O Biblie pentru România

Istorie şi mit în conştiinţa românească – Lucian Boia

Humanitas, 2010

Istorie şi mit în conştiinţa românească

Poate că titlul însemnării mele vi se pare o exagerare.  Îngăduiţi-mi, vă rog, numai câteva paragrafe pentru a-l explica. 

Eu cred că aceasta este exact cartea de care avea nevoie România pentru a se apropia de normalitate, de care aveau nevoie românii pentru a începe să se dezmeticească după şase decenii de minciună şi propagandă deşănţată cu privire la istoria lor.  Şi meritul cel mai mare al ei este că nu are scopul de a demola mituri, ci de a le desluşi, cu obiectivitate şi competenţă.  Dl. profesor Boia nu-şi face un titlu de glorie din a fi contra, nu a scris această carte pentru a se pune pe sine însuşi în valoare, pentru a crea controverse şi a ieşi în lumina reflectoarelor.  Asta se vede şi din ton, care nu este nici inutil sarcastic, nici polemic, dar în primul rând din modul de abordare. Este un demers sincer şi profesionist, făcut în interesul adevărului, în mod elegant, simplu, straight forward, extrem de documentat şi de modern, calm şi detaşat. 

Nu vă dezvălui din cuprins, pentru că trebuie să citiţi cartea (nu glumesc, trebuie! mi se pare obligatorie pentru orice intelectual român care se respectă) decât structura – un capitol introductiv amplu unde se definesc termenii şi tehnica, apoi se face o incursiune cronologică în “istoriile istoricilor” şi cum a fost discursul acestora afectat, în funcţie de epocă, de mituri, urmat de capitole destinate unor zone fundamental mitologizate ale istoriei noastre: originile, continuitatea, unitatea, Românii şi ceilalţi şi principele ideal.  Cartea se încheie cu un scurt capitol destinat perioadei de după 89 (cartea este la a 4-a ediţie, fiind iniţial publicată în 1997) şi cu o încheiere-concluzie de o sobrietate uluitoare.

De ce spun că este un demers necesar şi, aş spune, igienic pentru societatea românească, în plus faţă de calităţile pe care le-am enumerat la început: fiindcă noi nu gândim aşa!  Aşa adică luând distanţă faţă de pasiunile pe care le-au trezit în noi discursurile naţionaliste delirante practicate de aproape tot spectrul politic românesc, manifestate, dealtfel, în întreaga paletă a culturii româneşti de după 89.  Noi suntem partizani, suntem înflăcăraţi, fie ne-au convins aceste discursuri, fie ne-au scârbit, însă cale de mijloc nu avem.  Suntem ori Vadim, ori Patapievici – ori ne prosternăm la zeiţa Naţiune, ori ne e scârbă de tot ce înseamnă România.  Ca să înţelegem substraturile acestor atitudini, aveam nevoie de cartea d-lui Boia.  Pentru a ne potoli, a ne obiectiviza gândirea şi a ne obişnui cu modul european contemporan de abordare a unor noţiuni fundamentale cum ar fi naţiunea.  Însă, în primul rând, pentru a înţelege, odată pentru totdeauna, că ceea ce noi credem despre istoria noastră este rezultatul unor reprezentări imaginare ale ei!  Iar în cazul nostru, aceste reprezentări imaginare au fost extrem de nociv politizate de comunism şi istoriografia comunistă.  Trecând dincolo de asta, demitizarea este necesară față de istoriografia oricărei epoci, pentru că fiecare avea proiectul ei, proiect care nu mai este valabil astăzi!

Acesta este alt merit incontestabil al acestei lucrări – faptul că explică în termeni extrem de clari, simpli și conciși că modul nostru de raportare la istorie este passe!  Și problema este că modul de raportare la istorie influențează modul de raportare la societate și la viață în general, iar eu cred că trebuie să încetăm să trăim într-o sferă de iluzii pe care ni le-au vândut unii și alții și că singura noastră șansă la nivel național este să începem să gândim cu propriul creier.  Sunt convinsă că această carte contribuie din plin la o plasare mai rațională și, în fond, mai liberă, a conștiințelor noastre în relație cu lumea care ne înconjoară.

Nu e de neglijat nici faptul că putem învăța de la dl. Boia să avem o atitudine rațională, elegantă, fără orgolii de autor sau sentințe definitive.  Adversar al certitudinilor, dumnealui spune de câteva ori că nu propune alternative, că nu are o soluție corectă – dealtfel, logic, dânsul știe că nu există istorie adevărată, ci o sumă de interpretări subiective, doar este expert în istoria imaginarului! – iar pentru mine asta este nu numai foarte impresionant (câți români cunoașteți care nu știu ei mai bine cum stă treaba? :D) ci și o sursă de aer proaspăt și de speranță că vom fi, într-o bună zi, capabili să gândim așa. 

Să începem prin a acorda atenția cuvenită unei astfel de cărți, care ne poate duce către oroarea de extreme, ne poate învăța cum să gândim tolerant și rațional, pe lângă bogăția de informație și plăcerea lecturii unei lucrări impecabile pe care ne-o oferă.

Advertisements

56 Comments

  1. Oana said,

    17/11/2010 at 11:12 pm

    Didn’t you owe me a recap? Sa inteleg ca a predictia mea a fost gresita? Am I losing my touch?

  2. rontziki said,

    17/11/2010 at 11:35 pm

    Trecută pe listă! O demitizare pe care-mi doresc de ceva timp s-o găsesc centralizată şi abordată comparativ (istorie şi mit), aşa cum înţeleg că o face Boia. Mulţam pentru recomandare!

  3. 18/11/2010 at 12:08 am

    Pe lângă Boia, e bine de citit şi Neagu Djuvara, cu “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”. De fapt poate cu asta ar trebui început. Se completează reciproc de minune, deşi Boia este mai ataşat de fapte, de dovezi arheologice, iar Djuvara mai înclinat către interpretări bazate şi pe “dovezi circumstanţiale” – referiri din cronici, combinate cu analiza originii numelor unor personalităţi istorice sau localităţi şi cu comparaţia unor practici similare din epocă şi, în general, face speculaţii cu o plăcere nebună (dar, cu onestitate, le prezintă ca atare, nu drept fapte).
    Şi Boia, atât cât mi-l aduc aminte, e mai preocupat de demitizare, de deconstrucţia – na, vorbă mare – procesului de scriere şi rescriere a istoriei, în timp ce Djuvara – deşi practic tot asta face şi el, demitizează – dă câte ceva şi Cezarului, adică are şi vorbe de laudă faţă de anumiţi voievozi, faţă de anumite mişcări politice.
    În fine, ca să-mi dau cu părerea ar trebui să fi citit mai multe de două cărţi de-ale unuia şi două de-ale celuilalt. Să zicem, dară, că, din cât am citit eu până acum, aşa se vede. Oricum, am de gând să mai citesc din ambii, deşi la Boia mă trage aţa mai mult către mitologie deocamdată şi nu către istorie.

  4. we said,

    18/11/2010 at 2:25 am

    aha!:)
    eu cred ca tre doar sa gandim. caci nu putem gandi decat rational. si din asta apare si toleranta, sau macar admiterea exceselor.
    ck, vezi ca nu e sg. carte a lui Boia in aceeasi linie.

    @dreamingjewel, cand “istorie” este asociata in aceeasi propozitie cu “povestita”, eu cred ca tre sa fim un pic circumspecti. vrei Djuvara? incepe cu cartea sa “de capatai”, cel putin in lb. romana – teza sa de doctorat.

    da, Djuvara ii lauda excesiv si pe fanarioti. cate au facut ei pt. tarisoara.

    • 18/11/2010 at 8:46 am

      Dacă te referi la “Civilizaţii şi tipare istorice” tocmai am terminat-o de citit, mai tre să şi scriu despre ea 🙂
      Altfel, aş zice că “povestită” e în acest context un sinonim pentru “narată”, nu înseamnă “înflorită” sau “înfrumuseţată”.
      Nuş dacă îi laudă excesiv pe fanarioţi, ar trebui să citesc şi cartea aia. În “Istoria românilor povestită…” mi s-a părut că mai degrabă că îi pune corect în contxtul istoric: unii au făcut şi bine, alţii nu, dar oricum cu turcii tot schimbându-i şi cerând mereu bani era cam greu să faci mare lucru.

  5. capricornk13 said,

    18/11/2010 at 7:53 am

    @oana: yes, I owe you 🙂 te-am si sunat dealtfel a doua zi, era ocupat si m-am luat cu altele; da, a cam fost gresita 🙂
    @rontziki: cu mare placere, ma bucur foarte mult! 🙂
    @dj: ai perfecta dreptate, si eu tot cu “scurta istorie” am inceput si cred ca e foarte bine sa le citesti pe ambele (precum si celelalte lucrari ale lor, pentru cine e pasionat); stilurile sunt diferite, Djuvara e mai literar; daca mai gasesti cartea, iti recomand cu caldura Amintiri din pribegie – memoriile lui – e grozava! si e interesanta si teoria lui (obsesia?) cumana, Tocomerius e o cartulie de citit.
    Eu am mai citit, relativ repede dupa revolutie “O istorie sincera a poporului roman” a lui Florin Constantiniu, nici aia nu e prea rea, dar nu se compara cu clasa celor doi despre care vorbim.
    Acum vreau sa trec la “Romania, tara de frontiera a Europei” si, mai ales, la “Germanofilii” ale lui Boia si sa citesc pana la capat (doar am rasfoit-o) Exista istorie adevarata, a lui Djuvara.
    @we: Djuvara nu-i lauda chiar atat pe fanarioti, mie mi s-a parut foarte interesant sa citesc, fiindca, in fond, noi la scoala n-am invatat absolut nimic despre ei in afara de o enumerare si aruncarea lor la gunoi…
    da, stiu ca nu e singura, o sa le citesc incet-incet pe toate; cu ganditul ai dreptate, nu stiu de ce am sitit nevoia sa precizez “rational”, cred ca am ajuns sa fiu obsedata de uluitoarea cantitate de prejudecati din jurul meu; de curand am stat de vorba cu unul dintre cei mai inteligenti prieteni ai mei vechi (si stiu pozitiv ca-l duce capul) si am ramas masca! omul e convins ca exista o conspiratie universala a evreilor si vede ca solutie pe termen lung fundamentalismul musulman – singurul capabil sa le faca fata! iti dai seama ca mi-am iesit din minti…

    • 18/11/2010 at 8:51 am

      Da, din păcate, nu-ţi vine să crezi uneori ce-i în capul unor oameni pe care ziceai că-i cunoşti.

  6. we said,

    18/11/2010 at 9:19 am

    …ca au adus nu’ ce, ca nu stiu care din ei a facut nu stiu ce, chestii de astea. in fine.

    @ck, teoria cumana nu cred ca e 100% Djuvara, daca nu ma insel si Giurescu vorbeste despre ea.
    si daca vreti istorie 100%, Florin Curta – dar baiatul nu “povesteste”. tipul chiar face istorie. acum…cum s-au imbinat cumanii cu slavo-romanii, e mai complicat, nu mai tin minte daca Djuvara explica, gasiti oricum in Curta.

    in fine, Djuvara, ca first pass, e ok.

    @dj: da, despre Civilizatii si Tipare istorice vorbesc. de multe ori vorbeste prea de sus. de ex. a trebuit sa caut in alte surse batalia de la Manzikert, ca sa imi dau seama despre ce a fost acolo si de ce a fost cruciala pt. stingerea bizantinilor. Tot asa, a trebuit sa citesc istorie la greu ca sa pot reveni din nou la Djuvara, desi era teza lui de doctorat si tb. sa dea date, batalii, chestii. Nimic despre “pulsurile” bizantine, despre care de la Norwich incoace se tot vorbeste.
    Cum ziceam, trateaza multe prea de sus, trece peste multe prea repede.
    Sa nu uiti despre “cazurile care nu se fiteaza’ pe teoria lui:) Caci sunt cateva.
    Parerea mea.

    • 18/11/2010 at 12:16 pm

      Păi necunoaşterea mea în materie de istorie universală e atât de vastă, încât, când a început cu civilizaţiile indiană şi chineză, m-a pierdut complet. Ca urmare, în momentul de faţă, nu-mi rămâne de făcut decât una din următoarele două:
      a. să-l cred pe cuvânt
      sau
      ţ,26. să tratez totul ca pe o teorie interesantă al cărei grad de adevăr nu am cum să-l apreciez deocamdată.
      Evident că prefer varianta ţ,26 şi evident că o să mai citesc istorie.
      Deocamdată, o să râzi, sunt la cronicari. Da, ăia. Mai precis, Ion Neculce, că i-am început de-a-ndoaselea. 🙂

  7. capricornk13 said,

    18/11/2010 at 11:18 am

    @we: Djuvara are o mare calitate – este foarte usor de citit fara sa fie superficial (desi evident ca poate avea minusurile pe care le spui, nu-mi dau cu parerea despre ele). In opinia mea si L. Boia este usor de citit, pentru ca se exprima foarte concis si simplu. Asta mi se pare esential, fiindca n-o sa ma apuc niciodata sa-mi dau doctoratul in istorie, vreau numai sa inteleg niste lucruri.
    Dealtfel cei doi si sunt foarte populari, atat cat se poate in Romania – si asta e bine.

  8. we said,

    18/11/2010 at 4:25 pm

    @ck, da, stiu, si asta e intr-adevar ceva rar – sa explici simplu ceva complicat. Cum am mai zis: vreti istorie misto scrisa si f.f.f. documentata si f.f.f despre contextul dezvoltarii romanilor? Florin Curta. Nu’s de ce naiba nu e tradus in Ro.!

    @dj, eu cred ca in mare are dreptate. cu o conditie, pe care el nu mai stiu daca o pune – imperiul. In conceptul de imperiu (chiar si cel persan daca nu ma insel), gasesti acele valuri istorice despre care vrbeste. Daca este vorba despre un imperiu etnic, gen China, unde Han este dominant, nu.

    Si mie imi plac cum scriu – pt. stil si “usurinta” Djuvara si pt. ratiune pe Boia.

  9. Alexandru said,

    18/11/2010 at 4:53 pm

    @we:

    Mi se pare ca te cam grabesti cind zici ca Djuvara trece prea repede si prea de sus peste multe lucruri in “Civilizatie si tipare istorice”. E o carte de filozofia istoriei, deci se situeaza la un nivel unde accentul nu e pus pe elemente de istorie evenimentiala – adica nu ” tb. sa dea date, batalii, chestii”, cum zici tu. La fel cum nu trebuie sa ne asetptam ca Spengler, in “Declinul Occidentului”, sa ne spuna in ce zi exact a inceput declinul cu pricina (si nu stiu de ce zici ca “Civilizatie si tipare istorice” e cartea lui de capatii in limba romana, de vreme ce e teza lui de doctorat facuta la Sorbona, cu Raymond Aron, si a fost mai intii publicata in franceza).

    Mie mi se pare de capatii si “Thocomerius”, si “Intre Orient si Occident…”, si “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” : )

    Nu inteleg de ce te deranjeaza atit de mult cuvintul “povesteste” pus linga “istorie”. Nu poti sa faci istorie fara sa povestesti. Orice teorie, in stiinte sociale, e un fel de poveste : )

    Si ce importanta are ca “teoria cumana” nu e 100% a lui Neagu Djuvara, de vreme ce el a fost primul care a dezvoltat-o? (spune in carte ca si alti istorici si-au mai pus intrebari pe tema asta si explica de ce n-au mers mai departe)

    Imi place mult si-s de acord cu ce-a spus DJ despre metoda lui Neagu Djuvara:

    Djuvara mai înclinat către interpretări bazate şi pe “dovezi circumstanţiale” – referiri din cronici, combinate cu analiza originii numelor unor personalităţi istorice sau localităţi şi cu comparaţia unor practici similare din epocă şi, în general, face speculaţii cu o plăcere nebună (dar, cu onestitate, le prezintă ca atare, nu drept fapte).

    Exact asta-mi place la el – ca aduna elemente eterogene si aparent disparate pina alcatuiesc un fel de masa critica argumentativa, plus placerea speculativa si multe altele, pe linga romana aleasa in care scrie. In raspar cu productiile academice obisnuite. E considerat ‘neserios’ de unii istorici puri si duri, care uita ca stiintele (sociale) n-ar fi putut avansa daca n-ar fi existat cercetatori cu imaginatie. “Democratia in America” a lui Tocqueville sau “Etica protestanta…” a lui Weber nu sint modele de rigoare metodologica, si totusi spun mai mult despre obiectele lor de studiu decit toate tonele de cercetari obsedate de metodologie.

  10. we said,

    18/11/2010 at 5:27 pm

    @alexandru, hai sa nu incepem sa aruncam cu titluri de carti:)
    1. nu am zis ca nu imi place, am zis altceva.
    2. e teza de doctorat, in care pune toti presedintii/primii ministri ai Frantei/Angliei, ca “dovada” a teoriei sale, dar trece peste evenimente extraordinar de importante.
    3. in plus, bifeaza prea repede lucruri precum influenta Bisericii asupra Imperiului Roman, desi considera ca acesta este paradigma sa care cam scartaie in unele cazuri. deci?
    4. am spus carte de capatai in sensul ca trebuie sa citesti un autor important de la inceput la coada, daca vrei sa il intelegi si mai ales cand e in domenii precum istoria.
    5. conteaza pentru ca give credit where is due. cel putin asa se intampla pe anumite meleaguri.

    ma deranjeaza tare acel termen “poveste” pentru ca s-au spus povesti vreme de 50 de ani si de 20 de ani incoace numai in povesti o tinem. “povestea lui X”, “asa cum e povestita de Y”. cam prea multa sfatosenie pentru un popor atat de sarac in date si informatie cat mai exacta. “tinerii” au nevoie de date de informatie si nu de povesti. a, da, ca titlu la Humanitas sau unde a fost publicata, da, e catchy.

    omule, si mie imi place Djuvara si l-am citit cu placere, tocmai pt. chestiile alea despre care zice @dw.
    dar daca vrei sa intelegi ce este cu mileniul de tacere, trebuie sa te duci la oameni precum Curta.
    nu vrei sa intelegi asta, desi in mileniul ala e crux-ul poporului roman, asta este. si in mileniul ala nu a fost numai Thocomerius, de fapt ala a fost cam pe la sfarsit, daca nu ma insel prea tare.

    iar chestia cu apararea fanariotilor, numai pt. ca stie el o familie greaca care s-a invartit si s-a sucit prin Europa si s-a intamplat sa fie si prin Valahia si nu stiu ce mare chestie a facut, sa o lasam. daca noi suntem acum cum suntem, nu suntem datorita Bizantului dupa Bizant al lui Stefan, ci datorita fanariotismului.

  11. we said,

    18/11/2010 at 5:40 pm

    LE: vezi tu, Alexandru, cred ca aici ne “separam” noi:) pt. mine o carte de genul acesta este sursa de informatie nu de placeri. Daca iau o carte despre istoria gotilor ma astept sa invat despre goti si sa nu citesc speculatiile lui X si Y.
    Daca il iau pe Djuvara si ma uit peste el si vad ca nu zice nimic despre Biserica in contextul Imperiului Roman, atunci incep sa ma stramb. Nu sunt sigur ca vorbeste nici despre “pulsatilitatea” Bizantului, cum a scazut, a crescut, iar a crescut, iar a scazut…asta e fundamentala pentru teoria sa, de fapt. Stiu ca spune despre mariajele greco-bulgare, dar tre sa verific despre ce am spus mai sus. Desi aia, repet, e fundamentala pt. teoria lui. Sau ar tb. “Tipare istorice”, da?

    Da, ca stil, ca “povestire”, ca finete a scrierii, absolut de acord. Dar vezi mai sus.

  12. Alexandru said,

    18/11/2010 at 5:54 pm

    @we: Ca-ti place sau nu-ti place Neagu Djuvara mi se pare secundar. Am scris comentariul de mai sus pentru ca mi se pare ca te-apuci sa cauti nod in papura aiurea in niste carti. Sa fim critic nu inseamna sa strimbam din nas aiurea, cred : )

    Uita-te si tu la punctul tau 5: “conteaza pentru ca give credit where is due. cel putin asa se intampla pe anumite meleaguri.” Neagu Djuvara ii citeaza pe istoricii care s-au gindit, chiar si vag, la ipoteza cumana. Insinuarea ta nu-si are rostul.

    “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” nu e o lucrare academica, cum se poate intelege si din titlu. Crezi ca le-ar fi trezit curiozitatea ‘celor tineri’ daca scria pentru ei o carte arida, blindata cu date si dovezi si cu 1kg de note de subsol? Trebuie sa judeci cartea in functie de obiectivul ei, nu s-o asimilezi cu ‘povestile’ alea pe care tu le gasesti inutile si chiar daunatoare.

    Nu arunc cu titluri de carti aiurea, erau niste argumente.

  13. we said,

    18/11/2010 at 6:11 pm

    @alexandru, eu am scris asa “@dj, eu cred ca in mare are dreptate” — deci despre ce nod in papura vorbim? si initial am zis asa “vrei Djuvara? incepe cu cartea sa “de capatai”, cel putin in lb. romana – teza sa de doctorat.” — unde e nodul in papura?

    dar, ca de obicei, daca cineva zice 10 grade oblic fata de opinia generala, este carcotas. nu sunt. inca o data si pt. ultima oara: cred ca teoria sa, cea a valurilor si a centrului etnic initial si cooptarea celorlalti ulterior, are valoare. de fapt cred ca asa se intampla, daca…

    dupa care tu zici ca nu stiu ce fel de carte este. ok. eu zic ca e o lucrare de doctorat therefore it has to meet some standards. Nu e Spengler, exact!
    Si tot ce am zis a fost, fratilor daca vreti istorie de aia greaua, Curta il cheama. Unde e nodul in papura, again (apropo vezi de atasamentul irational despre care vorbeste Boia)?

    nu sunt in PR/marketing ca sa imi dau cu parerea despre ce i-ar fi atras pe tineri. dar indraznesc sa cred ca am o idee despre ce e nevoie. si da, se poate scrie ceva clar, scurt, fara 1000 de note de subsol si sa fie atragator pt. “tineri”. si in acelasi timp fara sa fie povestita. undeva separarea trebuie sa se produca. pt. ca acelasi individ vede povestea bancherului X, cum a ajuns in 2 ani miliardar si vede “poveste” si pe cartea asta. dar in fine money rulz, right?

  14. Alexandru said,

    18/11/2010 at 6:39 pm

    @we: Bine, se pare ca n-avem sanse sa ne intelegem. Din tot ce am spus eu, tu ai dedus ca pentru mine cartile lui Neagu Djuvara sint o sursa de desfatari literare : )

    Incerc sa ma mai explic o data, totusi: speculatiile si teoriile curajoase (chiar daca nu-s documentate beton etc.) sint esentiale, fara ele Stiinta ar bate pasul pe loc. Unele chiar schimba felul de a gindi intr-o stiinta, inventeaza obiecte de studiu intr-o disciplina noi etc. Asta-i stiinta ‘grea’, chestie de curaj si de imaginatie. Dupa aia vine infanteria de cercetatori obisnuiti si doctoranzi care fac verificari, ajustari, ameliorari. Asa si cu “Thocomerius”.

    Informatia si datele-alea de care zici tu, oricit de multe si de exacte ar fi, de oricita munca ar fi nevoie sa le aduni, nu vorbesc singure, trebuie selectate si interpretate.

    Dar ma rog, daca tu tii sa vezi in “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” doar o carte facila si “atragatoare”, nu-i nimic de facut. Sau da: incearca sa vorbesti cu cineva despre, de exemplu, razboiul de independenta, cu date si tot, fara sa povestesti : )

  15. we said,

    18/11/2010 at 6:55 pm

    Alexandru, just curios, i-ai citit teza de doctorat? Eu da. Din scoarta in scoarta tocmai ca am gasit-o interesanta ca teorie. Cu creionul in mana, believe me.
    Si mai sunt curios, cam cate carti de istorie ai citit, ca sa faci comparatia? Eu ti-am dat doua exemple, Norwich si Curta – ambii au o teorie serioasa in spate si incearca sa o dovedeasca. Ai citit macar despre “slavii” lui Curta, sa vezi cum a dat peste cap cateva chestii? Guess what! Baiatul are atat breadth cat si depth. Iti da si ansamblul dar si detaliul, pana la nr. de morminte si ce s-a gasit in X din ele si ce nu s-a gasit in Y din ele. Si nu pierde o secunda din vedere “the big picture”.

    la punctul 5 al tau, ck: “e interesanta si teoria lui (obsesia?) cumana, Tocomerius e o cartulie de citit.” — iar eu am zis, corect dealtfel, nu e numai a lui. what’s the problem?! Nu il criticam/acuzam pe Djuvara, ci ma adresam lui ck. Tu, in schimb, imi sari in cap cu altceva.

    cu teoria si schimbarea de paradigma si stiinta “grea” si infanteria, eu zic ca e alt subiect, extrem de complicat. si atos.

    nu stiu ce desfatari ai tu cand citesti Djuvara:) istorice pp:)

  16. Alexandru said,

    18/11/2010 at 7:13 pm

    @we: Nu, nu i-am citit teza de doctorat. Vorbeam si eu asa…

    Stii, avem o cunostinta comuna care facea supozitii aiurea despre interlocutori in loc sa incerce sa-i inteleaga, iar supozitiile-alea nu erau favorabile, de obicei.

    Ma duc sa numar cartile de istorie pe care le-am citit : )

  17. we said,

    18/11/2010 at 7:16 pm

    avem mai multe cunostinte comune, alexandru, si cateva din ele practica acest sport. nu stiu la cine te referi, deci. name the name. “are u walking the walk, or talk the talk?”:)

    astept sa imi spui cate ti-au iesit la numaratoare:)

    neintelesule!:))

  18. capricornk13 said,

    18/11/2010 at 8:02 pm

    @alexandru & we: nu fac pe impaciuitorista, insa fiecare dintre voi are, in felul lui dreptate (asa mi se pare mie) si argumente
    apreciez in mod deosebit discutia la mine pe blog, asa ca, by all means, va rog s-o continuati! 🙂
    mie tot o sa-mi placa Djuvara (eu nu sunt atat de stricta ca we, chiar caut si putina placere si intr-o carte stiintifica – placerea aceea pe care o simti cand intelegi – crezi ca intelegi, ma rog – lucruri pe care nu le stiai, senzatia ca te luminezi) dar ii multumesc frumos lui we pentru cei pe care i-a citat – we, poate ne dai si niste titluri la Norwich?
    iar cu Alexandru simpatizez pentru ideea cu speculatia care duce la progres, imi place 🙂
    domnilor, chapeau! 🙂

  19. mulliganoglu said,

    18/11/2010 at 8:51 pm

    numai ca mi se pare ca Djuvara e prea putin curajos in comparatie cu bulgarii care ne considera, pe toti, cumani. mai mi se pare ca nu Djuvara a avansat ideea cumanitatii voyvozilor Basarabi (nici macar n-a demonstrat-o)- s-a scris mult despre asta in perioada romantica a istoriei noastre, concluzia fiind ca e nedemonstrabila numai pe baza documentelor de atunci (situatie care nu s-a schimbat prea mult intre timp). Djuvara scrie bine, are perspectiva, sarm, il citesc cu mare placere, dar sa nu-l impodobim cu toate decoratiile, sa nu se sufoce. si sa nu uitam ca istoria e un gen subiectiv.

  20. capricornk13 said,

    18/11/2010 at 9:14 pm

    @mulli: corect, sa nu-l impodobim, ca n-are nevoie, e misto asa cum e; si da, sigur ca istoria e gen subiectiv – Lucian Boia este genial pe tema asta, are un umor subtil (nu bascalie, da?) de lesini de ras cand spune lumea prostii 🙂

  21. we said,

    19/11/2010 at 12:24 am

    ck13, Julius Norwich este un fel de abecedar al istoriei bizantine. cauta-l pe amazon. cea mai cunoscuta este Byzantium – 3 volume. vrei sa intelegi ce s-a intamplat vtreme de 1200 de ani, ca incepe de la Ctin cel Mare, incepi cu Norwich. si Norwich are stil, nu e sec deloc.
    mai are o istorie a Venetiei…

    granted, Djuvara poate ca nu a avut informatia pe care Norwich o avea la 30 ani dupa – mai ales pt. ca bizantinismul abia acum incepe sa se dezvolte cum trebuie. de ce? explicatia e mai lunga.
    dar Djuvara stia, sau tb. sa stie, macar de Comnena si de Psellus – din care nu citeaza absolut nimic. de fapt intregul capitol despre bizant este o bataie de joc – si l-am adus in discutie tocmai pt. ca acolo face o lauda indirecta a fanariotilor. amesteca istorie cu religie, cu Bulgaroctomul cu iconoclasmul, pentru el de la 1070 pana la 1453 nu s-a mai intamplat nimic in afara de o sufocare lenta (really? 400 de ani?! – pai sunt toti atatia cati ii are Anglia de la Elisabeta I pana acum…). Nicio discutie despre bataia dintre Comneni si Paleologi…
    in plus, apropo de fanarioti vezi tu, a fost “miscare de rezistenta” mavrocordata de fo 100-200 de ani (zice Djuvara), ca sa sape din interiorul “sistemul”. LOL unde ai mai auzit chestia, chiar de curand?
    revenind – ce are a face filosofia istoriei cu mavrocordatii si cu o bibeasca, care a scris nu’sh ce carte pro-fanar de care toti istoricii au facut misto, cu teoria lui Djuvara, toate 3 in aceeasi carte?

    Djuvara este un aristocrat in sensul adevarat al cuvantului. si scrie si este la nivelul de adancime al unui aristocrat. stie de toate, dar nimic bine . e f. mult stil, e multa eleganta, se vede diplomatul, dar ca istoric este bun doar ca first-pass, cu indulgenta.

    si asa e si cu thocomerius – in cartea lui. nu are nicio dovada directa, ci numai indirecte. si “teorii”.

    compara, cand vei putea si avea chef, cu metodologia unui Curta (tot roman, da?, tot istoric, dar amerloc, nu aristocrat).

  22. we said,

    19/11/2010 at 12:46 am

    LE: corect ar fi fost sa pun ghilimele cam la tot paragraful 3 de jos. asta mi-a fost aratat de niste meseriasi, aia care au descoperit cei 2 martiri crestini gasiti in nordul dobrogei.

  23. Alexandru said,

    19/11/2010 at 5:45 am

    @WE: Mă întreb cum l-ai judeca pe Neagu Djuvara dacă n-ai fi atît de mărinimos şi de indulgent.

    ”stie de toate, dar nimic bine. e f. mult stil, e multa eleganta, se vede diplomatul, dar ca istoric este bun doar ca first-pass, cu indulgenta.”

    Nasol cînd nu ne vedem lungul nasului. Mai ales în Ştiinţă, nu-i aşa? : )

    Cum se face că tocmai tu, care crezi în importanţa competenţei strict delimitate, mai ales în competenţa validată academic, lansezi judecăţi atît de tranşante într-un domeniu care (probabil) nu e ”specialitatea” ta? E ca şi cum m-aş apuca eu, cu indulgenţă, să zic cît de bun sau prost fizician eşti tu : )

  24. we said,

    19/11/2010 at 6:54 am

    omule, ai citit LE-ul? spun ce mi s-a spus. si mi s-a spus de catre profesionisti, asa ca le dau credit.

    dar stilul “aristocratic” il stiu prea bine … de aici.

    competenta validata academic…cum a fost competenta istorica validata academic la Djuvara? caci nu stiu – poate o stii tu. cate citari are, de catre cine, unde a publicat – profesional vorbind, nu Humanitas? asta e competenta validata stiintific/academic.

    acum, criticile mele: nu imi place sa citesc amestecatura. idei care nu au legatura una cu alta, validarea unui principiu prin istoria unor familii mai mult sau mai putin norocoase si nici explicarea unor necunoscute cu termeni “hazardul a facut sa…”. really, tu ai citit cartea? ma indoiesc. cred ca vorbesti un pic cam prea mult meta-, poate ar tb. intai sa citesti si dupa aia revenim la discutia aia.
    deci daca am ceva de reprosat este inconsistenta argumentarii. amestecul diverselor planuri (istoric, religios, artistic), pasarea a 400 de ani, dar insistenta pe un Caloian si mai ales pe familia Mavrocordat. si btw, stiati ca e o strada Svoboda in Moscova, care inseamna Slobozia…ce are asta cu cartea, cu principiile?! a, da, stilistic da bine, e povestita misto, dar.

    nu sunt fizician, nu profesez fizica. si te rog sa fii indulgent si sa ma evaluezi in neurobiologie, neuroanatomie, sau neuroinformatica. i’m all yours.

    inca o data, ca sa nu mai fie motiv de “confuzii”, ochii mi-au fost deschisi de catre niste profesionisti vizavi de profunzimea lui. nu stiam la acel moment de lucrari serioase in domeniul care ma intereseaza (ca hobby, sa zicem). astia sunt profesionisti in asa ceva. am intrebat, mi s-a raspuns, mi s-a explicat.
    restul, partea logica si de consistenta interna a fost detectata inainte de mine, 4 ani de filosofie + lucrul in teoretic si teorii ce tb. sa fie intern consistente m-au ajutat.

    bun si cuprinzator raspunsul? pp. ca nu. gasesti tu alt motiv de complaint.

  25. we said,

    19/11/2010 at 7:05 am

    @alexandru, si inca ceva: oamenii aceia mi-au dat literatura sa citesc, in mod continuu. tocmai am mai primit un batch de cateva zeci de chestii. mi-au dat carti, teze de doctorat, ce aveau. pentru ca m-au vazut interesat in lucrul lor: scitia in perioada celor 1000 de ani tacere. si asta fac de vreo 4-5 ani – citesc cand am timp carti din acestea. incetul cu incetul. si revin la djuvara, la care cred ca exista acele “valuri” despre care vorbeste si ma intorc la “originale”. si back and forth — parca asa se face munca cu cap, nu?

    ultima oara: ce am de zis, este la amestecarea planurilor.

    nu imi depasesc deloc expertiza. dar o opinie destul de bine formata, dupa carti si articole si discutii cu profesionisti si gandeala proprie cred ca am voie sa am, da?

    do me a favor, pls: du-te la biblioteca la tine, cauta-l pe curta, “Southeastern Europe in the Middle Ages”, rasfoieste-o, eventual uita-te si pe cartea lui despre slavi si dupa aia compara singur.

    Si nu ai observat ceva: m-am rezumat in discutie numai si numai la un capitol. nu am inaintat nici mai sus nici mai jos? oare de ce? pt. ca habar nu am de istoria indienilor – prea multi regi si maharajahi!:)

    astept critica-ti vehement-indulgenta asupra lucrarilor mele:)

  26. 19/11/2010 at 8:33 am

    @ we, alexandru
    Cred că facem exact ceea ce nu i-ar fi pe plac deloc lui Lucian Boia – din câte s-a văzut la ProspectArt – şi anume discutăm despre un alt istoric într-un spaţiu care, în principiu, îi era dedicat lui.
    Chestie pe care eu am pornit-o, de altfel, dar fără intenţie. Haideţi să vorbim de Boia dacă mai avem ceva de spus despre el, şi pe Djuvara să-l lăsăm pentru când o scrie ck ceva de el. Zic şi eu.

  27. Anton Marin said,

    19/11/2010 at 9:30 am

    Mă amestec şi eu niţuluş în discuţie, drept care îmi cer cu anticipaţiune scuze!
    Acum vreun sfert de secol am citit cu ochii mei personali un eseu foarte serios şi documentat al lui Iorga pe tema voievozilor întemeietori cumani. Eseul fusese scris prin anii 20 – dacă nu sunt suficient de precis asupra datei, mea culpa! – ai secolului trecut şi tot pe atunci a fost publicat. Acest eseu al lui Iorga este cunoscut ISTORICILOR…
    Ca atare, domnul Djuvara nu şi-a asumat nicio clipă paternitatea asupra acestei “teorii”, ci doar s-a aplecat asupra ei cu har şi sobrietate, aducând-o la cunoştinţa publicului larg, într-un mod ce mi se pare admirabil. Sigur, opiniile pot fi împărţite.

    P.S. Reverenţă pentru acest articol în faţa lui capricornk13! Mărturisesc că şi eu am fost la fel de încântat de lucrarea domnului Boia.

    • we said,

      19/11/2010 at 8:15 pm

      @anton, cred ca te referi la o comunicare a lui Iorga din 1927, “Imperiul cumanilor si domnia lui Basaraba”, pe care Djuvara o foloseste copios si pe care o aminteste in “Thocomerius”.
      Bun. What’s new?
      Hai sa le luam un pic logic: deci ai 1000 de ani de liniste istoriografica, nu stii ce s-a intamplat in locurile alea, dar stii ca au fost valuri peste valuri de influente.
      Teza lui Djuvara este ca maj. boierilor mari, nu numai primii domnitori, ar fi fost cumani. Eu nu cred asta, deoarece termeni ca “cneaz”, “jude” et al. nu mai au sens. In plus, nu mai au sens vreo 800-900 de ani de ne-cumanizare. Inainte de cumani au fost altii, au fost daca nu ma insel cel putin 2 regate care au inclus cel putin Tara Romaneasca – cel al gepizilor si cel al bulgarilor – care se intindea pana inspre Ardeal. Aia ce au lasat?
      In plus, toata migratia slava, lenta, f. inceata, este lasata in limbo….

      Lucrurile cred ca sunt mult mai complicate decat povestea lui Djuvara, care vrea si el sa isi faca un nume cu ai sai cumani (negri – cica aveau gagici misto!). De ex. Djuvara ignora sursele bizantine, care, la secole inainte de aparitia cumanilor, ii injurau pe “vlahi”, ca erau calauze ale pecenegilor. Vlahii aia erau asa, de capul lor?!
      Se uita ca imperiul bizantin si-a pastrat Dobrogea mult timp, cross-ul peste Dunare era comun pt. bizantini in campaniile lor, au lasat din timp in timp si ceva trupe peste Dunare. Si se uita de patrularea sistematica a Dunarii de catre marina bizantina, cea mai buna la ora aia. Ce influente sunt de la aia? Vorbesc despre evenimente dinainte de cumani. Erau sau nu erau formatiuni statale? Erau doar triburi, doar sate, doar…ce?
      La astea, Djuvara nu raspunde si alege sa ignore.

      Anyway, ala cred ca e articolul lui Iorga.

  28. 19/11/2010 at 11:16 am

    @ anton marin
    Păi nu cred c-a zis nimeni că Djuvara şi-ar fi asumat paternitatea teoriei cumane, el însuşi menţionează că Nicolae Iorga s-a întrebat despre Basarab: “numele este cuman. doar numele?” – citez cu aproximaţie.

    @ we
    Florin Curta, am reţinut. Nu contează dacă scrie în engleză sau în română, important e să se găsească în România. (Şi să-mi pot eu permite să-l cumpăr, dar asta e altă discuţie).

  29. capricornk13 said,

    19/11/2010 at 12:01 pm

    @dj: da, cam ai dreptate! 🙂 dar se incinsesera baietii… haideti sa discutam despre cartile lui Lucian Boia aici (apropo, acum citesc Germanofilii, imi place foarte tare!)
    @anton marin: multumesc frumos pentru aprecieri

    • zum said,

      20/11/2010 at 1:51 am

      @ capricornk13: fara nici o treaba cu micile razboaie de pe-aici – te rog frumos de tot sa-ti citesti mailul. da? 😀

  30. Alexandru said,

    19/11/2010 at 2:12 pm

    @capricornk13; dj: Imi pare rau ca am deraiat. (dar asta e farmecul comentariilor, sa o mai ia razna din cind in cind, nu? strict despre ale mele vorbesc : )

    Cum vreti sa discutam cartile lui Lucian Boia? Cu indulgenta sau normal? : )

  31. mulliganoglu said,

    19/11/2010 at 3:56 pm

    LOOOL

    tocmai am citit pe wiki cum ca Neagu Djuvara s-a nascut intr-o “familie aristocrată de origine aromână”. aromanii nu au avut si nu au aristrocratie. nici macar n-au un echivalent pt. “domnule’ sau “dumneavostra”.

  32. we said,

    19/11/2010 at 6:56 pm

    @dj &@ck13: se pare ca nu mai ai voie in romania sa ai o opinie, numind-o asa dupa ani de citanie serioasa. nu cred ca eu sunt cel care ma inchin la idoli, de fapt ii cam sparg.
    daca am scris mai lung, nu inseamna ca m-am incins. am facut-o ca sa se inteleaga, adica pe cale rationala, de ce spun anumite lucruri. inca o data “indulgenta” trebuie luat ca citat. a fost emis de un profesionist – numesc acel individ astfel pentru ca are jde de publicatii in peer-reviewed journals. pe teme istorice etc.

  33. Alexandru said,

    19/11/2010 at 8:42 pm

    @we: Sigur ca ai voie sa ai o opinie : ) Problema e ca opiniile-astea ale tale ti le exprimi pe un ton uimitor de transant, ca tii sa ne lamuresti cum stau lucrurile cu-adevarat, de fapt, ca esti foarte condescendent… chiar crezi ca e nevoie sa ne spui ca pe meleagurile tale oamenii isi citeaza sursele? : ) Cel putin asta ma deranjeaza pe mine, ti-o spun asa direct.

    Parasind registrul meta si revenind la Boia:

    Credeti ca argumentul lui WE cu “noi sintem asa cum sintem din cauza fanariotilor” ar putea fi, de fapt, un exemplu de utilizare a mitului Strainului Nefast in explicatia istorica?

    • we said,

      19/11/2010 at 9:01 pm

      @alexandru, ei da, poate ca nu am timp de dat din degetele si politeturi si peltele. pate ca problema este ca tu interpretezi ca deranjant a statement of fact. truth is: ma abtin f. mult in virtual, tocmai pt. a nu pare cum zici tu. de fapt sunt mult mai rau:) serios.
      da, este nevoie sa spun asta de 1000 de ori, poate, ca sa se auda unde trebuie. why do u have a pb. with this?!
      you want history – u do history. you want philosophy-this is another game with its own rules. you want “public intellectual”, ok, this is a third one, with very different rules. just choose a damn thing and stick with it.
      daca vrei sa ma bati at my own game, show me i’m wrong. rationally and with arguments.

      erau pe naiba straini: 30 si ceva de familii care au domnit de 76 de ori in ambele principate. dupa care au ramas cu tot cu catel & purcel.
      cand la 1700 se intamplau lucruri de lucruri in occident, la noi se ohtau cu maneaua si narghileaua. iar la 1900 se ohtau bibiceleste…unde esti tu, caragiale?!

      deci, alexandru, inainte de a te “boi”, incearca sa aduci intai faptele despre fanarioti.
      nu mai discuta meta- atat de mult. my 2 cents.

      • Alexandru said,

        19/11/2010 at 11:05 pm

        Asa e, ai dreptate.

        • we said,

          20/11/2010 at 12:02 am

          ca sa ramanem in paradigma greaca: skata! ca sa nu zic bullsh.

          dude, it’s not about this!
          ci despre faptul ca mi-ai sarit la gat, la modul personal. cine sunt eu ca sa il judec pe X. daca e X este X, atunci e inatacabil.
          te-ai sufocat de indignare cum am putut folosi “indulgenta” vizavi de Djuvara. ai luat-o romaneste, personal, atac la persoana la un milimetru: “ma deranjeaza la tine”. ma cunosti, pana la urma? stii cine sunt? stii cat am citit, sau cat gandesc, sau ce gandesc, sau cum gandesc? nu! atunci cum zici “la mine”? care “mine”? dar faci valuri meta- daca cineva care a mestecat de multi ani Djuvara indrazneste sa zica ceva, acel ceva fiind bazat pe analiza profesionistilor. deci s-a ajuns, as usual, among romanians, la cine esti tu/da’ tu cine esti?

          omule (si asta e general), eu nu ma joc cu vorbele. eu nu comentez ca “sa fie”, nu am timp de “dragalasenii”.

          si daca as fi avut vreo doza cat de mica de condescent spre tine, m-as fi luat de chestiile alea despre “idei mari si pifanii care defriseaza”. ca tot traiesti in paradigma franco, tb. sa stii ca in ranita oricarui sergent s-ar putea sa fie un anumit baston.

          am nevoie de o pr-itza. sa imi infrumuseteze mesajele. sa le dea cu parfum de trandafiri:) platesc US rates:) annual contract:)

    • Blegoo said,

      03/12/2010 at 5:39 am

      @Alexandru:
      Citat:
      “…opiniile-astea ale tale ti le exprimi pe un ton uimitor de transant, ca tii sa ne lamuresti cum stau lucrurile cu-adevarat, de fapt, ca esti foarte condescendent…”
      Lol.
      Nu ești primul care zice asta.

      Nu vreau să se înțeleagă că îl apăr pe we (n-are el nevoie) dar cred că tu îl evaluezi greșit ca fiind condescendent când el vrea doar să fie “precis”…
      🙂

  34. kvala said,

    20/11/2010 at 3:06 am

    Asa… pe aici au fost cumani… si? Cum naiba se spune in cumana: “get to the point”? Stie cineva?

  35. capricornk13 said,

    22/11/2010 at 11:51 am

    @we: te-ai ofuscat degeaba, alexandru n-avea intentii rele; tu ai senzatia ca te-a atacat personal, mie nu mi se pare la fel; pe bune, acum nu toata lumea trebuie sa fie de acord, ok? si nu toti cei care nu sunt de acord cu tine gresesc, ok? 😀
    @alexandru: scuze pentru absenta, ar fi trebuit sa moderez cumva
    @kvala: pai cred ca traducerea e ceva de genu: “hai in puii mei la oile noastre!” 😀

  36. we said,

    30/11/2010 at 11:20 pm

    @ck, cand se spune ceva de genul “sunt deranjat de stilul tau uimitor de transant”, asta nu este “nu sunt de acord”, ci “nu imi place de tine”.
    anyway, to close here the issue:
    http://wanderingelf.net/blog/?p=2549

    asta e raspunsul meu (ati crezut ca am uitat?!:D).

  37. capricornk13 said,

    02/12/2010 at 11:45 am

    @we: fost, citit, comentat, multumim!
    cum iti spuneam si la tine, nu sunt neaparat de acord cu interpretarea ta la ce ti-a scris a:)

  38. 02/12/2010 at 3:50 pm

    Totusi, daca trecem peste tonul condescendent al lui WE – pe care il cunosc si din proprie experienta – e posibil totusi ca omul sa aiba pe undeva ceva dreptate.

    Eu recunosc ca n-am citit nici o carte de Djuvara, il stiu doar din interviuri si articole din presa, insa atat cat am citit si eu am observat ca uneori se hazardeaza in speculatii care nu stau in picioare. De ex. in chestiunea cu http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/neagu-djuvara-un-liberal-incorect-politic%5D“Dispariţia lui …escu “:

    Eu cred că cel puţin jumătate din burghezia română a dispărut şi pot să vă demonstrez acest lucru cu cifre. Ţin minte că jumătate din camarazii mei din şcoala primară, din liceu sau din serviciul militar erau “escu” – Ionescu, Popescu, Georgescu etc. Acesta era sistemul de a găsi patronime pentru burghezia născîndă din veacul al XIX-lea. Numele puteau proveni şi din denumirile de localităţi. Văcărescu, de exemplu, nu era fiul unui văcar, ci era boierul din satul Văcăreşti. […]

    După ’89, timp de 6 ani, am fost profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, la două facultăţi – Istorie şi Ştiinţe Politice – şi am păstrat numele celor 500 de studenţi pe care i-am avut. Ei bine, din toţi aceşti elevi, doar 8% erau “escu”. Mi-aş dori sincer să am un doctorand dispus să se distreze cu Internetul şi să caute pe unde ne sînt Ioneştii şi Popeştii. Sînt convins că, numeric, sînt mai mulţi în Australia sau America, decît în România.

    Ori asta e, cu tot respectul pentru venerabila lui varsta, o aberatie. Aia cu -escu n-au disparut nicaieri – doar 4 dintre ei ne-au condus succesiv de 45 de ani – explicatia cred ca e mult mai simpla: obiceiul asta al alcaturii numelor cu sufixul escu era curent in Muntenia dar nu si in Moldova sau Transilvania, care impreuna sunt 2/3 din tara, iar spre deosebire de colegii de scoala primara, liceu si armata ai lui Djuvara, care erau un sample al Bucurestiului interbelic, studentimea bucuresteana de azi nu e un sample al Bucurestiului sau al Munteniei, ci al intregii tari.

    Sa remarcam si faptul ca a folosit cuvantul demonstratie (“demonstrez cu cifre”).

    Ori fantezia e o calitate la orice om, dar lipsa de rigoare e imo un defect serios la un istoric.

    • capricornk13 said,

      05/12/2010 at 11:16 am

      bughi, acum ti-am scos comentariul din spam, scuze – nu stiu ce s-a intamplat; da, we has a point, lui djuvara ii mai scapa piciorul spre fantasy 🙂 si asta nu e grozav; exemplul dat de tine este foarte relevant; asta nu ma impiedica, insa, sa-l citesc, nu mi se pare ca ma dezinformeaza si e savuros; cum ii scriam si lui, prefer sa citesc ceva scris de un om inteligent, chiar daca o mai ia pe campii, decat sa cred ce ne-au invatat nationalistii comunisti pe noi la scoala, cum crede majoritatea populatiei;

  39. 04/12/2010 at 11:39 pm

    culmea, si eu am citit de curand cea mai proaspata carte a domnului Boia Tragedia Germaniei, lansata de curand. este absolut impecabila. stiu si cartea pe care o comentezi tu si un lucru e clar: domnul Lucian Boia e cel mai lucid istoric roman din ultima suta de ani. recomand si cogitatiile sale despre lumea contemporana si dincolo de granite (Jocul de-a democratia de exemplu). la inceput, credeam ca e un francofil cu lecturi invechite din Gilbert Durand si gasca. acum m-a convins ca e un ganditor foarte profund.
    sincer, anul trecut ma batea foarte tare gandul sa ma inscriu la masteratul dumnealui de Istoria imaginarului si a mentalitatilor de la Facultatea de Istorie. mi-ar fi placut la nebunie sa il ascult in prelegeri,. unde cred ca e la fel de savuros ca in carti. m-am simtit nepotrivit sa fac asta, masterand la 50 de ani, dar gandul nu mi-a fugit definitiv din minte…

  40. capricornk13 said,

    05/12/2010 at 11:13 am

    @octavian soviany: sa stiti c-ar fi o idee grozava sa va inscrieti; l-am cunoscut pe dl. Boia si am purtat o conversatie destul de extinsa; este un adevarat gentleman, este sclipitor de inteligent, modest, are un umor desavarsit – fin, plasat exact atunci cand trebuie si, mai presus de toate, nu are pareri categorice! este un om extrem de echilibrat si de placut – parca vine din alta lume!

  41. Octavian Soviany said,

    05/12/2010 at 5:20 pm

    e bine ca imi confirmi ca e asa in realitate. asa pare si in ceea ce scrie. poate ma inscriu. never say never!

  42. 06/12/2010 at 12:23 am

    @capricornk13: M-am gandit pana la urma ca poate a ajuns la spam – ca doar tu nu esti genul care m-ai cenzura si nici eu nu-ti dau motive… Merci ca l-ai salvat si te mai rog ceva: poti sa-l cosmetizezi un pic? ca vad ca am folosit niste marcaje aiurea… Pune te rog un > dupa acel i stingher de dupa “demonstrez cu cifre” (dar inainte de paranteza) si stege te rog chestiile alea cu url dintre paranteze drepte. Multumesc anticipat.

  43. capricornk13 said,

    06/12/2010 at 11:28 am

    @octavian soviany: sunt convinsa ca v-ar face placere!
    @bughi: sigur ca nu mi-ai dat niciodata motive de cenzura!!! (oricum, eu nu “cenzurez” fara sa anunt)
    sper c-am cosmetizat bine, daca nu mai zi-mi…

  44. 13/12/2010 at 1:32 am

    Da, e bine asa, multumesc – si multumesc si pentru cuvintele tale binevoitoare de la WE.

  45. 14/12/2010 at 11:21 pm

    […] ca istoric s-au stârnit deja câteva controverse prin blogosferă, pe una am provocat-o chiar eu aici, cu totală nevinovăţie, iar discuţia a continuat dincoace. Zic că nu strică să luaţi şi […]

  46. 13/02/2012 at 6:57 pm

    […] cele mai interesante lecturi ever.  Despre ea n-am apucat să postez aici, există pe blog numai însemnarea despre Istorie şi mit în conştiinţa […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: