Scrisoare pierdută…

23/06/2010 at 12:43 pm (Roman)

Apropierea – Marin Mălaicu-Hondrari

Cartea Românească, 2010

Dragă Marin,

Trebuia să-ţi scriu de câteva zile, însă am tot amânat, de teamă să nu fiu prea elogioasă, prea entuziastă sau cine ştie cum. M-am gândit că poate se răcesc emoţiile, se mai risipeşte din farmecul pe care l-ai împrăştiat, vrăjitoreşte, pe fiecare pagină a Apropierii, îmi trece starea de bine.  Sigur că n-a fost aşa, doar ştiai tu ce ştiai când ai aşternut, rând după rând, una dintre cele mai calde şi frumoase cărţi care s-au scris în româneşte. N-am niciun dubiu asupra acestui lucru şi n-are să mă convingă nimeni că nu-i aşa.

Apropierea nu se citeşte, se trăieşte.  Dacă cineva poate trăi fără organul cu care se simte cartea ta, înseamnă că e un om foarte ciudat şi foarte gol, cred că poate să se înscrie pe listele de bolnavi aproape incurabili. Iar dacă, totuşi, există pentru ei şanse de vindecare, numai din lumile  poeziei se poate găsi.  Căci cartea ta e, in acelaşi timp, o poezie şi un vis despre dragoste prin poezie, un dar al unui poet către lume şi reflexia, sublimata prin poezie, a lumii în el.

N-am să-ţi aduc aminte de niciunul dintre minunatele tale personaje, n-o să-ţi spun cât de ireal, de dureros de intense sunt poveştile tale de dragoste, fiindcă sunt convinsă că le-ai trăit mai puternic decât noi, fie pe calea visului, fie pe cea a amintirii, în timp ce le scriai. Am să-ţi recunosc doar că arderea şi pasiunea şi nostalgia şi sensibilitatea se simt, se transmit, te fac să suferi, măcar din dorinţa de a pătrunde într-o astfel de lume, dacă nu din cauză c-ai avut odata acces acolo şi ţi-e teamă c-ai pierdut cheia. 

Mulţumesc pentru momentele în care mi-am pierdut minţile printre paginile tale! 

Cu drag,

Un capricorn 🙂

LE: incredibil! si criticii literari ii trimit scrisori lui Marin! http://nrv.radiocultura.ro/?p=258
Bravo, Cosmin Ciotlos!

Advertisement