Vremea incercarilor (1)

Vremea renuntarii – Marian Truta

Editura Bastion, 2008

Incercarile din titlu sunt incercarile prin care am trecut eu, testele pe care nu stiu daca le-am absolvit 🙂 din textele lui Marian.  Am terminat colectia de povestiri de mai bine de trei saptamani, am reluat-o pentru a scrie despre ea, dar m-am tot lungit, iar acum indraznesc, in speranta ca nu sunt chiar atat de toanta pe cat m-a facut cartea asta sa ma simt.

Marian Truta scrie extrem de bine, mi s-a confirmat 100% impresia data de povestirea din “Alte Tarmuri”.  Mai spun o data, altfel: daca nu s-ar fi dedicat unei literaturi de “nisa”, cum este considerat SF-ul in Romania de catre establishment, probabil ca talentul sau remarcabil l-ar fi facut mult mai cunoscut decat este in momentul de fata.  O spun cu regret pentru Marian, insa cu bucurie pentru mine si fanii SF-ului, sa fie clar.

In “Vremea renuntarii”, care cuprinde 10 texte, nu exista povestiri slabe sau asa-si-asa.  Ceea ce este din capul locului de invidiat.  Ce le reprosez eu, si va aparea probabil atunci cand voi scrie despre fiecare, este, de fapt, ce imi reprosez mie si, cu scuzele de rigoare, altor cititori “comozi” de secol XXI: sunt foarte dificil de inteles si de interpretat, majoritatea au finaluri deschise, care iti cer un efort de imaginatie considerabil.  Cu riscul de a ma face de ras, imi voi mentine aceasta pozitie indiferent de argumentele contrare pe care, probabil, le voi primi de la mai abitir cunoscatorii de SF.

“Pamant alternativ” e inceputul cartii si una dintre povestile necesare pentru a o intelege pe ultima, “Vremea renuntarii”.  O caracteristica a volumului este, dealtfel, legatura dintre povesti, fie din perspectiva subiectului, fie a personajelor care le populeaza.  Rudi Kvala (pseudonimul lui Marian pe net) e, de exemplu, un personaj recurent, aruncat in diverse lumi, povesti, imaginat in ipostaze diferite, probabil un alter-ego al scriitorului, care viseaza astfel sa fie protagonistul creatiei sale indiferent de lumea pe care o imagineaza.  Nu e prezent in “Pamant alternativ”, insa am preferat sa-l prezint aici fiindca-l vom intalni adesea, e un motiv, alaturi de rescrierea celui de-al doilea razboi mondial.  Revenind la povestire, “Pamant alternativ” este o joaca de-a ipotezele propusa de “ei” – zeii, creatorii nostri sau cine-or fi. Un savant german le vinde liderilor SS in al doilea razboi mondial teoria ca pamantul este de fapt o cavitate in interiorul unei sfere de piatra si pleaca impreuna cu asistentul sau la una dintre cele mai puternice baterii de radare ca sa gaseasca, pe baza teoriei, flota britanica.  Povestea e spusa din perspectiva asistentului, cu o ironie irezistibila: Willy Bender, savantul, ii marturiseste ca vor esua – teoria i-a fost dezvaluita de zei, care insa isi rad de noi, marionetele (ca proba le ceruse sa-l aduca pe Hitler la putere, insa cum i-au spus adevarul).  La finalul scurtei povestiri, asistentul, ajuns pe front la Kursk, asa cum banuia dupa circul cu sfera, preia rolul de receptor de revelatii al zeilor si, dupa ce scapa, se distreaza teribil intalnidu-se cu “unul, Alan Turing” caruia ii expune o “teorie a automatelor finite”.  Va las placerea sa cautati singuri talcul, in cazul in care nu stiti cine a fost Turing si ce a facut in timpul razboiului – eu stiam destul de vag, asa c-am mai cautat putin sa-mi reimprospatez memoria.  Si iata chiar de la inceput intrebarile, finalurile deschise care te trimit la ele, cum spuneam mai sus.  Suntem intr-adevar marionete si tot ceea ce facem iesit din comun e inspirat intr-un fel sau altul de creatori? Cine sunt creatorii, fiinte divine sau o alta civilizatie care comunica din cand in cand cu cine crede de cuviinta?  Care este scopul – e unul bun pentru umanitate, ca aici?  Sau realitatea e aceea ca mintea noastra e puntul de pornire a tot ceea ce exista (creatorii ii spun asistentului ca se joaca si ne lasa sa-i creem noi pe ei), deci zeii suntem noi?  Sau scriitorul ne propune pur si simplu un joc al inteligentei gen ce-ar fi daca, a vrut sa se amuze si nu crede nimic din toate astea?

“Vanatoare de cartite” e un text pe care l-as expune pe doua coordonate: incriptare si poezie.  Poezia e aparenta, nu e in continut, ci in structura – prin alternarea timpurilor verbelor si inversari de topica, o tehnica pe care n-am mai vazut-o de mult si aproape deloc in proza.  Se sugereaza un decor post-apocaliptic in care personajul Rudi revine intr-un loc ce fusese acasa si-l gaseste sub stapanirea unui alt barbat, Kevin.  Cartitele sunt sursa de hrana a tuturor, iar Rudi afla pe propria piele cum sunt acestea vanate – impuscate atunci cand navalesc peste el, legat de un copac. Reuseste sa scape ucigandu-l pe Kevin.  Ultima fraza e ca un vers celebrand supravietuirea, insa de aici pornesc iar intrebari, motiv din care am invocat aspectul criptic: nu stiu care e sensul, sacrificarea unei specii in favoarea alteia?  Cruzimea inerenta generata de lipsa?  Rudi va face acelasi lucru pentru a hrani cele doua “popoare”, cartite si oameni, ii va sacrifica pe unii pentru altii? 

“Noapte buna, Tereza” este cea mai stranie povestire din carte si, poate, cea mai frumoasa, desi nu e preferata mea.  Tereza e o femeie creata (crede el) sau invocata dintr-un alt univers (crede ea) de Clais, un om ce pare trimis pe o planeta pentru a o terraforma – autorul sugereaza asta intr-un mod splendid.  Pentru ca ea este atat de aproape de perfectiune, pe de o parte, si pentru ca lumea creata de Clais este atat de frumoasa, pe de alta parte, el intrerupe contactul cu cei de acasa si ii ofera “paradisul” – and they live happily together forever after.  Textul e dureros de frumos, un poem care desface, din nou, nenumarate carari ale gandului – sacrificarea unui vis al omenirii in numele dragostei?  Pentru ce, o fiinta pe care nici macar n-o intelegi?  Este Clais manipulat de o inteligenta/putere superioara?  E slab sau puternic? 

Am ajuns la povestirea mea favorita, “De ce cad ingerii”.  Decor medieval, undeva in Italia.  Cosimo e un satean obisnuit, cu un destin banal, pana cand in curtea lui cade un inger – in adevarul caruia nu prea crede, evident.  Imediat e luat, impreuna cu ingerul, si dus la un fel de “judecata” in fata seniorului local cam bandit si a abatelui manastirii locale.  Acuzatia este de impostura pentru inger si de complicitate pentru Cosimo – motivul este ca ingerii nu cad.  Apararea ingerului este o demonstratie de virtuozitate intelectuala, nu teologica, iar apelul la credinta lui Cosimo, pentru a se putea inalta si a-si dovedi apartenenta celesta, este coplesitor.  Splendida imaginea credintei renascute a omului simplu, care se inalta si se salveaza odata cu zborul ingerului, urmata de aparitia atat de umanei indoieli, determinand caderea si fuga.  Cosimo rataceste prin coridoarele intonecate ale castelului (sau ale sufletului sau) pana cand se prezinta la adevarata (?) judecata, dincolo de rau… Styx? 

Va urma…

Advertisements

6 Comments

  1. danut said,

    03/03/2010 at 5:24 pm

    Marian Truta este unul dintre cei mai subtili trei sau patru autori romani de science fiction contemporani. Daca lucrurile ar sta ca prin alte parti, editurile ar trebui sa-si dispute volumele lui.

  2. capricornk13 said,

    04/03/2010 at 9:28 am

    @danut: da, asa mi se pare si mie, iar subtilitatea nu e singura calitate; dar sa nu ne amagim, lucrurile nu stau si n-o sa stea multa vreme “ca prin alte parti”; asa ca are nevoie de promovare, uite despre cartea asta n-am citit nicaieri, in schimb am citit despre alte chestii mult mai usurele; eu am sa insist prin blogosfera 🙂

  3. kvala said,

    04/03/2010 at 4:41 pm

    @Capri, Danut: va multumesc si va iau in serios 😉

  4. capricornk13 said,

    04/03/2010 at 6:35 pm

    @kvala: asa sa faci! 😉

  5. voicunike said,

    05/03/2010 at 9:43 pm

    @Capricornk13-Imi pare bine ca ai dat de filonul cu diamante,cartea este mai mult decit excelenta! Marian a vorbit cu vrajitorul Senzavunda si i-a furat magia.
    @Danut-pai ca editurile sa-si dispute volumele lui Marian ar trebui sa mai scrie.Si asa a promis ca anul acesta va publica(va scrie) o noua carte,eu de abia astept!

  6. capricornk13 said,

    08/03/2010 at 9:22 am

    @voicunike: pai vroiam s-o citesc de mult; of, n-am apucat sa continuu… 😦
    pai sa scrie, ca-i fac si eu reclama! 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: