TNCP – ziua 2. Impresii de lectură

07/06/2010 at 2:48 pm (Poezie)

Din păcate n-am reuşit să ajung şi în prima zi de TNCP, la lectura doamnelor (Angela Marinescu, Magda Cârneci, Simona Popescu, Ana Dragu, Rita Chirian, Diana Geagăr). Se pare, din spusele celor ce au participat, că a fost extrem de reuşită – sunt convinsă că va povesti white noise îndată ce-şi revine după sejurul bucureştean 🙂  Aşadar, am purces joi seară spre MNLR, unde nu părea să se întâmple mare lucru, însă existau nişte afişe şi, mai ales, panouri /pancarte cu poezii, pe care sper c-au apucat să le citească şi nişte neîmpătimiţi, iar apoi, prin soarele orbitor de Bucureşti, am mers până la colţ, la USR.  În holul de la intrare se aflau vreo 4 sau 5 tarabe mititele şi discrete cu volume de poezii şi nu numai (cea a Paralelei 45 avea de toate, restul erau combinaţii de diverse edituri, una cu ceva cărţi religioase a căror prezenţă n-am priceput-o).  Cam ciudată organizarea şi localizarea, sper să nu se supere nimeni pe mine când spun că avea un aer de sărăcie ce se-ntâmpla pe-acolo…

 Lume, evident, foarte puţină, chiar dacă mai era numai jumătate de oră până la ora 19:00, când era anunţată a doua lectură colectivă din cadrul TNCP.  Pe agendă (în ordine alfabetică) Constantin Acosmei, Stoian G Bogdan, Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Ştefan Manasia şi Radu Vancu.  Încet-încet s-a mai populat un pic zona, am aflat că se va citi chiar în holul de la parter, cel cu cărţile, şi nu în Sala Oglinzilor, cum era programat (din misterele administratorilor de la USR…).  Din vagile mele cunoştinţe în materie de fizionomii, am putut constata că cel puţin jumătate dintre participanţii la eveniment erau tot scriitori sau, în fine, de prin breaslă (vorbim de un total de maximum 40 de oameni). Ce m-a mirat puţin este că nu era nici urmă de volum al lui Radu Vancu, Marin Mălaicu-Hondrari sau Constantin Acosmei pe-acolo (iar pentru mine ăsta era unul dintre scopurile principale, să şi cumpăr cărţi, mai ales ale celor care urmau să citească).  Se găsea Un anotimp în Berceni al lui Claudiu Komartin, reeditare cu 8 poeme noi, pe care mi l-am şi luat, un volum al lui Stoian G. Bogdan şi unul al lui Ştefan Manasia pe care le aveam.  Am mai achiziţionat “Sora mea de dincolo / My Sister Beyond” a Ilenei Mălăncioiu, “Cerul din burtă” al Ioanei Nicolaie (Paralela 45 ambele) şi “Nimic”-ul lui Cărtărescu (Humanitas).  Evident, nu exista nici picior de EPOS prin zonă, astfel încât alte cel puţin 10 volume pe care le-aş fi vrut au rămas frumuşel pe rafturi din lipsă de cash.  Aviz organizatorilor pentru data viitoare – dacă vrei să vinzi, modalităţile de plată sunt esenţiale…

În fine, să trecem la evenimentul propriu-zis.  Precizez că era prima oară când asistam la o lectură publică de poezie (orice lectură de poezie, mai bine zis, dacă exceptăm momentele când îmi chinui sora sau musafirii cu versuri care-mi plac din volumele pe care le citesc! :D), aşa că nu ştiam la ce să mă aştept.  Ştefan Manasia a lipsit (nu se ştie de ce), ceilalţi cinci au citit în ordinea Hondrari, Komartin, Vancu, SGB, Acosmei, după ce erau fiecare prezentaţi de Cosmin Perţa foarte pe scurt, cu empatie şi drag, simpatic (în special la SGB) şi simplu.  Cu excepţia lui MMH, restul au uitat 🙂 să răspundă la întrebarea lui Cosmin Perţa dacă TNCP este o idee bună sau nu. 

Pe Marin Mălaicu-Hondrari nu-l ştiam decât în calitate de prozator, poeziile citite (3) mi-au plăcut, mi s-au părut texte foarte sensibile şi cumva melancolice, cert mai vreau să citesc – a fost aşa, de gust şi îmi venea greu să urmăresc. E în acelaşi timp mai de impact şi mai dificil să asculţi poezie decât să citeşti.  Avantajele în primul caz sunt personalitatea poetului, care se face simţită în modul de interpretare, precum şi faptul că poţi remarca mai corect, din intonaţie şi alte lucruri, care sunt ideile care-i plac lui cel mai tare :).  Dezavantajul major (pentru mine) este că, în avalanşa de senzaţii trezite de lectură (e foarte emoţionant şi percutant spectacolul, pe alocuri), nu reuşeşti să reţii mai nimic, nu poţi să reiei, să te gândeşti, să înţelegi.

Claudiu Komartin a citit din “Un anotimp în Berceni”, iar poemele pe care le-am ascultat mi-au dat senzaţia (again, e o senzaţie, ceva difuz, imprecis, vezi mai sus) că sunt mai frumoase decât cele din “Circul domestic”.  Foarte puternice şi emoţionante, nici urmă de căutare sau poetizare excesivă, apropo de discuţia mea interminabilă pe tema asta cu alexandru şi zum 🙂  Claudiu are şi avantajul că are o voce absolut minunată, învăluitoare, cu care te “fură” instantaneu.

Radu Vancu ne-a citit cu o naturaleţe de invidiat, e calm şi uşor detaşat-ironic, iar poeziile lui au un soi de sinceritate pe care n-am întâlnit-o în altă parte.  De fapt acesta e motivul din care vroiam de mult să-mi cumpăr un volum întreg şi să-l citesc de la cap la coadă – nici urmă de ele pe la târg, nici urmă pe site-urile editurilor pe care le vizitez eu… Poate am noroc la Bookfest, că tot începe poimâine, am tot citit poemele lui pe bloguri sau prin alte locuri, suficient cât să-mi dau seama că e foarte bun şi că trebuie aprofundat. Lectura de joi m-a convins definitiv, ca şi Radu ca personalitate, absolut încântător.

SGB e o figură. Prezentat ca atare de Cosmin Perţa (cel mai bun, cel mai citit, cel mai cool etc. :D), a respectat convenţia de dur pe care şi-o creează şi întreţine, a citit poezii (noi, ne-a spus) radicale, tăioase, cu un limbaj frust, colorat, însă deloc lipsite de idee şi conţinut.  E mişto, deştept, are cojones, dă de pereţi cu toată lumea care merită, cam asta e ideea.  Genul vreau-să-fiu-în-centrul-atenţiei-şi-pot-să-fac-asta-c-aşa-vor-muşchii-mei, însă nu grobian, ci cu un tupeu inteligent şi conştient de ceea ce face.  Poezia lui mi s-a părut identică cu personajul construit.

Parcă pentru a completa evantaiul personalităţilor şi stilurilor poetice prezente cu un flavour total diferit, Constantin Acosmei a intervenit cu stilul său (complet necunoscut pentru mine) extrem de liniştit, fin-ironic, de un umor devastator.  Dacă aveţi vreun pic de spirit ludic, Constantin Acosmei este un must.  Audienţa a fost complet cucerită, nici colegii săi de lectură n-au rezistat 🙂

Astfel că prima mea participare la un eveniment poetic mi-a făcut mare plăcere.  Poate pentru a compensa micile hibe de organizare, poeţii participanţi au fost mişto, interesanţi, poezia mi s-a părut la un nivel foarte bun, nimeni nu s-a lungit aiurea, nimeni nu a dat-o în prezentări ridicole sau pompozitate de-aia endemică pe la români.  

Când să plec, după ce avusesem o conversaţie de geniu cu MMH (bună, sunt capricorn… ah, da? eu sunt vărsător!…), am cunoscut-o în carne şi oase pe white noise, care m-a cules de pe afară în timp ce luam un autograf de la CK şi m-a luat la cafeaua şi berea de după (se pare că este o datină universală şi obligatorie, ceea ce mi se pare corect).  Acolo s-a tot dezbătut starea poeziei şi nu numai 😀 o vreme îndelungată şi am cunoscut nişte oameni pe care-mi va face plăcere să-i revăd oricând.