Urmarea postului de ieri

Voiam oricum să nuanţez puţin însemnarea de ieri, m-a ajutat cristian sîrb – aveţi aici schimbul nostru de replici 🙂

cristian sirb a zis,

1. Susţin în continuare diacriticele pe internet! E o prostie să crezi că limba română este română fără diacriticele care-i dau caracter. Ca să o “parafrazez” pe gazdă: nu vă place, emigraţi într-o limbă fără diacritice, dar nu siluiţi şi mai abitir româneasca!

2. Iar la punctul principal: dragă gazdă, nu mă aşteptam să intri şi tu în corul organizat al celor care văd în mod cu totul facil critica lucrurilor care realmente NU merg bine în România drept lamentaţie. Am impresia că am mai şi spus aici: eu fac tot ce dai tu drept reţetă: muncesc responsabil, iau hârtia care-mi stă în cale, pe caldarâm, nu arunc PET-uri, plătesc la timp dările, nu am restanţe. Şi? Zi-mi dumneata, rogu-te, mai departe ce ar trebui să fac, că am înţeles că dacă critic (pardon, mă lamentez) ceea ce funcţionează prost este egal cu a mă plânge. Nu vrei să ştii ce cred eu despre cei (români simpli sau din Administraţie) care nu suportă decât cu ajutorul medicamentelor semnalarea nefuncţionalităţilor (şi nu mă refer la inexactităţile care apar în blogosferă, ci la cele care implică calitatea vieţii tuturor) din “ţărişoară”.

Cum să-mi ţin gura? Mărturisesc că sunt profund şocat. După ce că sunt un bun contribuabil, cu simţ civic, bun slujbaş în corporaţia mea (chiar dacă-mi verific mailul pe net) să-mi mai şi ţin gura atunci când remarc cum îmi dispar banii în găurile negre ale guvernărilor?! Să-şi ţină gura cel care nu-şi face datoria de bun cetăţean şi se lamentează cât e ziulica în faţa blocului că nu are bani, dar nu face nimic ca să-şi pună mintea la contribuţie, sau trupul…

Sau, poate, nu am înţeles eu bine. Că dacă am înţeles, Doamne feri, postarea frizează fascismul (să-şi ţină gura, să emigreze dracului, etc). Nu că nu am trăi într-o ţară liberă, deschisă tuturor formelor de expresie.

Dacă nu aş avea posibilitatea să critic, să amendez prin vot sau într-o discuţie (dezbatere, articol) relele care se întâmplă, lucrurile care şchioapătă (unele ţinând clar de trăsături proaste pe care le afişează seminţia noastră şi nu de conspiraţia altor popoare), în timp ce mi se cere (şi mă achit) să-mi îndeplinesc obligaţiile întocmai… ce-mi mai rămâne?

  • capricornk13 a zis,

    @cristian: 1. Subiectul cu diacriticele mă lasă rece, şi tu şi jen aveţi dreptatea voastră, nu sunt partizana niciuneia dintre păreri, pentru că mi se pare un non-issue (vă rog să mă iertaţi)

  • 2. Chiar vroiam să scriu astăzi o continuare la însemnarea de ieri, pentru a clarifica, a delimita mai exact ceea ce vreau să spun; mă bucur că mi-ai dat tu această ocazie, deşi poate ar fi bine să şi postez explicaţia poziţiei mele.

    În primul rând, te rog frumos să remarci că eu mă refer la mail-urile în lanţ primite la corporaţie, şi în special la cel postat de mine. Nu am generalizat la toţi oamenii care se plâng, ci la cei care se plâng în acest mod, vrând să-i mobilizeze şi pe alţii, pe banii corporaţiilor despre care susţin că sunt ceva apocaliptic. Probabil este modalitatea lor de a recupera câte ceva de la securiştii care le conduc, mai ştii?
    În al doilea rând, există extrem de multe lucruri care mă deranjează şi pe mine în România. Dar consider că un Mircea Badea este suficient şi că, în cazul în care mai vrem vehemenţă, justiţiari şi piepturi bombate, îl putem adăuga şi pe CTP. Să mă adaug acestui cor de bocitoare mi s-ar părea umilitor pentru mine (nu sunt de talia lor) şi total inutil pentru ceilalţi. Mai presus de toate, este total inutil pentru România. Nu criticile mele vor duce la creşterea producţiei economice, nu ele vor contribui la crearea unei societăţi civile cu o reală conştiinţă civică, nu ele vor schimba imaginea ţării. Numai faptele mele pot contribui, într-o mică măsură, pentru că sunt egoistă şi individualistă şi prefer să mă aplec asupra interiorului meu. Aceste fapte încerc să le materializez. Dar tac. Nu e nimic de laudă să-ţi faci datoria în faţa propriei conştiinţe, e un lucru intim, cu eşecul eventual al căruia trebuie să te confrunţi în oglindă.

    În al treilea rând, nu acuz nediscriminatoriu pe cei care se plâng – e firesc să fii frustrat, e firesc chiar să te lamentezi, e firesc să suferi de ţara ta. E firesc şi să critici, ar fi o prostie să tăcem toţi din gură în timp ce lucrurile merg prost. Ceea ce mă deranjează, însă, Cristian, în cel mai înalt grad, este poziţia de pe care se fac aceste critici şi argumentele care se aduc. Să le luăm pe rând, poziţia. Mi-aş dori să văd critici constructive, scrise de pe poziţia specialistului într-un anumit domeniu, nu de pe poziţia eternului român cârcotaş care se pricepe la toate. Mi-aş dori ca aceste critici să vină cu soluţii măcar la unele dintre problemele pe care le ridică. Mi-aş dori ca ele să reflecte preocuparea pentru binele public mai degrabă decât frustrarea unui individ sau dorinţa de a ieşi în evidenţă prin replicile cele mai spirituale. Mi-aş dori să discut aceste lucruri cu un om care are atitudinea unui Mihai Răzvan Ungureanu, unui Emil Hurezeanu, unui Nicolae Manolescu, unui Mugur Isărescu (am încercat să acopăr întregul spectru…). Nu umori, băşcălie şi infoierea penelor de păun, ci echilibru, bun-simţ, argumente raţionale, discurs coerent, rafinat, civilizat, specializare şi competenţă.
    Să continuăm cu argumentele. Mă voi referi la mesajul postat de mine. Argumentele tip sa ne intoarcem la pamânt, familie si credinţă (care nu sunt nici argumente, nici solutii de fapt) ma îngreţoşează profund. Pământul nu este o soluţie pentru nimic în sec. XXI, el reprezintă o problemă (din punct de vedere ecologic) pe care trebuie să o gestionăm cu inteligenţă, inventivitate, în mod raţional şi ştiinţific. De asemenea este o utopie să vorbeşti despre valoarea pământului unei societăţi care s-a născut în proporţie de 50% la oraş, iar restul de 50% nu ştie cum să scape mai repede de la ţară. Cei care vor reîntoarcerea la iarbă verde şi pomi în curte o fac de pe poziţiile high middle class, care îşi permite acest lux. Mă îndoiesc foarte tare că aceşti oameni vor face agricultură – poate terenuri de golf.
    Despre celelalte două, familia şi credinţa, nici măcar nu merită să argumentez, atât mi-e de silă. Acestea sunt două subiecte fundamental intime, ţin de cele mai profunde resorturi sufleteşti. Ajungem să vorbim despre ele ca la piaţă? Când a fost credinţa o soluţie pentru o naţiune sau o societate?! Este o opţiune şi, mai ales, un sentiment a cărui valoare (îndrăznesc să spun chiar existenţă) nu poate fi decât individuală!

    De aceea am scris ceea ce am scris. Oamenii care trimit astfel de scrisori şi cei care cred în ele nu sunt în stare să gândească actual, raţional, pe baze sănătoase. Nu acuz critica. Acuz o astfel de critică – fără argumente, fără soluţii, fără orizont.
    Dacă asta mă face fascistă, atunci sunt fascistă. Da, vreau să am de-a face şi să conversez cu, să trăiesc, să mă mişc printre oameni ca cei pe care i-am dat exemplu mai sus. Sau ca cei printre care am trăit la Viena. Cei care îmi exaltă glasul pământului şi ortodoxia lamentându-se în secolul XXI, cei cărora totul le pute, cei care nu ştiu să laude niciodată pe nimeni, sunt liberi să emigreze din partea mea.

    Advertisements

    7 Comments

    1. 07/05/2010 at 5:04 pm

      Termenul de “critică constructivă” îmi generază icter! 🙂 Pare de pe vremea comunismului, îmi pare rău. În acelaşi timp, îţi mulţumesc pentru precizări, care, de fapt, în mare măsură, nu fac decât să întărească ce ai spus de fapt. Din noile tale “nuanţări” reiese TOT că unul ca mine, dacă nu-s Hurezeanu et comp, nu ar avea căderea să se pronunţe critic. Să-şi vadă dracului de treabă, “că tot nu schimbă nimic”. Foarte limpede! 🙂 Să tăcem, dară, naibii cu toţii, că altfel intrăm, fireşte, în “sindromul românului cârcotaş”. Te asigur, dragă gazdă, că asta se numeşte ‘spirit civic’ în alte ţări, şi se practică şi pe-acolo. Nu doar îţi arunci (sau nu) votul în urnă şi apoi, ciocu’ mic şi la lucru. Nu am şi nu am avut eu treabă cu mesajele în lanţ de pe email. Ci cu felul în care ai întâmpinat tu ideea de a te lamenta, de a-ţi exprima, practic, nemulţumirea.

      Încă ceva: votez la fiecare 5 sau 4 ani tocmai ca să fiu reprezentat de nişte oameni care să găsească cele mai bune soluţii în locul meu, câtă vreme eu îmi fac treaba, îmi hrănesc gura sau familia, îmi construiesc viitorul. Nu-mi permit să mă aflu permanent în stradă, nici permanent la plantat de copaci, dar plătesc pentru ca ALŢII să se ocupe de asta în numele meu. În virtutea acestei opţiuni a mele am tot dreptul să mă situez critic, violent de critic, neconstructiv şi băşcălios de critic în raport cu ceea ce finanţez sau investesc prin vot. Cred că e limpede şi nu credeam că alţi oameni au alte aştepări în acest sens.

      Nu e nici o laudă să fii mut şi tâmp, şi interiorizat, când atâtea lucruri nu merg bine. Nu e un motiv de a-i huli pe cei care atunci când critică nu şi construiesc, chipurile. Nu construiesc tocmai pentru că sunt prea ocupaţi să-şi vadă de viaţa lor, de carieră, de familie. Dar dă-le dreptul să amendeze critic. Pentru că ei nu merg să întindă mâna la stat. Îmi pare rău dacă urechile sau ochii unora au o problemă cu vehemenţa unor critici. Nu te poţi adresa altfel unor realităţi care stau aşa, încremenite şi din cauza toleranţei unora ca voi.

      Nu mai am ce adăuga.

    2. C.SÎRB said,

      07/05/2010 at 5:36 pm

      Revin ca să-mi cer scuze pentru tocmai pentru vehemență, că tot e și aceasta subiectul discuției.

      Din păcate, mi-a mai fost dat să scriu pe acest subiect. Din păcate, nu pot scrie mai calm de atât, pentru că nu sufăr omul-oaie. Să-mi fie cu iertare. Nu vreau să mă expun mai mult de cât am făcut-o deja. Așa că: la cât mai multe subiecte ”fierbinți”. 🙂

    3. capricornk13 said,

      07/05/2010 at 5:38 pm

      A, iti genereaza icter termenul? Sigur, critica e buna oricum, mai ales daca e distructiva si spirituala, nu? 🙂 Am observat un lucru pe care doresc sa ti-l impartasesc – niciodata o astfel de critica nu aduce nimic. Adu-ti aminte de copilarie (sper ca n-ai trecut prin asa ceva, sa ne imaginam), ce te-ar fi stimulat mai tare, daca tatal tau ar fi racnit la tine ca esti dobitoc si golan si si-ar fi exersat sarcasmele asupra ta in public, sau dac te-ar fi luat in exursie la munte sau la peste si ti-ar fi sugerat schimbari de comportament explicandu-ti argumentat de ce sunt necesare? Si, de fapt, dincolo de asta: nu-i asa ca, de fapt, cel mai tare te-ar fi influentat el insusi? Propriul lui comportament ca model? Daca-ti predica pusul cu burta pe carte si atitudinea politicoasa si smerita, dar ar fi practicat contrariul, ce te-ar fi influentat oare?
      Evident ca “unul ca tine” are dreptul sa critice pe cine vrea, cand vrea, in ce mod vrea, e o tara libera. Evident ca aceste critici pot aduce si rezultate daca sunt impartasite de cei care au/pot prelua puterea sau daca intentionezi tu s-o preiei. Altfel, vacs albina. Cum e mai probabil sa le atragi atentia la rezolvarea unor probleme? Urland din toti bojocii ca sunt niste idioti sau aratandu-le cum sa nu mai fie? Psihologic vorbind, de ce crezi ca te-ar asculta cineva pe care mai intai il lovesti? Fiindca esti mai destept ca el? Pai nici nu mai are timp sa observe asta, iar de recunoscut n-o va recunoaste niciodata!
      Nu e nicio lauda sa fii mut si tamp, sigur. Dau voie oricui sa amendeze critic orice. Dar nu trebuie sa-mi si placa sau sa-mi si pese de parerea acelora, daca eu consider ca nu fac altceva decat sa distruga fara sa puna nimic in loc. E dreptul meu fundamental, de data asta.
      Faptul ca nu ma lamentez ca o eroina de tragedie greaca nu inseamna ca nu adresez problemele, ci inseamna ca le adresez altfel. Iar de toleranta, da, recunosc, sunt foarte toleranta, pentru ca incerc sa-mi folosesc la maximum o trasatura care se numeste empatie. Realitatile nu stau incremenite fiindca nu urla tot poporul ca descreieratul (pentru ca, de fapt, poporul urla ca descreieratul…) ci pentru ca poporul nu FACE ce ar trebui sa faca.

    4. Aspoiu said,

      07/05/2010 at 5:42 pm

      Wow! Grele… 😀

    5. capricornk13 said,

      07/05/2010 at 7:09 pm

      😀

    6. cristian sirb said,

      07/05/2010 at 9:00 pm

      Cu asemenea idei nu ar mai fi apărut nicăieri în lume vreun ziar! 🙂 Jos pălăria. Prin urmare, am învățat astăzi la lecția de morală că trebuie să fii drumar cu diplomă de politehnică sau doctor în drumuri, ca să critici starea drumurilor (ok, inventez, nu am învățat asta, dar asta e logica ta), ori să pui dracu mâna să astupi singur gropile (deși plătești X taxe pentru întreținerea și construcția lor). Bun. Altceva? A, da: critica vehementă, nemiloasă distruge. Bieții criticați. Aproape că empatizez cu ei. Cum mai pot ei acuma să-și ducă mai departe distrugerea țărișoarei, dacă noi îi distrugem toată ziulica aruncând în ei cu vorbe grele?!

      Propun să-i adunăm la nește seminarii pe toți grobienii care ne conduc sau care ne-mpresoară, manelizându-ne sau umplându-ne ded PET-uri. Poate-i sensibilizăm. Căci, nu-i așa?, trebuie să fii Bucurenci ca să deplângi (ah, oribil cuvânt!) starea ecosistemului românesc. Bloggerul Sîrb nu are căderea, pentru că el nu-i Hurezeanu (nu știu dacă l-ai urmărit pe Hurezeanu și în cursul vreuneia din propriile-i ieșiri vehemente).

      Mergând mai departe cu logica asta: nu poți crede cu adevărat dacă nu ești preot sau teolog, nu poți scrie cărți dacă nu ai școala de filologie, nici recenzii (aviz), dacă nu ești critic de profesie. Păi dacă facem cele de mai sus, nu se numește că ne băgăm, ca tot românul, unde nu ne fierbe știința? Ba da. Au revoir! Nu știu de ce m-am și băgat în discuția asta… 😦

    7. capricornk13 said,

      07/05/2010 at 11:23 pm

      🙂 Deformezi teribil tot ce spun eu, mon cher – dar asta e stilul pamfletar, pe care dealtfel il gust (fiindca si eu sunt romanca si fiindca sunt empatica :D)
      Sa restabilim ce am spus: oricine poate critica orice, oricat de vehement. Mie personal nu imi place critica asta ca sa ne aflam in treaba. Mie personal, capricornk13, mi-ar placea sa discut cu cei mentionati sau cu oameni care au atitudinea lor. N-am spus ca cei care critica ceva la care nu se pricep nu au dreptul sa faca asta, ci ca ma enerveaza pe mine. 🙂


    Leave a Reply

    Fill in your details below or click an icon to log in:

    WordPress.com Logo

    You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

    Twitter picture

    You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

    Facebook photo

    You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

    Google+ photo

    You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

    Connecting to %s

    %d bloggers like this: