PDV? Sau nu?

Ce ziceţi, asta e o poezie? Dacă este poezie, e bună sau proastă? (nu, nu contează a cui e, e un exerciţiu)

Fac cercetări pe voi 🙂 până îmi procur nişte cărţi ca lumea de teorie, că m-am plictisit să citesc ca viţeaua.

Halucinaţie

Pupilele îmi sunt dilatate, pulsul e razna

da, sunt high

eşti pe retina sufletului meu

şi habar n-am cum ai ajuns acolo.

Aşteptam de mult sunetul ăsta dement al sângelui

printre cărările pustiite de moartea neuronilor

printre ridurile din colţul ochilor

printre şovăieli…

Rănile mi-erau de mult îngheţate

zâmbetele inţepenite,

privirea mai pulsa…

dar nu e vinovată, nu te-a prins

când ai desferecat uşi uitate.

Sunt high…

Advertisements

66 Comments

  1. mulliganoglu said,

    12/11/2010 at 5:36 pm

    capri, e a ta?

    daca da: are unele linii bune (ex. “sunt high”)
    daca nu: balada b.u.g. mafia+bendeac

  2. mulliganoglu said,

    12/11/2010 at 5:37 pm

    pardon

    b.u.g. mafia feat. bendeac

  3. balinferi said,

    12/11/2010 at 6:40 pm

    mie mi se pare că-i vorba de un delir, nu de o halucinaţie

  4. white noise said,

    12/11/2010 at 9:23 pm

    teoria ca teoria, da’ practica ne omoara 🙂

  5. kvala said,

    13/11/2010 at 1:28 am

    Capri… vrei sa fie poezie? Atunci este… Nu vrei sa fie? Nu e… restul sunt detalii

  6. capricornk13 said,

    13/11/2010 at 2:01 am

    @mulli: ideea era sa nu intrebam a cui e aberatia, ci sa stabilim daca e poezie sau nu; ma bucur ca ti-a placut ca era cineva high 😀
    @feri: care este, in opinia ta, diferenta dintre delir si halucinatie? serios…
    @white noise: a, nu, eu chiar eram serioasa, citesc aberant si as vrea sa mai invat…mai ales de la tine, orice sugestii sunt binevenite 🙂
    @kvala: pai intrebarea v-am pus-o voua, nu mie… ai putea sa raspunzi? cu detalii daca vrei 😀

    • balinferi said,

      13/11/2010 at 3:34 pm

      Vorbeam şi eu serios, dar nu m-am exprimat suficient de clar cât sa poţi prinde ideea.
      În urmă cu douăzeci şi ceva de ani am avut oroarea de a participa la o manifestare organizată de partid în cinstea partidului. Printre invitaţii de onoare s-a aflat şi marele rapsod Păunescu şi ne-a fericit cu o poezie compusă la minut sub influenţa emoţiilor care l-au biruit. Eu, deşi eram copil încă, l-am ascultat cu gura căscată neştiind că este întocmai marele poet şi am întrebat dezinvolt profesoara de lângă mine: ” Nenea halucinează?” , nu de alta dar răcnea ceva despre umbrele războinicilor romani. Iar profesoara mi-a răspuns sobră: “Noi oamenii de rând putem avea halucinaţii, la un poet de talia lui Păunescu vorbim de delir.”
      Cred că vroia să spună altceva, extaz sau inspiraţie sau dracu’ ştie ce, dar impresionată cum era a comis-o.
      Răspunsul meu, dincolo de aberaţia de moment, seamănă cu părerea lui Kvala de parcă ar fi gemeni. Dacă tu consideri că este poezie atunci pentru tine este, indiferent cine ce spune…
      O poezie trebuie să transmita o stare, o senzaţie, un gând, ceva. Să te facă să simţi. Noi avem o sumedenie de cioplitori de versuri care se consideră poeţi pentru că sunt capabili să trezească ceva în cititor. De regulă plictisul, iritarea şi întrebarea: până şi asta e poezie?
      Mi-e dor de profunzimea lui Blaga, de muzicalitatea lui Goga şi chiar şi de tristeţea lui Bacovia. A avut cândva pământul flori…

  7. kvala said,

    13/11/2010 at 2:14 am

    Tocmai ce iti raspunsesem 😉

  8. capricornk13 said,

    13/11/2010 at 2:18 am

    @kvala: really? 😀 mai citeste, te rog, o data intrebarea

  9. kvala said,

    13/11/2010 at 2:47 am

    Citeste tu raspunsul 😉

  10. kvala said,

    13/11/2010 at 2:51 am

    “Ce ziceţi, asta e o poezie? Dacă este poezie, e bună sau proastă? (nu, nu contează a cui e, e un exerciţiu)”
    Nu conteaza ce spun eu, ce spune altul. Conteaza ce vrei tu sa fie… Mai limpede de atat nu stiu cum sa-ti spun, te rog sa ma ierti. Restul sunt detalii.

  11. 13/11/2010 at 11:46 am

    WTF! Voi nu dormiţi? Discutaţi poezie la 2:47 dimineaţa?! Mişto!
    Altminteri kvala are dreptate – părerea mea – şi eu voiam să-ţi scriu ieri cam aceeaşi chestie, când am văzut că vrei să te apuci să citeşti teorie.
    Adică nu e rău, dar ce dracu are poezia cu teoria? Poezia e simţire, la ambele capete ale comunicării. Nu se scrie poezie după tehnici, cum montezi automobile pe bandă după schiţă – sigur, există un grad de pemeditare în orice creaţie artistică, dar asta nu poate fi totală în poezie – şi nu se citeşte şi receptează pe bază de schiţă.
    Valabil şi pentru întrebarea “e poezie şi, dacă da, e bună sau proastă”. E poezie dacă o simţi aşa, dacă te mişcă, dacă-ţi spune ceva. Dacă nu, poa să aibă girul comitetului Nobel, că, din punctul tău de vedere, nu e poezie. Ce e poezie pentru tine, pentru altul poate să nu fie. Context în care calificative ca “bună” sau “proastă” sunt irelevante, pentru că, dacă e “proastă”, atunci deja pentru tine nu e poezie.
    Sigur, tocmai am găsit nişte puncte slabe în teoria mea, dar n-o să mă dau chiar eu în vileag. 🙂
    Ca urmare, textul de mai sus pentru mine nu este poezie, poa să-l fi scris şi Borges (da nu l-a scris el).

    • Alexandru said,

      13/11/2010 at 5:21 pm

      @dreamingjewel: Teoria ta e foarte generoasă şi foarte tonică, merci, pentru cîteva moment m-am simţit şi eu Poet şi am fost high: )

      Dacă poezia e doar simţire şi dacă ideea e să scrii aşa, cum îţi vine, înseamnă că aproape toţi sîntem poeţi. Zic ”aproape” pentru că mai sînt şi oameni care nu ştiu să scrie (dar îi putem considera poeţi orali). Că de sensibili sîntem toţi sensibili : ) Deci şi eu, şi tu, şi capricorn am putea fi poeţi la fel ca Borges şi-am putea scrie sonete cu nori : )

      Din partea a doua a teoriei tale deduc că, practic, cititorul (altfel spus, receptorul simţitor) e măsura tuturor lucrurilor poetice. Ceea ce Borges consideră ca fiind ”poezia” lui ar putea fi simultan poezie, dacă mie mi se pare poezie (şi deci bună), şi non-poezie (deci implicit proastă), dacă aşa ţi se pare ţie sau altcuiva. Mai mult, nişte mîzgăleli de-ale mele s-ar putea să te mişte mai mult decît un sonet de-al lui Borges, tot aşa cum o carte de-a lui Coelho îi mişcă tectonic pe unii care rămîn complet insensibili la Bolano : )

      Iar dacă alţi oameni, să zicem nişte oameni care se pricep la literatură (nu neapărat comitetul Nobel), ne spun că poezia lui Borges e poezie iar mîzgălelile mele – grafomanie, că Bolano e bun, iar Coelho nu, noi nu trebuie să-i ascultăm. Dacă nu ne mişcă Bolano nu ne mişcă şi gata, nu-i nimic de făcut : )

      • zum said,

        13/11/2010 at 5:38 pm

        @ Alexandru: uf, noroc cu tine! mie mi-au iesit niste tepi teribili cand am citit ‘ce dracu are poezia cu teoria? Poezia e simţire, la ambele capete ale comunicării. Nu se scrie poezie după tehnici, cum montezi automobile pe bandă după schiţă – sigur, există un grad de pemeditare în orice creaţie artistică, dar asta nu poate fi totală în poezie – şi nu se citeşte şi receptează pe bază de schiţă.’
        si tepii sunt inca acolo, nu reusesc sa scap de ei, asa ca mai bine ma abtin un pic de la comentarii. da ai zis tu cam tot 🙂

        • 13/11/2010 at 6:20 pm

          Asta e părerea mea, care poate fi greşită sau nu. Am şi zis că-i părerea mea, nu vreun adevăr fundamental. Nu înţeleg de ce trebuie să te enervezi pentru că eu receptez lucrurile într-un fel care ţie ţi se pare greşit.Logic ar fi să argumentezi şi să mă convingi, nu să te enervezi atât de tare încât să-ţi fie teamă să te atingi de tastatură.
          Serios. Ce dracu?!
          Poftim, îmi cer scuze că te-am enervat, e mai bine aşa? N-o să mai emit nicio părere despre poezie. Happy now?

          • zum said,

            13/11/2010 at 7:06 pm

            pai nu m-am enervat, mi-au iesit tepi. dupa mine se intelege din comentariul lui alexandru de ce, asa ca nu mai incerc sa explic si eu acelasi lucru. si nici nu e cazul sa exageram. in fine.
            (oricum, cand omul vine si-mi zice ‘asta-i parerea mea, ce vrei?’, cum faci tu aici, nu mai pot sa zic nimic. asa-i, e parerea ta.)

          • 13/11/2010 at 7:26 pm

            @ zum
            Ori eu nu mă exprim cum trebuie, ori tu citeşti altceva decât scriu eu. Nu ţi-am zis “asta e părerea mea, ce vrei”, ţi-am zis “asta e părerea mea, dacă nu eşti de acord, convinge-mă”. Te rog să reciteşti.
            Şi, după cum ai văzut, şi lui Alexandru i-am mai cerut nişte lămuriri suplimentare.

          • zum said,

            13/11/2010 at 7:39 pm

            > Nu ţi-am zis “asta e părerea mea, ce vrei”

            stiu, nu te citam pe tine acolo. era… un fel de-a spune. hai ca intelegi, nu trebuie sa-ti explic fiecare cuvintel. nu luam totul ca atare, nu? era un exemplu, de fapt tu cam aia spuneai. ‘convinge-ma’ e, am invatat eu comentand pe bloguri, cam degeaba. poate n-o fi asa cu tine, sa vedem, scuze daca m-am repezit. dar m-am invatat ca dupa o suta de comentarii sa mi se zica sigur, ai dreptate, dar aia e parerea mea. sincera, cum altfel? 😛

      • 13/11/2010 at 6:09 pm

        Păi pentru sine cititorul este măsura tuturor lucrurilor, nu? Şi nu poţi să obligi pe nimeni să-i palcă Bolano dacă nu-i place. Poţi să-l convingi să-l citească, da, dar să-i placă?
        Da chiar aşa, dacă pe un om nu-l mişcă Bolano ce aş putea face eu, care mă dau în vânt după Bolano, ca să-l fac să-i placă?

        • zum said,

          13/11/2010 at 7:34 pm

          ok, hai ca-ncerc, sa nu zici ca-s nu stiu cum dupa aia, ca vad ca deja te-ai suparat. deci:

          ‘Poezia e simţire, la ambele capete ale comunicării.” – nu. nu e doar simtire. ma si mir sa te aud pe tine zicand asta. adica argumentul suprem e imi place / nu-mi place, la naiba cu teoriile. da’ nu crezi ca daca intelegi mai mult s-ar putea sa-ti placa mai mult? tu chiar crezi ca poetul sta in fotoliu cu ochii la cer, simte puternic si pac! tranteste-o poezie?! crezi ca asta-i tot, ca oamenii aia care scriu nu citesc, nu gandesc, nu ‘analizeaza’?

          dupa asemenea afirmatii cum ai facut tu imi vine sa cred ca nu ai citit niciodata critica de poezie. sau teorie (whatever that means). si ca ai impresia ca astfel de carti – care dupa mine sunt mai mult decat necesare oricui vrea sa se bucure de poezie, de literatura in general – sunt pentru tine un fel de comentarii de scoala generala in care se analizeaza forma textului si ce-a vrut sa spuna poetul, in modul ala grosolan in care ti se explica cum hartie inseamna de fapt cer, cum albastru e de fapt rosu si cum rima e de felul x iar ritmul de felul y. si gata. dar nu pot sa cred ca-i asa si ca asta gandesti, ca doar am citit ce scrii si nu mi se pare c-ai fi genul de persoana cu minte inchisa care refuza orice explicatie si se bazeaza pe impresii. care impresii dumnezeu stie cum au ajuns sa fie intr-un fel si nu in altul, dumnezeu stie de ce ne place x si nu y. asa ne-om fi nascut, cu afinitati pentru coelho sau pentru bolano?

          eu zic sa incerci sa citesti critici si teoreticieni adevarati si mai vorbim dupa aia. poate o sa-mi dai dreptate, poate nu. dar macar incearca, nu ne anunta triumfator ca poezia e doar simtire si la dracu cu toate teoriile. da, poate o fi cititorul pentru sine masura tuturor lucrurilor. dar cititorul educat, informat (sa zicem asa) si ala neinformat, care doar simte, sunt doua chestii diferite. tie in care categorie ti-ar placea sa intri?

        • zum said,

          13/11/2010 at 7:47 pm

          si inca ceva: sa citesti teorie, critica, nu inseamna ca ramai far’ de simtiri ‘autentice’ si far’ de pareri personale. dar iti poti rafina acele simtiri si acele pareri. ceea ce e, zic eu, intotdeauna de dorit.

        • 13/11/2010 at 8:10 pm

          Evident c-ai citit altceva decât am scris. E drept că şi eu am fost ambiguă, aşa că e şi vina mea.
          N-am zis că e doar simţire, am zis că e simţire; că, adică, simţirea predomină. N-o să-mi zici acum că scrierea şi receptarea poeziei sunt acte 80% raţionale.
          N-am zis că “la dracu cu teoria”, adică n-o consider inutilă, cred doar că, dacă o poezie nu te-a făcut să vibrezi când ai citit-o, atunci n-o să te facă să vibrezi când citeşti de ce e o poezie mişto. Dar probabil că la rece poţi s-o apreciezi ca fiind măiestrită, se poate şi asta; şi eu am citit autori care nu mi-au plăcut, dar în cazul cărora am fost conştientă că romanele lor erau bune – deci probabil că ai dreptate aici, ar fi trebuit să mă gândesc.
          Nu cred că poetul stă cu ochii la ceruri, am şi zis că există o doză de premeditare, dar nici nu cred că stă să calculeze totul, de genul “uite, aici pun teiul că e simbolul a nuşce, şi lacul care simbolizează nuşce şi mai adaug două aliteraţii că sunt la modă” şi gata, asta e poezia. Evident că analizează,evident că rescriu şi refac.
          Pe de altă parte, cu Bolano şi Coelho ai dreptate, contează şi educaţia, nu sunt doar afinităţi.
          Deci uite că aproape m-ai convins, na!

          Dar – şi asta m-a enervat – n-am “enunţat triumfător” nimic. Cum ziceam la postarea cealaltă, nu citim ce scriu oamenii, citim ce vrem noi să citim şi la asta reacţionăm – chestie pe care am comis-o şi eu, n-o lua ca pe un atac.
          Eu, ca să fie clar dacă n-a fost, mă consider ignorantă în mai toate privinţele şi sunt extrem de nemulţumită atât de cunoştinţele mele cât şi de capacităţile mele de a analiza lumea înconjurătoare. Eu nu enunţ triumfător nimic, eu îmi spun o părere, cu conştiinţa a cât de puţin ştiu eu de fapt şi cu conştiinţa faptului că e posibil să greşesc. Şi dacă e ceva ce n-am, alea sunt certitudinile, deşi pare să fie foarte plăcut să ai aşa ceva.

          • zum said,

            13/11/2010 at 9:31 pm

            uite cum explica alexandru mai bine si mai politicos ce vreau eu sa zic… de-aia ziceam ca mai bine astept pana imi trec tzepii. cred ca nu am citit aiurea ce-ai scris tu, dar vad ca ma contrazici. ce pot sa mai zic atunci? ca n-am inteles? ca zici ‘dar ce dracu are poezia cu teoria? Poezia e simţire, la ambele capete ale comunicării’ dar de fapt crezi ca teoria e buna si folositoare si ca nu e totul doar simtire? m-am confuzat de tot 🙂

            eu nu-s asa sigura ca tine in ceea ce priveste proportiile dintre ratiune si simtire (LOL). nu stiu daca eu ‘vibrez’ 65% cu inima si restul cu creierul, cred ca de fapt e un amestec variabil. fiindca de la un anumit moment incolo avem cu noi un bagajel care nu ne mai lasa sa distingem atat de exact intre suflet si creier cand citim ceva, se amesteca si e perfect asa. ma opresc aici fiindca se pare ca n-am inteles nimic si am comentat total aiurea. sorry.

          • 13/11/2010 at 9:50 pm

            Cum ziceam mai sus – sau mai jos, că m-a şi luat ameţeala – nici eu nu m-am exprimat suficient de clar.
            Cum adică te-am confuzat? Eu mă declar parţial convinsă de ce zici tu şi tu te confuzezi? Pliz, nu, că mă confuzez eu şi mai tare! :).

            Sunt de acord că procentul de raţiune şi simţire este variabil, de la caz la caz.

            Ei, aşa păţeşte omul, adică eu, dacă îşi dă cu părerea despre subiecte care îl depăşesc. Dar sunt de părere că un om tre să discute şi subiecte care îl depăşesc, altfel cum o să evolueze, dacă se rezumă numai la ce se pricepe? Totul e să nu creadă că deţine vreun adevăr fundamental şi să fie deschis la alte opinii.

            P.S. Bolano e cool.

          • zum said,

            13/11/2010 at 9:52 pm

            bolano e foarte cool. ai citit detectivii salbatici? daca nu, urgent! (am ametit si eu cu toate comentariile astea in sus si-n jos)

        • Alexandru said,

          13/11/2010 at 9:11 pm

          @dj: Sigur că nu poţi să-l obligi să-i placă Bolano (deşi ar fi bine dac-ai putea). Dar dacă-i spui de ce îţi place ţie şi dacă-i explici de ce ţie ţi se pare un scriitor bun, s-ar putea să-l ajuţi să descopere şi el surse de plăcere în cărţile lui (la fel ajută şi ”teoriile”-alea, cred). Lăsăm la o parte cazul-limită al unei incompatibilităţi totale (aici nu-i nimic de făcut).

          Nu cred că ”plăcerea cititorului” e ceva peste care nu se poate trece, asta încerc eu să spun. De ce unui om îi plac nişte cărţi şi-i displac altele? Pentru că şi-a format – sub influenţa lecturilor, a discuţiilor cu prietenii etc. – o anumită idee despre literatură, nişte criterii de valoare, gusturi, aşteptări. Dar toate astea se pot modifica. Şi cred că e bine că se pot schimba, că altfel ne-ar mişca doar ”Căţeluşul şchip” din copilărie pînă la adînci bătrîneţi.

          (Nu te supăra, am comentat comentariul tău pentru că mi s-a părut interesant şi-mi place să discutăm pe subiectu-ăsta. Plus că o teorie, ca să fie bună, trebuie să fie în primul rînd falsificabilă, iar teoria ta este : ) Şi apropo de ce zicea zum, pe tine nu te-a enervat niciodată părerea altcuiva? : )

          • 13/11/2010 at 9:35 pm

            Da pe mine mă mişcă în continuare Căţeluşul şchiop – uuups! :), na că m-am dat de gol!
            Eu am făcut mai de mult o discuţie la mine pe blog, e drept că nu e un sondaj reprezentativ, în care întrebam oamenii cum citesc, hedonist sau raţional, identificându-se cu un personaj sau altul sau păstrând distanţa. Care crezi că au fost răspunsurile? Da, alea – subiectiv, identificare. Pe de altă parte, îmi aduc aminte că la un moment dat un argument al unui prieten mi-a schimbat perspectiva despre un film (e drept însă că filmul tot nu mi-a devenit drag) – deci e posibil ca explicaţiile de genul “îmi place Bolano pentru că” e posibil să contribuie cumva. Nu pot aprecia cât.

            (De fapt eu acum continui discuţia ca să tot pomenesc numele lui Bolano şi oamenii să zică “da cine e, domle, Bolano ăsta?” şi să caute să-l citească. Muahahahaha, sunt diabolică!)

            Cum ziceam, eu nu am certitudini despre chestii, aşa că acum nu-mi susţin teoria, dacă o putem numi aşa, doar ridic diverse aspecte, pro şi contra, după cum îmi trece prin cap.
            Poate că poeţii care citesc pe aici – şi leşină de râs, probabil – or să ne spună cum creează? cât e premeditat şi cât e spontan? Sau poate nu, ca să menţină vălul de mister, etc.

          • 13/11/2010 at 9:41 pm

            Şi da, sigur că m-a enervat părerea altcuiva, dar, de când am crescut şi eu mare, încerc să îmi amintesc că:
            a. nu deţin adevărul
            b. o părere diferită de a mea nu e un atac la persoana mea
            c. poate că interlocutorul are dreptate, fie şi parţial
            d. chiar dacă la final nu o să mă convingă, poate prin discuţie o să îmi clarific mai bine propriile opinii, pentru mine însămi. Nu e cazul aici.

            Cam asta încerc eu în discuţii. Nu-mi iese întotdeauna, dar măcar încerc. Ceea ce mă face să fiu o pedantă plicticoasă.

          • zum said,

            13/11/2010 at 9:43 pm

            @ dj: lasa poetii, eu sunt curioasa cum au ajuns sa-ti placa tie unele chestii – filme, carti etc. doar fiindca ai vibrat puternic si te-ai identificat? nu cred.

            altfel, stiti ca eu ma reped si sunt rautacioasa uneori, nu sunt eu aia care sa stea sa astepte pana trece impulsul initial si de-abia dupa aia sa vin cu un comentariu echilibrat si complet 🙂
            asa ca sper ca nu am suparat pe nimeni foarte tare. ce sa fac, m-am zburlit si nu mi-a ars foarte tare de explicatii logice. in capul meu enormitatea era prea mare ca sa ma gandesc sa am rabdare cu ea. imi pare rau.

          • 13/11/2010 at 10:07 pm

            @ Zum
            Nu ştiu exact cum am ajuns să-mi placă anumite cărţi sau filme, că nu stau să analizez de fiecare dată ce şi cum şi mi se pare oricum o iluzie să crezi că înţelegi exact de ce reacţionezi la una sau alta.
            Pe de o parte însă da, e vorba de identificare şi vibraţie – cartea, filmul abordează nişte aspecte care şi pe mine mă frământă la momentul ăla şi ca urmare înţeleg sau cred eu că înţeleg – sau e vorba de faptul că mă face să mă gândesc la un lucru nou sau într-un fel nou, îmi pune deci mintea în priză. Pe de altă parte, e simplă plăcere: îmi place să citesc, văd aia, pur şi simplu. Pe de a numaiştiucâta parte, e şi un efect cumulat al tuturor lecturilor sau filmelor precedente, care mă face să îmi dau seama ce tactici anume a folosit regizorul sau scriitorul. Iată deci şi tehnica de care vorbirăm până acum. Dar ea se petrece undeva pe fundal, în timp ce îmi place sau nu filmul.
            Dar filmul apasă deliberat pe anumite resorturi ale publicului spectator – uneori chiar prea mult. Crezi că şi poezia are acelaşi grad de premeditare? Nu îmi imaginez că poetul toarnă poeme cu ochii în tavan, dar mă gândeam că există un grad mai mare de spontaneitate, cumva. Oi fi greşind, na! (Când întreb “crezi” înseamnă că vreau să ştiu ce crezi tu, nu e un fel de a îmi masca opiniile ca întrebări).
            So, show me yours! Ţie cum au ajuns să-ţi placă anumite cărţi, filme?

          • mulliganoglu said,

            13/11/2010 at 10:14 pm

            hai ca sunteti chiar naspa!

            a murit o blogherita si voi va tineti de prostii: drepturile porumbelului, gen

            sa facem o spirala de priveghi, sa povestim cat suferim!

          • zum said,

            13/11/2010 at 11:04 pm

            @ dreamingjewel: aaa, pai m-ai prins aici! nu cred ca stiu sa spun de ce imi place ceva. probabil de-aia nu resping eu teoriile, incerc sa-mi inteleg gusturile. 😀

            incercand un pic o explicatie (va fi sigur incompleta si poate un pic fortata), probabil ca s-au adunat cartile citite (literatura plus teorie plus altele care n-au treaba cu astea), discutiile si parerile oamenilor in care ma incred, mai stiu eu ce alte influente si au dat toate un fel de a citi si a interpreta care ma face acum sa-mi placa x si sa nu-mi placa y. nu cred nici o secunda ca atunci cand imi place o carte imi place fiindca ma identific cu temele abordate sau cu vreun personaj. ba chiar cateodata e invers, imi place o carte atat de mult incat imi trezeste interesul pentru anumite lucruri despre care habar n-aveam dar pe care maiestria scriitorului m-a facut sa le apreciez. nu stiu, e complicat. cand eram mica imi placeau cartile fiindca ma faceau sa rad sau sa ma induiosez, fiindca aveau personaje curajoase, nazdravane, destepte, frumoase si mai stiu eu cum. fiindca aveam, citindu-le, tot felul de aventuri spectaculoase, eram pardaillan sau anton lupan infruntand uraganul, plangeam cu fram si tremuram de frica impreuna cu tic prin padure, noaptea, imi venea sa-l impusc pe santer ca sa-l razbun pe winnetou etc. acum nu mai e asa simplu si placerile mele literare nu se mai justifica prin astfel de identificari sau visari. insa mi-e foarte greu sa explic. pot spune ca-mi plac scriitorii care-mi deschid ochii si ma fac sa ma vad mai bine pe mine folosindu-ma de literatura lor care n-are nici o treaba cu mine. care-mi arata lucruri pe care nici nu stiam ca le gandesc. care ma schimba, intr-un fel. deci nu neaparat aia care scriu despre teme care ma intereseaza la un moment dat.

            of, e greu 😦 si nu stiu cata premeditare are poezia. dar imi imaginez ca poetilor li se intampla anumite poezii (imi place la nebunie expresia asta, am auzit-o la florin partene si trebuia s-o folosesc si eu 🙂 ) ca urmare a o groaza de factori – lecturile, prietenii, viata, scoala etc. fiindca atunci cand ti-am zis ca poetii nu stau cu ochii-n tavan si simt n-am vrut sa zic ca scriu si dupa aia corecteaza si refac, ci ca poezia vine din tot ce face, citeste si vede poetul ala in fiecare minut. refuzand ceva, fie ea si teoria literara, risti sa pierzi un sens, sa inchizi niste usi dincolo de care s-ar putea sa gasesti o gramada de lucruri la care sa vibrezi. cam asta.

          • Alexandru said,

            13/11/2010 at 11:42 pm

            @dj: Nu prea mai pot urmări comentariile, sînt prea arborescente, să mă iertaţi.

            În ce priveşte cititul, categoriile-alea din sondajul tău – hedonist şi raţional – mi se pare că sînt cam amestecate în realitate şi deci că rezultatele sondajului tău sînt complect greşite : )

            În ce priveşte scrisul, cred că dacă n-ar fi existat partea aia pe care o numeşti ”premeditare”, marea poezie de dragoste a lumii s-ar fi redus la ”te iubesc”, ”mi-e dor de tine”, ”nu pot trăi fără tine” : )

          • 13/11/2010 at 11:44 pm

            @ zum
            Recunosc că uneori chestiile alea de care ziceai în copilărie mie mi se mai întâmplă. Şi-mi place la nebunie când se întâmplă. Pe de altă parte, îmi place şi când cartea mă duce în direcţii nebănuite, mă face să mă gândesc la lucruri la care altfel nu m-aş fi gândit, să dau de alte chestii (cărţi, informaţii, muzică, pictură sau naiba ştie ce) peste care altfel n-aş fi dat. Aia cu “îmi arata lucruri pe care nici nu stiam ca le gandesc” e foarte frumos zisă, înţeleg la ce te referi.

            Văd că la tine unele accente sunt altfel puse, e interesant.

            Cât despre poeţi, evident că poezia este rezultatul a tot ce acumulează poetul, de la experienţă de viaţă la lecturi şi studii şi orice altceva. Ce voiam eu să zic în primul comentariu era că poetul nu aplică în mod deliberat, cu sânge rece, o schemă atunci când compune, de genul pun şurubul x, aplic tehnica y. Cred că e cum ziceai tu, probabil că recurge la tehnici, dar asta se întâmplă cumva natural, ca efect al etc etc. şi nu printr-un calcul continuu din partea lui în timp ce scrie.

            Îh, deja aberez! propun să nu mă ia nimeni în seamă, se poate?

            P.S. Acum am văzut că am scris într-un comentariu “indentificare” în loc de “identificare”. Mă duc să-mi trag un şut în fund! Ajutor! Creierul meu a fost posedat temporar de un analfabet!

          • 13/11/2010 at 11:55 pm

            @ alexandru
            Păi aşa ziceau şi comentatorii mei, că sunt amestecate, dar că partea subiectivă, de identificare, la ei e mai mare decât cealaltă, cam 60:40.

            Aia cu “mor de dor” probabil aşa este, mă declar învinsă. (Dar dacă omul a simţit, pur şi simplu, că are nişte sentimente ce nu pot fi exprimate printr-o sintagmă atât de redusă ca “mor de dor”? şi de aia a inventat altceva? Deci de fapt nu mă declar învinsă, era un truc!).
            Deci corect ar fi sentiment plus premeditare (pe care eu NU am exclus-o niciun moment, de altfel, i-am dat doar o pondere mai mică decât voi).

            Dacă mai e ceva de zis pe tema asta, propun să trecem pe curat, adică să începem un comentariu nou şi fără ramificaţii.

          • Alexandru said,

            14/11/2010 at 1:22 am

            @DJ: Bine, e sentiment + premeditare: deşi Poe ne-a povestit cum a potrivit fiecare şurub la ”Corbul” ca să obţină anumite efecte, după desenul tehnic pe care şi-l făcuse iniţial : ) Dar să zicem că Poe a dat de pămînt cu ideea creaţiei spontane aşa, ca să se joace. Şi că exagerează.

            Ce mă intrigă pe mine e că unii poeţi (foarte buni) povestesc că nu există o precedenţă absolută a sentimentului.

            În primul rînd, pentru că işi precizează ”simţirile” scriind, iar regulile şi încorsetările tehnice îi ajută să şi le limpezească în ei înşişi şi mai ales să şi le exprime mai clar, iar ”premeditarea” şi constrîngerile-astea nu ”falsifică” trăirile, cum se crede îndeobşte, ba dimpotrivă, le fac să apară în toată autenticitatea lor.

            În al doilea rînd nu mai ştiu ce voiam să zic : )

            Propun să conchidem, laodicean, că Adevărul e undeva la mijloc : )

          • 14/11/2010 at 1:50 am

            @ Alexandru
            Hmmm, interesant. (Altceva nu mai sunt în stare să emit la ora asta), scuze).
            De fapt, ce mi-o fi venit şi mie să-mi dau cu părerea despre cum scriu poeţii, de parcă aş fi scris vreodată poezie ca să ştiu?! Băi, că tâmpită sunt uneori! Tristeţea e că-mi dau seama abia când e prea târziu!

          • Alexandru said,

            14/11/2010 at 2:10 am

            @DJ: Acuma dacă-ncep şi eu să mă plîng de ce tîmpenii şi platitudini am zis – şi chiar asta îmi venea să fac, da n-am făcut-o deoarece speram că se subînţelege – nu ne mai rămîne decît să ne-ntoarcem la citit : )

    • Vasile said,

      13/11/2010 at 7:44 pm

      “Ce dracu are poezia cu teoria?” Poezia nu are nicio treaba cu teoria lui Arhimede sau cea a lui Galilei.CK13 se refera la postarea anterioara(not for me) cand vorbeam de manualele scolare si la ce se scrie acolo despre poezie.Pt a raspunde la intrebarea pusa de tine, e bine sa cauti pe google termenul de “tehnica literara” , in engl “literary technique” in franceza “technique litteraire”-
      E adevarat ca poezia e simtire,dar acea simtire nu o scrii oricum.Aici intervine tehnica.De ex :eu aseara am avut o noapte furtunoasa cu o juna blonda.Dimineata ,plin de simtiri nu pot sa scot decat vocale in fatza baietilor:aaaa…….eeeee…iii…..oooooo….uuuuu!!.Coool,bă ,inţelegeţi?Dar daca mai stau si sedimentez ,mai bag o tehnica de asamblare si uite ce iese:
      Corpul se onduleaza sub palme arzatoare
      Pielea ta geme,sanii se intind
      Buzele tale se umfla de dorinta ce doare
      Fese curbate ,sfarcuri intarite se aprind.
      Trupul tau ma cheama ,corpul tau inspir
      Te ling,te musc ,…te devorez
      Cu o ultima suflare parfumul tau inspir
      Vertij de placeri carnale..si delirez.

      • mulliganoglu said,

        13/11/2010 at 7:51 pm

        e mai bine fara tehnica aia de asamblare

        da-o cat e turbulenta, n-o lasa sa se depuna

        • Vasile said,

          13/11/2010 at 10:13 pm

          hai ma,si eu care am luat de la Ford partea materiala (dimensiunea ) si de la Renault partea spirituala(…)si tu zici ca nu esti multumit(a)?

          • mulliganoglu said,

            13/11/2010 at 10:16 pm

            “fese curbate”…

            “sfarcuri intarite se aprind” – asta e chiar perversa. iubita asta e pomul de iarna?

  12. Vasile said,

    13/11/2010 at 1:24 pm

    Hai s-o scriu pe orizontala:”Pupilele îmi sunt dilatate, pulsul e razna.Da,sunt high.Esti pe retina sufletului meu si habar n-am cum ai ajuns acolo.Asteptam de mult sunetul asta dement al sangelui printre cararile pustiite de moartea neuronilor, printre ridurile din coltul ochilor,printre sovaieli…Ranile mi-erau demult inghetate,zambetele intepenite,privirea mai pulsa…Dar nu e vinovata,nu te-a prins cand ai desferecat usi uitate.Sunt high.”Un text f bun,un poem in proza………Daca ramane cum ai scris-o este o poezie(cel putin) la fel de buna ca cele din postare.Are un lirism vulcanic.

  13. mulliganoglu said,

    13/11/2010 at 4:07 pm

    eu cred ca poezia te face sa visezi

    sa aterrizam. capri, traim intr-o lume periculoasa. e important sa stim cine a scris poezia. daca a scris-o lii (don gabi) si eu zic ca nu e:
    — poezie!
    — prostule si incultule! zice icioglanul din bozii. e o poezie foarte rafinata, zice acelasi.

    daca, spre exemplu, scria wc tudor chestiile alea cu tigaia si bmw-ul si alifiile, sareau toti pe el, timp de un an catavencu scotea cate doua numere pe zi cu chestii in genul “v-am zis ca vadim o suge in cur”, “tudorelle la cratita”, gen. asa, scrise de cel mai mare filosof roman din toate timpurile, sunt exercitii de sinceritate, capodopera eseistica, astea.

    cum am spus-o si cu alte ocazii: snob=sine nobilitas. (iar in romania au fost, sunt si, probabil, vor fi numai nobili si slugi.

    scuzati divagatiile!

  14. capricornk13 said,

    14/11/2010 at 8:52 am

    @dj, zum si alexandru: ce ma enerveaza c-am pierdut discutia voastra de la 2 noaptea despre poezie, gen! sunteti foarte tari, domnule!
    ca sa-mi dau si eu cu parerea – cred ca zum si alexandru have a valid point – eu chiar ma simt inadecvata cand citesc anumite carti, cred ca mi-ar deschide niste perspective noi si interesante o intelegere mai profunda de background, explicatii, teorie etc…
    @vasile: multumesc! 😀
    @mulli: bai, imi vine sa te pup pentru kestia aia cu “poezia te face sa visezi”! bravo! uite, mi-am mai pus un criteriu de apreciere pe lista 🙂

  15. Beatrice said,

    15/11/2010 at 1:43 pm

    In 1917 Marcel Duchamp a expus un pisoar pe care l-a numit Fantana . Obiectul se afla la Muzeul de arta moderna. Este arta sau nu este ?

    Sant de acord cu kvala & dj care au spus « Conteaza ce vrei tu sa fie ».

    O sugestie : daca citesti teorie, nu te focaliza pe literatura ; citeste despre arta in general.

  16. mulliganoglu said,

    15/11/2010 at 2:58 pm

    ma gandisem si eu la fantana – Beatrice a fost mai rapida

    de la Einstein stim ca lucrurile trebuie judecate in context: conteaza cine emite si cine receptioneaza textul, precum si conditiile in care se afla cei 2.

    dupa mine, textul propus de capri e poezie. proasta.

  17. capricornk13 said,

    15/11/2010 at 4:05 pm

    @beatrice: da, stiu si eu exemplu cu fantana; am sa citesc, totusi, despre literatura, despre arta in general risc sa nu inteleg nimic, am prea multe lacune si o singura viata 🙂
    @mulli: cam asta e si parerea mea despre textul de mai sus – ca e poezie si ca e cam proasta, cu exceptia lui “high”, care comunica foarte bine trairea aceea;
    cu toate astea, am citit poeme mult mai proaste (dupa mine) in cartile din ultima vreme;

  18. Alexandru said,

    15/11/2010 at 6:09 pm

    @Beatrice, mulliganoglu:

    “E buna sau nu?” mi se pare o intrebare mai importanta decit “E poezie sau nu?”. (In definitiv, putem sa-i spunem textului de mai sus si “fereastra”, cu conditia sa cadem de acord asupra unei definitii a ferestrei.)

    Aveti dreptate, un obiect oarecare (poezia propusa de capricorn, pisoarul du Duchamp etc.) poate fi considerat sau nu “obiect artistic” in functie de context. Daca ne oprim cu discutia aici nu ne-alegem cu nimic, important e sa vedem cum e cu contextul. Daca am continua, am vedea probabil ca unii emitatori si receptori sint mai ‘competenti’ artistic decit altii. Si ca judecatile primilor – prin care deosebesc pisoarul lui Duchamp de celalalte pisoare din lume, o poezie de simpla insiruire de cuvinte care suna din coada etc. – au mai multa greutate decit judecatile celorlalti. Si asa, de la o pozitie extrem relativista, ajungem sa discutam despre ‘valoare’, sa facem niste ierarhii (sigur, nu absolute : )

    • Alexandru said,

      15/11/2010 at 6:21 pm

      E interesant ca nimeni n-a zis clar de ce ‘Halucinatie’ e proasta, nu? : )

  19. mulliganoglu said,

    15/11/2010 at 8:25 pm

    gioconda n-a fost de la inceput Capodopera, ce e acum valoare s-ar putea ca peste ani sa fie “o criza cumplita a artelor” etc.
    depinde foarte mult de zoomul temporal

    de ce e proasta poezia? uite, spre exemplu, imi pare ca boieste imagini uzate: “retina sufletului meu” (ochii=ferestre ale sufletului) pana acolo incat darama cocioaba.

    • Alexandru said,

      15/11/2010 at 9:42 pm

      @mulliganoglu:

      Sigur ca Gioconda n-a fost de la inceput Capodopera, ca trebuie sa vedem chestiunea in proces si in perspectiva si in context etc., n-are rost sa amintim toate astea. Crezi ca o sa existe vreodata vreun context in care ‘Halucinatie’ o sa fie considerata o capodopera? : )

      Aia cu ‘retina sufletului’ mie mi se pare chiar misto, fata de altele : )

  20. mulliganoglu said,

    15/11/2010 at 10:03 pm

    ba are, ca multi uita asta. nu stiu, e posibil sa existe in viitor un astfel de context. cine stie ce vor visa urmasii nostri robotii.

    ok, e o harababura in halucinatia care nu e halucinatie (eu, cel putin, nu-i gasesc nici o logica interna). am dat si eu un exemplu, nu-s critic literar.

  21. 15/11/2010 at 11:25 pm

    Mie mi se pare că e poezie, dar nu aș putea spune că mă dă pe spate. Într-adevăr, asta cu ”retina sufletului meu” parcă e fumată, dar e cam greu să fii original nowadays, nu? Eu aș avea însă o întrebare: poezii dintr-ăstea cu rimă (care să nu fie albă, adicătelea) nu se mai fac?

  22. capricornk13 said,

    16/11/2010 at 7:26 am

    @carmen-corina: ba da, se mai fac – citeste Dilecta a d-lui Soviany, mie mi s-a parut delicioasa; am un post pe-aici in care am pus citate, are si mulliganoglu unul

  23. Alexandru said,

    16/11/2010 at 9:03 am

    @Carmen: Cu originalitatea nici acum 4000 ani nu era mai usor, uite cum se plîngea scribul egiptean Khakheperresenb:

    ”Would I had phrases that are not known, utterances that are strange, in new language that has not been used, free from repetition, not an utterance which has grown stale, which men of old have spoken…”

    Cred că încă nu auzise de soluţia Recuperării-Ironice-a-Trecutului : )

  24. mulliganoglu said,

    16/11/2010 at 9:03 am

    capri, mi-a disparut un comentariu in care prezentam doua productii poeticesti

  25. capricornk13 said,

    16/11/2010 at 1:38 pm

    @alexandru: genial scribul, nu? 🙂 ai citit Egipteanul lui Mika Waltari, apropo de asta? mie mi-a placut…
    @mulli: rezolvat; antispam-ul tine tot ce are mai mult de 2 link-uri in asteptare

  26. mulliganoglu said,

    16/11/2010 at 3:01 pm

    capri, deci iti multumesc foarte frumos!

    imi doresc ceva critici (nu foarte rele, sa nu ma inhib)

  27. Alexandru said,

    16/11/2010 at 5:40 pm

    @capricornk13: Da, ma intreb ce solutii o fi gasit : ) N-am citit nimic de Mika Waltari, o sa ma uit pe aia de care zici, merci.

  28. capricornk13 said,

    16/11/2010 at 7:45 pm

    @mulli: ei, eu ti-am criticat la momentul respectiv 😀
    @alexandru: nu stiu daca-ti vor placea, sunt romane istorice – eu pe celelalte n-am reusit sa le citesc (Etruscul si Amantii din Bizant, desi din a doua am citit cam jumatate), insa Egipteanul e foarte misto… Scribul nu e de fapt scrib, e un sclav, Sinuhe, iar povestea e pasionanta 🙂

  29. 17/11/2010 at 3:54 am

    @mulliganoglu, deci noi să fim blânzi cu tine, hihi. Eu spun dacă un lucru nu mă inspiră, cred că s-a văzut asta. Mi-au plăcut poeziile tale, știi să te JOCI foarte bine cu vorbele, cred că asta te definește cel mai bine. habarnamine m-a dus cu gândul la o gonflabilă ascunsă sub pat (proiecțiile mele…), iar a doua trebuie să o apreciezi fără să te gândești din ce drac de gașcă faci parte. Eu m-am… sucit cu astea, nu fac parte din niciuna, am închis prăvălia. Și tributul din primul link e mișto. Sunt cam ignorantă: ești și tu poet, sau ceva?!
    @capricornk, cu mâna pe inimă spun, că nu mă pricep eu la astea, dar zău dacă nu mi se pare cel mai tare dintre contemporani, Soviany, din ce am citit! Mai multe, nu doar Dilecta. Când mă-nteresez, mă-nteresez :). Îl au la mine la bibliotecă, în multe exemplare, asta mă bucură, special pentru ăștia care întârzie, ca mine, procedează așa :D.
    @Alexandru, uf, dacă și ăia aveau problema asta! Deci nu ne mai rămâne decât să filtrăm spusele prin nespusele sufletului nostru.

  30. mulliganoglu said,

    17/11/2010 at 9:04 am

    va multumesc, dragii mei cititori! sunteti cei mai generosi. deci eu fac parte din gasca ninjelor de copac, colorate, dar asta nu are prea mare importanta. nu-s ceva anume, doar simulez poezii uneori, un fel de virus informatic daca vrei. poet al tarnacopului se potriveste cel mai bine starii mele artistice.

  31. capricornk13 said,

    17/11/2010 at 2:53 pm

    @carmen: ma bucur foarte tare ca te-am determinat sa-l citesti pe dl. Soviany si, mai ales, ca l-ai si gasit! eu inca mai caut un volum pe care mi l-a recomandat white noise…
    @mulli: gasca ninjelor de copac atacatoare de gusteri 😀

  32. mulliganoglu said,

    18/11/2010 at 1:30 pm

    atacatoare de guşteri de crăci 😀


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: