Sinceritate tulburatoare

Monstrul fericit – Radu Vancu

Cartier, 2009

Daca v-ati diagnosticat vreodata pe voi insiva (adica ati avut sinceritatea s-o faceti) drept alcoolici intr-un grad sau altul (social, boem, cool, whatever) si va acresc teribil sau va amuza americanismele stupide gen AA, va repugna idiotii care vad problema in alb si negru, truismele pe care le debiteaza psihologii profesionisti sau de ocazie, e cazul sa cititi cartea lui Radu Vancu.  Daca nu aveti o astfel de problema, insa cunoasteti oameni care au, e cazul sa cititi cartea.  Daca nu va intereseaza problema deloc, insa va place literatura buna, va aflati exact in aceeasi situatie. “Monstrul fericit” se va insinua in mintile voastre si va va cuceri. Va trebuie cartea asta neaparat.

In acelasi timp confesiune, analiza lucida si poezie, volumul lui Radu are darul de a demonta toate miturile (indiferent de semnul plus sau minus pe care-l poarta respectivele mituri) despre alcool si artist (sau alcool si tineri sau alcool si masculi), nu in sensul de a le nega, ci in sensul de a dezvalui toate cliseele tesute in jurul acestui subiect.  Tesute de literatura sau de societate, crescute din farmecul boemei sau din dezgustul nevestelor, aceste povesti despre betivi sunt extrem de inradacinate in mentalul colectiv.  Nimeni nu s-a ostenit pana acum (cred eu) sa ne dea, cu atata sinceritate, ironie amara, cu un soi de blandete ce mascheaza cruzimea teribila a dependentei, cheia catre lumea in care traieste si simte cu adevarat un alcoolic.  Si sa faci asta fara a cadea in capcana de a descrie betivul tip dostoievskian, x-, y-, z-ian,  s-o faci cu vocea proprie si sa-ti iasa nu autenticism brutal, nici lirism sufocant, nici eseu de psihoanaliza, ci o poezie calda, de o onestitate intelectuala incontestabila, mi se pare o realizare de invidiat.  Nu e nicio nota falsa, nicio exagerare, nicio cersetorie de compasiune in “Monstrul fericit”.  Asta m-a impresionat pe mine cel mai tare – unicitatea si lipsa de emfaza.

Mi-e foarte ciuda ca n-am cartea la mine, insa promit sa continuu insemnarea cu versuri asap. Pana atunci va invit sa va amuzati cu aceasta autocritica  scrisa de Radu,  care ma impiedica sa scriu mai multe despre carte 🙂 Urmeaza Biographia litteraria, desi probabil trebuia sa le citesc invers. Ii promisesem lui zum ca argumentez dupa citire, probabil ma va certa ca n-am fost suficient de serioasa :), dar sper sa-i placa macar putinele motive pe care le-am dat…

LE. Iata ca ma gasesc intr-un loc fabulos cu cartea lui Radu si pot sa citez:

din „Calea regală”:

Corpul sa-mpleticește spre somn, dar forfota

interioară se-ntețește. Corpul doarme dus,

dar ficatul e aproape incandescent,

gheenele lui lichefiază & dezintegrează

& purifică toate în focul veșnic,

încât corpul cleios e imaculat

pe dinăuntru ca al îngerilor. Cine privește

bețivul horcăind flegmos n-are habar că-n el

se desăvârșește Marea Asceză a redempțiunii prin ficat,

care cere să-ți asculți necontenit Șeherezada

cu ochii rotunzi ca gura păhărelelor de țuică.

***

din „Fratele porc

Aceeași răutate privește iar prin ochii mei și iată:

Vede burduhosul mahmur spălându-se pe dinți

și icnind la verticalizare.

Vede porcul icnind și mândrindu-se

că e bărbat și nu borăște.

Vede porcul frecându-și gura știrbă,

gândindu-se că apocatastaza e și pentru el

și că va fi și el, odată cu diavolul, iertat, –

și gândul îl face să rânjească botul

plin de scuipați albi și rozalii.

***

Din „Meseria de a nu muri”:

Atâta tot: fericirea există și e adusă de bani.

Cine ar respira aerul dintre noi

ar rescrie „Romeo și Julieta” cu happy-end.

Oricât de mult și-ar dori veleitarul din mine

să avem o iubire tragică, suntem fericiți.

Înțelepciunea presupune să preferi să nu fii poet.

***

Pe mine, capricornul, m-a încremenit acest poem, pe care trebuie să-l scriu de la cap la coadă.  Feel:

Elegie pentru un mare prieten

Alcoolul face tot mai puțin pentru mine,

ca un prieten bun la care am apelat

până am ajuns să-i stau în gât.

Și, Doamne,

se bea tare greu fără epifanie.

Beau și aștept: nimic.

Beau și iar aștept.

Beau iar și iar, cu dogmatică stăruință,

ca un evreu care îl cheamă pe Mesia

izbindu-și necontenit fruntea de Zidul Plângerii.

Iar când flacăra se aprinde în sfârșit în spatele ochilor

și sceptrul și purpura sunt din nou ale mele,

nu-mi ia mai mult de zece minute ca să admit

că nu prea iese de-o religie din viziunea asta.

Și îmi petrec epifania trist, înjurând în barbă.

S-a dus dracului prietenia cu alcoolul,

și nici de-o dușmănie ca lumea nu poate fi vorba.

Formalitățile trebuie, totuși, respectate încă o vreme.

Chiar dacă știu bine că jigodia naibii

o să-mi livreze și data viitoare o epifanie second hand.

Vremea marilor viziuni oricum s-a dus,

și acum tot ce poți spera e o butaforie ieftină

în loc de mahmureală. Greu, tare greu se bea

fără revelație.

Advertisements

9 Comments

  1. Radu V. said,

    02/07/2010 at 1:39 pm

    Deci încep să mă îndoiesc de propria mea autocritică 😛
    Mulţumiri fantastice, ca de la monstru la capricorn! 🙂

  2. capricornk13 said,

    02/07/2010 at 2:20 pm

    monster, moncher, capricornul iti caprimultumeste! 🙂
    p.s.: capri e un multiplu de ordinul gigamega, astea 😀

  3. white noise said,

    02/07/2010 at 3:16 pm

    trebuie sa citesti si cartea lui soviany, scrisori din arcadia

  4. zum said,

    02/07/2010 at 4:48 pm

    doamne, am ajuns un fel de bau-bau! 😛
    (stai linistita, ma bucur mult ca ti-a placut 🙂 )

  5. capricornk13 said,

    03/07/2010 at 12:48 am

    @toata lumea: da, am ajuns cu bine 🙂 si am neeeeeeeeeeeet! in varful muntelui! I love Vodafone!
    @white noise: as citi-o, da’ n-o am…
    @zum: pai cum, nu asa ne-am inteles? ce bau-bau, it was a deal! 😀
    sigur ca mi-a placut, nu se poate sa nu

  6. Alexandru said,

    11/11/2010 at 6:23 pm

    Ciudat, mie “Monstrul fericit” nu mi se pare ca e, in principal, o carte despre alcool. Mi se pare foarte metafizica – alcoolul cred ca e o tehnica de cautare a unei Iesiri dintr-o lume care nu-i convine celui care spune ‘eu’ in poeme , pentru ca e inconsistenta, rea, nedreapta. Am putea pune Scris sau Dragoste sau altceva in loc de Alcool, ca ‘tehnici’ de cautare a unei Iesiri (sau ‘solutii’, cum spune chiar autorul). Sau poate citesc eu prea à la lettre poeme precum “Elegie pentru un mare prieten”?

  7. capricornk13 said,

    12/11/2010 at 8:30 am

    Nu, nu este o carte despre alcool – dealtfel am mai vorbit de asta 🙂
    Ce conteaza e ca este 🙂

  8. zum said,

    12/11/2010 at 5:00 pm

    deci eu una nu mai inteleg nimic…

  9. Alexandru said,

    12/11/2010 at 5:25 pm

    @capricornk13: E-adevarat, am mai vorbit, dar as vrea sa mai vorbim : )
    Ieri am citit o cronica la “Monstrul fericit” aparuta in “Cultura” (http://revistacultura.ro/nou/2010/06/grade-etilirice/), mi s-a parut foarte expeditiva si chiar nepoliticoasa, am recitit alte cronici, am recitit si postarea ta si am simtit nevoia sa las comentariul de mai sus : )

    Cum vi se pare cronica din “Cultura”?


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: