Respect, şi nu în şoaptă

Cartea şoaptelor – Varujan Vosganian

Polirom, 2009

Respect pentru un om pe care nu l-am intuit, imaginat, niciodată în afara calităţii sale de politician (remarcabil de decent şi articulat, adevărat), căruia nu i-aş fi bănuit un talent scriitoricesc atât de mare, pe care îmi doresc să-l cunosc măcar pentru a-i strânge, emoţionată, mâna, fiindcă n-aş îndrăzni, probabil, să-i îngaim decât două-trei vorbe fără sens.  Am o amintire frumoasă legată de domnia sa, de acum peste zece ani, singura dată când l-am văzut “live”.  Eram într-un local destul de comun, undeva lângă Piaţa Sf. Gheorghe (probabil nu mai există) să luăm masa cu câţiva prieteni.  Era, presupun, împreună cu familia, la o masă alături de noi, şi, în ciuda grupului mare care includea si copii, toată lumea discuta şi se comporta cu o eleganţă şi o discreţie desăvârşite.  Nici urmă de aroganţă, suficienţă  sau, în fine, atitudinea aceea de “doamne cine mi-s io, uitaţi-vă şi vă minunaţi” cu care ne-am obişnuit la figurile publice din România (ştiţi voi, cei care fac pe şefii cu chelnerii şi vorbesc tare, să se afle că sunt pe-acolo).

Cartea şoaptelor este o carte care pe mine m-a impresionat profund, atât din perspectiva subiectului abordat, cât şi a stilului în care este scrisă.  O cronică excepţională la acest mare (da, îndrăznesc să mă cert cu oricine în apărarea acestei afirmaţii) roman româno-armenesc sau armeano-român găsiţi pe Bookblog aici – e scrisă de Cristian Sîrb, care dealtfel m-a şi convins să-mi cumpăr cartea.  Ce mult aş fi pierdut, ce mult mă bucur de această întâlnire, ce surpriză de proporţii…şi ce greu mi-e să scriu ceva inteligibil pe lângă cele observate cu atâta precizie şi descrise cu atâta claritate şi eleganţă de C. Sîrb…

Şoaptele lui Vosganian sunt şoaptele bătrânilor armeni ai copilăriei sale, trăiţi la umbra destinului tragic al poporului lor şi bântuiţi de coşmarurile dramelor personale sau ale familiilor lor.  A vorbi în şoaptă a devenit un reflex impus de urechile veşnic pânditoare ale călăilor, fie ei otomani, turnători sau securişti; dar şi de dorinţa de a proteja urechile copiilor lor, în speranţa că tragedia nu se va perpetua.  Poveştile fiecărui personaj se înscriu firesc şi copleşitor de trist, ficare la locul său în frescă, în povestea uriaşă pe care o mărturiseşte Cartea şoaptelor – Golgota poporului armean.  Nu ştiam, spre ruşinea mea, aproape nimic despre această pagină oribilă a istoriei, spre deosebire de mult disecatul Holocaust.  Evreii au “beneficiat” de un PR mai bun, au stârnit compasiune pretutindeni, au făcut călăul să-şi asume vinovăţia şi să plătească, măcar dacă într-o prea mică măsură, pentru monstruozităţile comise.  Evreii au avut un Nurnberg, armenii nu.  Mărturiile lor au stat în sufletele bătrânilor și în șoaptele lor, nu au devenit niciodată o problemă de interes global.  Mi se pare înspăimântător de trist pentru ei și pentru noi ca umanitate – nu putem tăcea, i-am ucide încă o dată pe morții lor rămași nenumărați, așa cum splendid spune Varujan Vosganian.  Acest roman ar trebui să fie o senzație de proporții, ar trebui tradus în toate limbile Pământului și răspândit fără șoapte, cu demnitate și tărie, pentru că, pe lângă faptul că ne pune în fața unor adevăruri teribile, o face și extrem de frumos, într-o limbă românească pe care puțini români o știu mânui așa.  Elocvent, elegant și de o expresivitate rar întâlnită, scrisul domnului Vosganian te cucerește și te lasă mut în primă instanță, iar apoi te îndeamnă să dai de știre tuturor ce ai descoperit…

Personajele, în frunte cu bunicul Garabet, ce se încuia uneori să jelească, să trăiască vaietul monoton, sfâșietor și unic, născut de acest popor ca răspuns la furtuna care l-a dezrădăcinat și zdrobit, sunt creionate impecabil, expuse în nuanta sepia din fotografiile pe care și le făceau cu disperare, ca să mai rămână o urmă a trecerii lor.  Sunt luminate pe jumătate, restul ființei lor rămâne în umbră, fiindcă misterul supraviețuirii după atât de atroce suferință este și poate trebuie să rămână acolo, o ultimă redută în calea dușmanilor pe care, sub povara istoriei, armenii încă îi presimt.  În ciuda caracterelor extrem de diferite, pe acești oameni îi unește sentimentul pierderii, așteptarea, teama și o anume perplexitate generată de ororile prin care au trecut datorită unor oameni ca și ei, și care generează un fel de pasivitate în fața sorții, sau de reacție continuu defensiva.

Un must read, cea mai buna carte pe care am citit-o de multa vreme.

Advertisements

20 Comments

  1. C.SÎRB said,

    17/02/2010 at 10:22 pm

    Mulţumesc pentru recenzia aceasta şi pentru amabila menţiune. 🙂

  2. 18/02/2010 at 11:53 am

    ai scris foarte misto, e must read si pentru mine, acum citesc si eu o carte romaneasca la fel de faina, feicitari!

  3. az said,

    18/02/2010 at 11:53 am

    ok, mi-am deblocat cred prejudecatile si am sa o iau si eu!

  4. hiacint said,

    18/02/2010 at 1:09 pm

    Şi pentru mine e cartea cea mai bună din ultima perioadă, dar fără să fie intimidantă. Are ceva cald care te invită în poveste, fără să revendice implicarea (atenţie, compasiune, empatie, spaimă, revoltă), deşi, aflînd povestea armenilor, devii din ce în ce mai implicat. Cred că e cartea care mi-a restabilit încrederea în literatură, după ce am citit o groază de volume trendy, premiate, al cărui sens a trebuit să îl caut.

  5. Jovi said,

    18/02/2010 at 3:44 pm

    M-ai convins si pe mine, superb scris.
    Saptamana viitoare o primesc si ma apuc cu mult drag datorita cronicilor voastre.

  6. C.SÎRB said,

    19/02/2010 at 11:16 am

    Cât am navigat prin blogosferă pe urmele ‘Cărţii şoaptelor’, am tot văzut o stranie înclinaţie, destul de răspândită, a se face vorbire despre anumite (de neînţeles) “prejudecăţi” cu privire la dl Varujan Vosganian. Poate cineva susţine o arguemntaţie? Sunt în mod “ştiinţific” curios de ce şi de unde aceste prejudecăţi?!

    L-am privit noi până acum ca pe un handicapat? E o problemă că e armean? O problemă că are peste 50 de ani? O problemă că e politician (liberal) şi are şi un mare talent? Asta ne pune un zid peste concepţii, transformându-le în preconcepţii? Eu de ce nu am avut prejudecăţi când mi-am cumpărat, febril, cartea?

  7. C.SÎRB said,

    19/02/2010 at 11:17 am

    *argumentaţie…

  8. capricornk13 said,

    19/02/2010 at 1:11 pm

    @dragos: o sa citesc si eu curand cartea aceea pe care o citesti tu, dupa cum ti-am zis 🙂
    @az: ce prejudecati? sunt curioasa…
    @hiacint: categoric nu este intimidanta! intr-adevar, poate fi perceputa asa datorita subiectului, dar nici vorba…
    @jovi: ma bucur foarte tare – asta era ideea, sa o cititi, e splendida!
    @c.sirb: n-as putea sa-ti raspund, eu n-aveam nicio prejudecata; a, ca nu ma asteptam ca cineva (o figura publica sau nu) sa debuteze in proza atat de bine, asta e altceva; nu mi-l imaginam romancier, e vina mea;
    eu nu l-am privit niciodata ca pe un handicapat, ci dimpotriva, i-am admirat intotdeauna decenta, eleganta si sarmul; ca e armean e mai degraba un atu, mie imi plac armenii; ca are peste 50 de ani nu e o problema, ci un factor ce contribuie la surpriza placuta pe care ne-a facut-o; in general politicienii din Romania nu prea inspira incredere :), dupa cum bine stii, insa repet, eu in Vosganian aveam incredere, nu stiam ca scrie atat de bine, atata tot…

  9. C.SÎRB said,

    19/02/2010 at 9:47 pm

    Rămânem, atunci, la asta: pentru că e politician și nu ne așteptăm de la ei (cei români) să scrie cu atâta pricepere. Eu (m-)am întrebat mai sus neretoric. Nu era, însă, o întrebare cu „tragere„ către tine, dragă C. 🙂 Merci de răspuns, totuși.

  10. mulliganoglu said,

    19/02/2010 at 9:49 pm

    l-am cunoscut cand era cu UFD-ul, candida la primaria capitalei (il insotea un alt penibil, imi scapa numele- cred ca a disparut din spectacolele de balci politique). imi amintesc doar ca recita chestii din istoria uriasului cort tiganesc. n-a dat nici o dovada de inteligenta, desi studentii in fata carora conferentia i-au pus intrebari care implicau si aceasta inzestrare. ma mult mira ce spuneti voi pe aici (aplauzelor profesioniste le-am dat cu skip, e vicepresedintele usr si nu un om incomod): V.Vosganian mare scriitor! remarcabil! un personaj remarcabil prin scene penibile, posesor de papagal liberal stas ante ’45, mare scriitor! maaare minune!

  11. capricornk13 said,

    21/02/2010 at 11:29 am

    @c.sirb: da, stiam ca nu scrisesesi neaparat pentru mine, dar am incercat sa descopar daca eu aveam sau nu – in ceea ce priveste politicienii se pare ca sunt biased, intr-adevar 🙂
    @mulliganoglu: chiar ma mira ce zici, eu l-am vazut numai in interventii de bun simt; e adevarat, insa, ca nu ma uit la televizor si nu prea citesc ziare in Ro, asa ca nu sunt cine stie ce cunoscatoare; in ce priveste romanul, nu pot decat sa te invit sa-ti formezi propria parere, m-as mira foarte tare sa nu-ti placa; in special scenele cu familiile extinse degustand cafeaua, ca un ritual, adunarea barbatilor intr-un cavou ca sa asculte Europa Libera, peregrinajul ucigas-razbunator al unui personaj care cum mai ucidea un calau prin America, cum mai trimitea un calut de lemn in Romania… sunt halucinante si, indraznesc sa spun din ce am vazut pe la tine, cu detalii de atmosfera pe gustul tau…

  12. C.SÎRB said,

    21/02/2010 at 12:26 pm

    Noah, ce spuneam eu de prejudecăţi!? 😉 Lasă, capricorniko, nu te strădui acolo unde nu e loc pentru asta. Nu vrem să vârâm nimănui cartea cu pâlnia pe ureche. Piederea lor. Să se complacă atâta cât poftesc în mărginite consideraţii biografico-politice, dacă asta contează mai mult… Pe lângă asta, vocile anti (că-s, pur şi simplu, viscerale, “Băsescu-influenced” sau argumentate) sunt de multe ori menite să atragă atenţia asupra cărţii, ceea ce, apres tout, e cel mai important lucru!

  13. mulliganoglu said,

    21/02/2010 at 1:38 pm

    capricornk13, prin ’98 W facea un tandem cat se poate de caraghios cu o huiduma care a fost, pt. putin timp- e drept, ministru al cercetarii. curat cuplu de balci. Pat & Patashon. nu i-am contabilizat tampeniile Autorului mult slavit, nu mi s-a parut atat de interesant, dar mi-a lasat o impresie joasa.

    dar… cine stie… poate ca in acest deceniu si-a indesit urzeala neuronilor. desi unanimitatea este inca un semnal ca Lucrarea nu tensioneaza nici o coarda.

  14. capricornk13 said,

    22/02/2010 at 9:54 pm

    @c.sirb: sa-i dam fiecaruia dreptul la prejudecatile lui 🙂
    @mulli: eu am facut intodeauna mult-detestata distinctie etic-estetic, imi asum asta; deci biografia personajului ma lasa rece cand vine vorba de ceea ce scrie – mi-am spus parerea despre roman, mie mi-a placut foarte tare; putea sa-l scrie si basescu si iliescu, tot asta as fi spus;
    problema pe care o pui cu tensiunea este, insa, interesanta; intr-adevar, pare suspect cand o carte/cantec/pictura place tuturor, nu naste, adicatelea, controverse (daca vorbim de contemporani); pe de alta parte, atunci cand unii critica si altii lauda, toata lumea se plange ca uite, domnule, romanii astia, se cearta ca prostii in loc sa-si promoveze valorile (am vazut chestia asta de sute de ori); ce-ar fi sa prezumam, o data in viata, ca cineva e laudat unanim pentru ca merita? 🙂

  15. mulliganoglu said,

    22/02/2010 at 11:23 pm

    nu e vorba de nici un binom etic/estetic, ci de inteligenta.

    oricum, felicitari pt. orizontul 2pi. al meu e atat de ingust incat nu mi-l pot inchipui pe iliescu scriind ceva interesant; sa bag si un citat, ca da bine: “se poate orice, dar nu oricum” (Braque).

    dada, unire sa fie!

    nu-mi place unanimitatea, n-o practica nici regnul mineral

  16. A jerk said,

    03/03/2010 at 9:46 pm

    Nu este un roman, ci un amalgam de ganduri, imagini, amintiri.Nu are liantul dat de talentul literar. Punand in balata vantul suflat in panzele acestei carti de cronicile favorabile si lectura propriu zisa, ma pot declara dezamagit.

  17. capricornk13 said,

    04/03/2010 at 9:09 am

    @a jerk: dreptul tau, fireste; mie mi s-a parut si roman si bine scris


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: