi pe cuvint.
    Nu stiu cum sa dezamorsez conflicte, dar poate e o problema de perceptie, pentru tine, stilul lui e chinuit frumos, cu tropi, pretiozitati, iar pentru el, stilul tau e chinuit frumos, pretios. Cred ca depinde de gusturile fiecaruia si, indraznesc sa spun, de barierele pe care fiecare le pune, vrind-nevrind.(Mai cred ca pe bloguri, cuvintele capata o importanta mai mare decit ar avea in comunicarea fata in fata.)
    Hm, prin asta am aratat ca nu ma pricep deloc la medierea conflictelor 😦

    • Alexandru said,

      03/01/2010 at 7:06 pm

      @Hiacint:

      Te cred, sigur, bănuiam că are îndoieli şi nemulţumiri în privinţa ‘scrisului’ lui, numai că nu prea vorbeşte despre ele. Par contre, criticile la adresa altora sînt frecvente şi virulente, de-asta nu înţeleg de ce se supără cînd îi răspund în EXACT acelaşi registru. Virulenţa n-ar fi o problemă, dacă n-ar fi, în acelaşi timp, dispreţuitor şi ireverenţios. Asta mă irită în intervenţiile lui Cristian Sîrb, altfel aş trece peste tropi şi preţiozităţi : )

      Mai dă-mi nişte insider tips, te rog, ca să înţeleg cum reuşeşte Cristian Sîrb să-şi ia ieşirile violent-grosolane drept incisivitate critică. Aminteşte-ţi, de pildă, acel calificativ siderant atribuit lui Mircea Cărtărescu, în contextul recentelor discuţii despre M. Sebastian – ”această madame manquée care este dl. Cărtărescu”. Existau, trebuie să admiţi, 1001 de alte moduri în care Cristian Sîrb şi-ar fi putut exprima – TĂIOS – dezacordul cu poziţia lui M.C. Aş mai putea da multe alte exemple. De curînd, îi califica pe Orhan Pamuk şi pe Salma Rushdie drept ”muieri feministe şi violate”.

      Spune-mi, te rog, e şi-aici vorba de diferenţe de percepţie? : )

      Te întreb pe tine pentru că de la Cristian Sîrb n-am reuşit să aflu, de fiecare dată cînd l-am întrebat, decît că sar, necondiţionat, în apărarea ”somităţilor patriei” sau universale, că sînt prea gingaş etc. etc., în fine, m-a trimis ”să mă smiorcăi la altă masă” – alta decît masa_pustie, blogul vostru. Cum ziceam şi mai sus, Cristian Sîrb recurge frecvent la asemenea strategi de descalificare a interlocutorului – în loc să-i răspundă cu argumente, presupune că e conformist, pudibond, îi interpretează răuvoitor spusele etc. -, în schimb cere să fie tratat cu o corectitudine desăvîrşită!

      (În privinţa ”stilului” meu, sînt de acord cu Cristian Sîrb.)

  12. capricornk13 said,

    04/01/2010 at 10:15 am

    @hiacint: bine ai venit si la multi ani!
    @alexandru: eu cred ca niciunul dintre voi nu este atat de rau pe cat vrea sa para 🙂

    • Alexandru said,

      04/01/2010 at 7:42 pm

      @capricornk13: Nu vreau să par rău, nici bun, vreau să FIU bun : )))

      Ştii că n-am obiceiul să judec complezent blogurile altora. Am făcut-o cu ”scrisul” lui Cristian Sîrb strict din raţiuni euristice: ca să înţeleagă cum e să fie judecat cu suficienţă şi chiar cu dispreţ, cu excese verbale, aşa cum foarte frecvent îi judecă pe alţii. S-a simţit, N. B., jignit.

      Ar fi bine dacă Cristian Sîrb şi-ar imagina cum ar fi dacă l-ar trata cineva de ”madame manquée”, de ”muiere feministă şi violată” ş.c.l. Mă îndoiesc că le-ar lua drept mostre de intransigenţă critică şi incisivitate virilă (opusă, cum ar veni, sensibleriei ”domnişoreşti” de care dau eu dovadă) . Cred că s-ar simţi la fel de jignit.

      Încă o dată, îţi promit că n-o să mai deschid o altă discuţie pe tema asta.

  13. capricornk13 said,

    05/01/2010 at 1:12 am

    @alexandru: te rog ia asta la valoare de inventar, vreau sa spun chiar ce spun; te-ai intrebat vreodata cum ar fi daca am alege sa luam numai ce este bun din ceilalti? adica nu vorbesc de cei care ne ranesc, fiindu-ne apropiati, e clar ca acolo nu poti s-o faci decat dupa o vreme tamaduitoare…

    • Alexandru said,

      05/01/2010 at 1:47 am

      @capricornk13:

      M-am întrebat. Nu mi se pare că văd doar Răul din Oameni, de obicei : )

      • capricornk13 said,

        06/01/2010 at 1:16 pm

        ti-am spus ca vreau sa spun exact ce spun, adica nu ma refeream la tine personal sau la ceea ce vezi tu, ca un repros ascuns; ma gandeam numai ce lume frumoasa am putea avea in jurul nostru…

  14. rontziki said,

    19/01/2010 at 5:57 pm

    Am citit acum postarea ta 🙂 Se pare că dezamăgirea e cuvântul de ordine pentru cartea asta…Eu chiar vreau să încerc să citesc ceva de el dinainte să plece din ţară, că încă nu am citit, şi chiar sper să-mi schimb părerea, să-l reabilitez 🙂

    • capricornk13 said,

      19/01/2010 at 6:02 pm

      Citeşte neapărat Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei, sunt excelente! E adevărat, suspectez că eşti puţin cam tinerică să-ţi dai seama ce reprezentau ele atunci, că n-ai trăit pe propria piele “vremurili” 🙂

  15. 06/02/2010 at 6:05 pm

    […] o carte in romana. Am facut insa greseala sa umblu prin Google reader inainte si sa dau peste un review la carte inainte sa o citesc, asa ca am pornit oarecum biased la drum. Insa sunt convinsa ca si […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: