Joc subversiv

Nesfârşitele primejdii – Mircea Horia Simionescu

Cartea Românească, 2007

Mi se pare ciudat că n-am nimerit atâţia ani cărţile autorilor din Şcoala de la Târgovişte, însă nu-mi pare rău de întârziere – probabil nu mi-ar fi plăcut MHS atât de tare dacă n-aş fi citit şi desluşit ceva romane jucăuşe şi experimentale înainte de a ajunge la el.  Nesfârşitele primejdii, nu-i vorbă, nu seamănă cu vreunul anume, pentru că stilul autorului mi se pare definit, personal şi distinct, însă se înscrie cu succes într-o galerie mondială destul de amplă de romane din perioada respectivă (e scris în 1978), romane ce redefinesc realitatea şi literatura, introducând fisuri de fantezie şi ludic.

Joc de imaginaţie şi reinventare a vieţii personajului principal în diverse planuri temporale, alături de iubita ideală care-şi păstrează numai numele, romanul este un deliciu pentru cei care au trăit ceva vreme în comunism, pentru că sfidează toate clişeele epocii, reuşind să se strecoare elegant printre imperativele vieţii tovărăşeşti şi să creeze o lume cu adevărat liberă.  Această lume există, fireşte, numai în ideile personajului-scriitor, însă graniţa dintre ea şi realitatea aparentă este atât de fluidă, încât nu ştii niciodată unde te afli.  MHS are o dexteritate uimitoare în crearea acestor experimente – felii de vieţi alternative, pentru că fiecare poveste sau fragment are farmec, e credibil până la un punct, după care se joacă firul narativ fie melodramatic, fie tragi-comic, pastişând cu umor câte un tip clasic de aventură.  În feliile de (i)realitate zugrăvite se regăsesc personaje – tipar pentru diverse timpuri sau locuri, iar cele din prezentul comunist sunt atât de vii şi de evidente, încât ajungi la concluzia că cei de la cenzură erau nişte idioţi.  Dialogurile personajelor sunt, uneori atât de intens intelectualizate, încât îţi dai seama numaidecât de convenţie, dar ce trăiesc ele acolo, pe de altă parte, pare desprins dintr-o operetă de provincie care face cucoanele sensibile să lăcrimeze.  Alteori intensitatea sentimentelor e înălţătoare şi simţi adevărul şi frumuseţea până în ultima fibră.  Acest amestec este fermecător, cu condiţia să-ţi placă jocul propus şi să accepţi puseurile imaginative ale autorului.  Pe mine m-a prins.

Romanul nu se vrea în mod necesar o satiră la adresa societăţii multilateral dezvoltate, ci propune o modalitate elegantă de a evita să trăieşti acolo, folosindu-ţi resursele în alt sens decât cel permis şi universal acceptat şi trăit de majoritate.  E vis şi joc dincolo de consecinţe, o carte care trebuie să-i fi inspirat pe cititorii de la vremea respectivă către evadare din cotidian prin gând şi sentiment.  Însă continuă să fie atrăgătoare pentru cititorul de astăzi prin calitatea literară şi universalitatea temelor propuse.

Advertisements

7 Comments

  1. we said,

    24/10/2010 at 12:43 am

    finally! some quality!:D i’m joking:)

    din cate stiu, era si un curs pe MHS (nu stiu daca in totalitate – Bogdan Lefter cre’ ca se ocupa de curs), la Litere. nu mai stiu daca este, sper ca da. in mod sigur ca e curs pe 80’isti, si daca e, atunci MHS tre sa fie cap de afis.

    MHS e unul din putinii scriitori pe bune ai Romaniei post ’48. A inceput relativ “greu”, dar cand a publicat s-a vazut.

    Daca citesti si cartea Ilincai Zarifopol, te trec in categoria prietenilor:)

  2. capricornk13 said,

    24/10/2010 at 8:36 am

    @elfule, ma coplesesti! 😀
    o citesc dom’le pe Zarifopol, ca m-ai innebunit – pe Amazon ziceai?
    mie si Radu Petrescu mi-a placut foarte mult, nu stiu daca ai apucat sa citesti ceva (sunt congeneri si colegi de “Scoala”); MHS oricum e un “milestone”, cum spun americanii, sunt eu o ciudata ca nu l-am citit pana acum; am tot intentionat, insa acum doi-trei ani cand am primit “Dictionar onomastic” de la luciat cu recomandari am fost lobotomata si am ratacit-o printre mutari Viena-Buc, abia acum doua saptamani am regasit-o 🙂

  3. we said,

    24/10/2010 at 4:36 pm

    radu petrescu, da, in mod sigur, dar de mult, mi-e f. vag in minte. mai mult de 20 de ani in urma.

    da, MHS este milestone. sunt multe de zis despre el, nu aici, nu acum.

    Citeste mai ales partea a 2-a a cartii Ilincai Zarifopol, daca nu te intereseaza viata lui Cioran. O sa vezi acolo de ce insist atat de mult.

  4. capricornk13 said,

    25/10/2010 at 12:06 pm

    Da, presupun c-o sa vad 🙂 Insa iti garantez, elfule, ca o sa-mi placa in continuare, de exemplu, liiceanu (pe care tu il detesti) indiferent de ce voi gasi acolo; o sa-mi placa intotdeauna pentru o carte ca “Usa interzisa” sau “Scrisori pentru fiul meu”. Asta e, n-am ce-i face. Cred c-am mai scris pe undeva pe-aici ca eu nu pot fi intransigenta de-aiurea, la mine eticul si esteticul sunt doua categorii foarte distincte. Plus ca nici nu prea am stofa de judecator (probabil de-aia nici nu m-am facut! :D)

  5. we said,

    25/10/2010 at 8:37 pm

    @ck13, pana si cel mai al dracului criminal are setul sau de fani. e o chestie statistica, da? asa ca nu ma mir ca al nostru samsar de sein und zeit are fan-club-ul sau, facut mai ales din fairer sex.

    usa interzisa, mda:) cartea aia m-a trezit la “realitate” vis a vis de multe, de metodele de “lucru”, mai precis. da’ cred ca ti-au scapat amanuntele astea.

    si nu, nu il detest, nu am nicio leg. perso cu el – un curs not eq. leg. perso.

    eticul si esteticul….hmmm….estetic cam pauza la liiceanu (sa nu confundam caprariile, da?, fenomenologia – aia-i specializarea sa — nu are nimic de-a face cu esteticul). etic – ouch!, cine era gures si bataios in primii ani ai ’90? pe ce motive?
    si nu e vorba de intrasigenta ci de ceva mult mai simplu: abre los ojos!
    dar cum ziceam la inceput, statistic vorbind, oricine are fan clubul sau. oricat de sfant sau ticalos, mic sau mare etc. ar fi. cu cat este mai in centrul gastii, cu cat este mai alpha male, cu cat are mai mult control asupra surselor de apa/mancare, cu atat va avea fan-club-ul mai mare. this is life, as shown on the discovery channel:)

    dar vorbeam despre MHS, care vine din “Florenta Valahiei”, sau cum ii zicea, nu din Oltenia si care e intr-adevar un domn.

  6. capricornk13 said,

    27/10/2010 at 6:08 am

    😀 iti multumesc pentru includerea in fan-club 😀 e vorba pur si simplu ca omul vede limpede niste adevaruri despre viata pe care multi refuza sa le inteleaga – si aici ma refer la interiorul tau, framantari etc.; dar sa uitam, ca eu n-o sa te conving oricum
    ai dreptate cu distinctia, nu vorbim de estetic la Liiceanu, ci de ceea ce a scris in cartile confesive; imi place, repet, felul cum exprima niste ganduri despre existenta, eu gandesc la fel, insa el e mult mai patrunzator datorita instrumentelor culturale pe care le are la indemana;
    dar da, vorbeam de MHS; nu ma pot pronunta asupra domniei, ca nu-l stiu din aparitii publice si nici din alte carti, insa e cert un scriitor remarcabil;

  7. we said,

    27/10/2010 at 9:50 am

    …si un domn, take my word. un adevarat domn.

    ck13, daca imi aduci argumente rationale, ma convingi. dar nu ma vei convinge niciodata cu emotional stuff. si stii de ce? pt. ca fiecare are framantarile si problemele sale etc. dar se pare ca unii sunt mai egali ca ceilalti.

    usa interzisa a fost o carte “capcana”, “intimisme barbatesti” awww…he has a soul. he has such big burden on his shoulders. let us help him.

    poate ca ar tb., in schimb, sa pui in perspectiva regalismul lui de circumstanta, cu relatiile ciudat de apropiate cu iliescu (scena de la cheful de la dinescu) si acum, cu basescu. este chemat la neptun, se duce al nostru…cu elicopterul la Maria Sa!

    apoi, stii povestea traducerii lui Sein und Zeit si USR? cum a fost impinsa pe sub usa?

    apoi, cum iti explici acest om “sensibil” ca il sfarteca efectiv pe Marino in 2004 parca, pentru ca Marino a marait la ceva. si cu ce? pt. o carte cu dedicatie lui Dzeu.

    @ck, something does not add up!

    si ce am scris mai sus e numai din presa publica, la vedere. poate ca stiu mai multe amanunte, de la surse directe (scriitori) despre comportamentul lui liiceanu.

    asadar, daca ai argumente rationale, evident ca ai cum sa ma convingi. altfel, mai greu. sorry, nu functionez in stilul de dramoleta bucuresteana (nu ma refer la tine, ci la ei).


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: