O prozatoare adevărată

Cruciada copiilor – Florina Ilis

Cartea Românească, 2005

Cruciada copiilor mi-a prilejuit o frumoasă primă întâlnire cu Florina Ilis, despre care citisem, dealtfel, aproape numai de bine.  Romanul de faţă a fost foarte premiat – cea mai bună carte de proză USR 2005, Premiul Academiei 2006, premiul Cartea anului 2005 de la România literară şi fundaţia Anonimul.  Asta, însă, mă impresionase foarte puţin, dovadă că nici nu m-am învrednicit să-mi cumpăr cartea până anul acesta.  Ei bine, am greşit – cred că merită cu prisosinţă premiile respective.  Florina Ilis stie să scrie excelent şi nu s-a lăsat sedusă de curente şi mode până la limita aceea în care nu mai înţelegi despre ce e vorba.  A scris o carte (de dimensiuni apreciabile) care, har lui Darwin, are şi subiect legat, şi personaje extrem de bine creionate şi de pline de farmec, memorabile chiar, ceea ce este aproape uluitor având în vedere numărul lor, are şi o extrem de fină şi bine simţită analiză a societăţii româneşti post 1995. 

Este cea mai realistă, mai directă şi mai interesantă poveste de mari dimensiuni petrecută în mediul României postrevoluţionare pe care am citit-o şi cred că va fi un efort considerabil pentru oricine ar încerca să-i calce pe urme să se apropie de performanţa ei.  Spun asta pentru că m-am împotmolit în multe astfel de încercări care m-au plictisit teribil – cele mai recente fiind Asediul Vienei a lui Horia Ursu şi nu mai ştiu ce de Dan Stanca.  Tipurile umane pe care le surprinde scriitoarea sunt atât de bine decupate din realitate, încât ai senzaţia uneori că te uiţi la emisiuni de ştiri sau de divertisment, că-ţi priveşti vecinii sau colegii de birou.  Copiii Florinei Ilis sunt, de asemenea, impecabil construiţi.  Mare mi-ar fi mirarea dacă autoarea nu şi-ar fi petrecut timp prin vreo şcoală, în calitate de profesoară.  Altfel, fie că are o capacitate uimitoare de a-şi aminti trăirile din copilărie şi adolescenţă, fie s-a documentat ani de zile printre ei.  Portretele copiilor nu sunt numai schiţe, caricaturi, ci toate denotă sensibilitate şi răbdare, au conţinut, şi de aceea participă cu adevărat la aventura “cruciadei”, nu sunt numai un pretext pentru o poveste interesantă.

Astfel, mi se pare că ambiţia Florinei Ilis de a crea o frescă detaliată şi complexă a României zilelor noastre reuşeşte cu brio în Cruciada copiilor, iar crearea ei prin intermediul unei poveşti-thriller n-a fost deloc o idee rea.  Pentru că scriitoarea este capabilă să ducă un astfel de fir narativ, în stil clasic, fără greşeli, fără exagerări, într-un stil corect şi cursiv.  Am senzaţia că e o carte pornită dintr-o intenţie extrem de onestă – una dintre puţinele, din cele întâlnite de mine în literatura ultimilor ani, în care autorul nu încearcă să demonstreze nimic legat de sine însuşi, de calităţile sale excepţionale, ci chiar doreşte să lase o mărturie (de calitate literară remarcabilă) despre lumea în care trăieşte şi moravurile care o populează.  Succesul acestei cărţi ar trebui să fie unul comercial, dacă mă întrebaţi pe mine, pentru că atinge acea foame de senzaţional a tuturor şi descrie cu simţuri acute aproape toate frământările cotidiene.

Am început şi “Coborârea de pe cruce”, entuziasmată de Cruciadă, însă cred că voi aştepta un moment în care să fiu mai înclinată spre reflecţie pentru a o duce la bun sfârşit, startul nu prea m-a prins.  Oricum, o scriitoare despre care în mod cert se va mai auzi, cu un talent natural de povestitoare, care mi se pare destul de rar în această epocă a experimentelor.

 

Advertisements

13 Comments

  1. robert said,

    27/08/2010 at 1:34 pm

    ceau.ai reusit o recenzie minunat de:clara,cuprinzatoare,eleganta,rafinata..un regal pentru cititorul ei.felicitari si la cat de multe aidoma.

    pt tine personal,sa fii bine !!!!

    lefthandofdestiny.

  2. capricornk13 said,

    27/08/2010 at 1:42 pm

    mulţumesc frumos pentru aprecieri; sincer, mie mi se pare foarte banală 🙂

  3. Vera said,

    27/08/2010 at 6:12 pm

    am citit-o cind a aparut si nu o am foarte proaspata in minte, dar, desi iti dau dreptate in punctele esentiale (talentul de povestitoare, forta si ritmul epic mai rar intilnit in lit rom a ultimilor ani, povestea f bine construita cu fresca sociala inclusa, copiii f bine reusiti ca personaje), totusi nu pot sa nu remarc si niste defecte. circotasa fiind, mi-au sarit in ochi: multe personaje care n-au alta functie decit aia de-a fi un exemplu pt o anume categorie sociala si care nu-s mai mult decit un cliseu (de ex prezentatoarea aia TV, fantosa lu’ andreea marin…), incilceala prea mare de intimplari si rezolvari cam fortate (uneori less is more) si un stil care cam avea nevoie de periaje si de editare. dar ma rog, daca n-ar fi avut aceste defecte ar fi fost o carte perfecta, ceea ce cred ca e omeneste imposibil 🙂 in ciuda lor, n-am putut sa las cartea din mina nici o clipa, am terminat-o in 2 zile.

  4. voicunike said,

    27/08/2010 at 7:26 pm

    Ehehei Florina Ilis este un autor care imi place enorm de mult, imi pare bine ca scrii despre ea merita o promovare mult mai acerba plus ca are un volum mai mult decit meserias care se numeste
    FENOMENUL SCIENCE FICTION IN CULTURA POSTMODERNA
    o lucrare care este mai mult decit geniala!

  5. capricornk13 said,

    29/08/2010 at 12:21 pm

    @vera: da, daca stau sa ma gandesc bine, cred ca ai dreptate cu scaparile respective, insa, cum spui si tu, e tare bine sa dai de o carte care are poveste si nu exagereaza cu “figurile” de orice fel 🙂
    @voicunike: stiam, cred ca este lucrarea ei de doctorat, am citit la SRSFF pe site; foarte interesant ca s-a preocupat de fenomen, cred ca este singura

  6. hiacint said,

    30/08/2010 at 12:49 am

    Am citit recent „Coborîrea de pe cruce”, toată cartea am aşteptat ceva anume (nu spun încă, poate că vrei s-o citeşti, totuşi) şi m-a dezamăgit prin cuminţenie. E un subiect ofertant, de ce trebuia să rămînă meşterul Manole reloaded? Un pic de experiment este în povestea asta, (in)coerenţă a la Marquez, Llosa et al, ceea ce în „Cruciada copiilor”, din fericire, nu apare.

  7. capricornk13 said,

    31/08/2010 at 2:31 pm

    @hiacint: asa am avut si eu senzatia, ca e ceva mai pretentioasa; in plus, pe mine nu prea ma atrage subiectul, s-ar putea sa n-o duc la capat; mai am ceva cu norii pe cerul de la rasarit, cea mai recenta cred, poate ma apuc de ea

  8. puck said,

    06/09/2010 at 7:30 pm

    si eu mizez pe Florina Ilis.

  9. capricornk13 said,

    08/09/2010 at 1:36 pm

    @puck: da, pare serioasa 🙂

  10. dana said,

    09/09/2010 at 4:53 pm

    eu am citit-o cam cand a aparut. nu-mi amintesc decat replica ‘unde este cazimir?’ (ma mai bantuie uneori, nu stiu de ce), ca-mi murise un trandafir japonez in perioada in care o citeam, si senzatia de deja vu. ferma animalelor, lord of the flies, eseu despre orbire, tara ultimelor lucruri, atatea carti despre acelasi lucru, ‘spoiala de civilizatie’, de mii de ori mai bine scrise/ ea doar a adaugat niste ‘culoare locala’. asa de multa ca cititul incetase sa mai fie o iesire din rutina

  11. capricornk13 said,

    10/09/2010 at 1:52 pm

    @dana: da, presupun ca ai dreptate cu comparatiile respective; eu nu le-am facut (nu aveam cum, n-am citit niciuna dintre cartile citate de tine, spre jena mea); eu am luat cartea ca un fel de prezentare a Romaniei de tranzitie, cu moravurile ei; in niciun caz ca ceva (mai) profund filozofic, cu vreun mesaj; bine, judeca starea de fapt, evident, insa nu-ti da cu judecata in cap, nu aia e pe primul loc, dupa mine, ci descrierea, descifrarea mecanismelor societatii

  12. Thursday's child said,

    12/09/2010 at 2:40 pm

    Florina Ilis este intr-adevar profesoara, dar la Facultatea de Litere din Cluj :). Iar “Cruciada Copiilor” este intr-adevar cea mai reusita carte a sa; le am si pe celelalte, si sunt sub asta.
    In ceea ce priveste literatura contemporana care sa zugraveasca convingator România postrevoluţionara, indraznesc sa iti recomand “Simion liftnicul”, de Petru Cimpoesu. Nu are aceeasi adancime in creionarea personajelor precum reuseste Florina Ilis in cazul copiilor din tren, dar surprinde cu un fel de exactitate entomologica si un umor inimitabil realitatea tranzitiei romanesti (sper ca nu ai mai scris despre cartea asta, nu am search sa pot verifica).

  13. capricornk13 said,

    12/09/2010 at 4:14 pm

    @thursday’s child: nu, nu am citit Cimpoesu pana acum, iti multumesc pentru recomandare si pentru vizita! si nu stiu sa pun search, sorry 😀
    Da, si eu am un feeling ca nu mi-ar placea celelalte carti ale ei pe care le am la fel de tare


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: