Confirmarea

The Blindfold – Siri Hustvedt

Hodder&Staughton, 1993

“The Blindfold” – chiar, concurs de traducere, că mot-a-mot nu se poate, aveţi imaginaţie? 🙂 – este romanul de debut al doamnei Hustvedt.  Pentru că le-am citit consecutiv, a intervenit tentatia de a o compara cu The Sorrows – sunt foarte diferite si, desi sunt constienta ce ciudat suna, The Blindfold e in acelasi timp mai buna si mai proasta decat cealalta.

Mi se pare foarte ambitioasa ca debut. Parca scriitoarea a vrut sa demonstreze tot ce poate dintr-o rasuflare (ca dimensiune este cam jumatate din Sorrows): intamplarile sunt palpitante pana la limita credibilitatii, personajul Iris-Klaus este fascinant, adancimile psihologice si alienarile pe care le sondeaza sunt de natura sa te tina lipit de pagini.  Una dintre caracterizarile de pe coperta suna asa: “a dark, mesmerizing debut” – mi se pare foarte potrivita.

De ce e mai buna decat The Sorrows: pentru ca povestea e mai legata, nu te rasuceste atat de tare prin meandrele trecutului, e mai simpla, mai directa si mai puternica.  Iris este o tanara de 20 de ani cu probleme de identitate, a carei inteligenta lucreaza cumva impotriva ei, nereusind s-o ajute in situatiile intunecate, coplesitoare prin care trece. Trebuie sa le faca fata emotional si nu reuseste, o ia razna fie la propriu, medical, migrene care o aduc in spital, fie ca personalitate, scindandu-se cu ajutorul unei costumatii masculine, inventandu-l pe alter-ego-ul Klaus.  Scriitura e mai curgatoare, mai fina, mai putin didactica, asa cum bine a observat lilanda, decat in The Sorrows.

De ce e mai slaba: exact pentru ca vrea prea mult.  Toate personajele din jurul lui Iris ii devin dusmani, tocmai pentru ca le iubeste.  Toti sunt in acelasi timp extraordinar de inteligenti, dar cu grave probleme psihologice, fara echilibru, si nu fac altceva decat sa ceara, s-o macine interior, s-o ostracizeze emotional.  Devine necredibila atmosfera, pana si pentru New York! 🙂  De parca Siri Hustvedt nu s-a miscat toata viata decat printre personaje exceptionale, la ea in carte nu e loc pentru oameni normali!  Sau, in fine, ceea ce intelegem in mod conventional prin oameni normali.  Ai senzatia ca manipuleaza prea tare realitatea, ca se indeparteaza, constient si intentionat, e adevarat, de ea, de dragul demonstratiilor ei de natura psihanalitica.  Nu mai “tine” de la un moment incolo, pur si simplu obosesti de atata complexitate emotionalo-psihologico-intelectuala.  In plus, daca in Sorrows Davidsen si Sonia reusesc sa te emotioneze, sa te atraga de partea lor, pe Iris nu reusesti s-o iubesti – Hustvedt e mai indragostita de psihanaliza decat de literatura si aici se vede clar ca-i lipseste caldura in descrierea povestii lui Iris.

Insa, in ciuda carcotelii mele de mai sus, The Blindfold este un debut remarcabil, o carte care te marcheaza, pe care n-o poti ignora.  Daca mi se permite (ce sa fac, nu ma pot abtine) o comparatie cu niste scriitoare debutante mult laudate din Romania, diferenta este cam de zece clase si la nivel de subiect si la nivel de tehnica literara si la nivel de maturitate si inteligenta.  Ca tot sunt acuzata ca iau apararea anglo-saxonilor aiurea!  Sa se vada cat de biased sunt.

Urmeaza sa-mi cumpar si What I Loved, care inteleg ca este mai frumoasa decat cele doua pe care le-am parcurs pana acum, si sa ma apropii si de Paul Auster, pentru reintregirea familiei 🙂

Advertisements

6 Comments

  1. gxg said,

    28/02/2010 at 7:32 pm

    n-a comentat nimeni? 🙂
    n-am citi romanul, deci poate îmi scapă ceva, dar eu aş propune “Legat la ochi”.

  2. capricornk13 said,

    04/03/2010 at 9:32 am

    @gxg: se pare ca e dificil testul 🙂
    legat la ochi suna ok, insa personajul principal e feminin 🙂

  3. gxg said,

    04/03/2010 at 12:05 pm

    ups, așa e! mi-a scăpat complet! 🙂
    dar nu mi se pare că „legată la ochi” sună bine deloc…

    • capricornk13 said,

      04/03/2010 at 6:31 pm

      cam asa ceva:)
      eu ma gandeam la “cu ochii inchisi/legati/acoperiti” sau “privirea oprita” sau “in orb” sau “pe ghicite”

      • gxg said,

        04/03/2010 at 7:47 pm

        și eu m-am gândit la „cu ochii închiși”, dar parcă prea aduce a filmul Eyes Wide shut.
        Cred că ar merge și „Orbește” ca adverb, nu ca verb ;).

  4. capricornk13 said,

    08/03/2010 at 9:21 am

    @gxg: orbeste suna bine 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: