The Story (partea a cincea)

Iata-ne, deci, pe 24 decembrie dimineata, pregatiti de marea aventura a templelor khmere.  Inarmati cu bluze cu maneci lungi, aparate de fotografiat (in fine, eu am uitat sa-l pun la incarcat pe al meu…), multa apa in microbuz si un ghid cambodgian, am plecat spre rezervatia de langa Siem Reap unde se afla aproape toate templele care merita vazute.  Engleza ghidului nostru era extrem de aproximativa, cu un accent cantat si o pronuntie foarte dificil de inteles, insa era atat de amabil si de zambitor, incat n-am putut sa ne suparam pe el!  A fost calugar budist timp de zece ani, insa ulterior a trebuit sa se apuce de munca pentru a-si putea intretine familia.  Dintr-o populatie de paisprezece milioane de locuitori, Cambodgia are 3 milioane de calugari buddhisti!!!  Acest lucru senzational se datoreaza mai putin ravnei religioase a pupulatiei (desi si aceasta e reala) cat saraciei cumplite, care face familiile sa-si trimita baietii in manastirile budiste, deoarece este singura modalitate de a obtine o educatie gratuit. 

Foarte inspirat ca timing, primul templu pe care l-am vazut a fost Ta Prom, templul cu radacini, care a devenit celebru datorita Angelinei Jolie, fiindca aici s-a filmat Tomb Raider.  Mi-a placut foarte mult, insa nu poate fi descris in cuvinte, asa ca, decat sa scot oftaturi admirative, mai bine va mai pun niste fotografii.

Pe langa cresterea inexplicabila a radacinilor copacilor direct pe ziduri, templul impresioneaza si prin finetea basoreliefurilor care s-au pastrat si prin formele in zig-zag ale zidurilor.  Nu este o singura specie de copaci, ci cel putin 6, iar comportamentul lor este inexplicabil.  Rezervatia de temple este direct in jungla, asa ca exista un miros de putrefactie (de plante) destul de ciudat, insa nu insuportabil.  Se simte mult mai tare in drumul spre templu, nu printre constructii. Oricum, Ta Prom este in prezent in reconstructie, in colaborare cu Germania. 

Din nefericire, pentru ca e o zi foarte insorita, multe poze au trebuit facute oarecum contre jour, deci calitatea lor nu e grozava (plus ca eu am un Olympus µ, nu vreun aparat profi).  Ta Prom mi-a placut si datorita aspectului oarecum neglijent, cladiri si ziduri separate, care nu par sa aiba vreo logica, printre copaci si vegetatie.  Spre deosebire de marele Angkor Wat, care e un ansamblu perfect simetric, coerent, Ta Prom pare desprins din jungla, e parca o continuare perfecta a naturii. 

Cred ca este cel mai spectaculos templu pe care l-am vazut, intr-un fel, tocmai datorita salbaticiei.  Evident ca nu poti sa nu te minunezi de faptul ca imperiul khmer facea asemenea constructii cand noi ne jucam de-a gelu, glad si menumorut…

Urmatorul templu pe care ne-am oprit numai sa-l fotografiem este o constructie de dimensiuni mai mici, insa foarte spectaculos ca aparenta, reprezentand foarte bine acea piramida in trepte in zig zag cu care ne-au obisnuit imaginile pe care le stim despre templele khmere.  Numele templului nu mi-l amintesc si nici nu l-am gasit in imaginile de pe net sau din cartea pe care o am, insa este probabil din aceeasi perioada ca cel vizitat extensiv in urmatorul stop, templul Angkor Thom, sau templul celor 460 de fete (are foarte multe basoreliefuri cu cele 4 fete ale lui Brahma, care insa au fost distruse de catre buddhisti).  Din pacate nu am fotografii deloc de la Angkor Thom (mi s-a terminat bateria), asa ca va trebui sa va multumiti cu cea de la templul fara nume 🙂

Am stat destul de mult in Angkor Thom, am urcat cu greu (am uitat sa va spun ca eu aveam genunchiul umflat si dureros, am reusit sa calc stramb inainte de a pleca exact cu piciorul la care am ligamentul incrucisat anterior complet stricat) pana in varf, printre piramidele cu patru fete, curti interioare la inaltime.  Mi-a placut mult ca aici, pe langa o gramada de turisti, erau si multi calugari in straie portocalii, pe care nu ma pot satura sa-i admir.  Sunt atat de frumosi unii dintre ei, incat ti se taie literalmente respiratia.  Au niste trasaturi de neuitat.  Din pacate era foarte, foarte cald, un soare orbitor, incat a fost destul de obositor, cu pauze multe de respirat si baut apa.  N-am putut sa nu ma amuz copios dupa vreo doua zile cand doi prieteni din grup ne-au povestit c-au vizitat un templu in jungla, unde pompierii care pazeau si-au facut focul noaptea, fiindca sustineau ca este iarna si frig la 21 de grade!

Desigur ca, dupa un pranz castigat cu sudoare fruntii la care am asortat cu totii cate o bere, am plecat spre “personajul principal” al complexului de temple, celebrul Angkor Wat, numit si “mama tuturor templelor”.  In fata uneia dintre porti, plasata in centrul unui zid grandios, urias, se afla un lac foarte mare care adauga mult farmecului locului, pentru ca se oglindeste constructia aproape perfect.  Imaginea este, cu adevarat, coplesitoare. Dar sa lasam exclamatiile si sa va mai povestesc numai ca in interior zidurile sunt complet acoperite de basoreliefuri, iar la dimensiunile templului asta inseamna practic zeci de ani si armate de oameni.  Se urca pana sus, aproape de varfurile din trepte rotunjite pe care le vedeti, care sunt separate de curti interioare si coridoare, totul sapat si construit in stanca.  Nu se poate efectiv explica, asa ca va rog sa va uitati la cele cateva imagini de care am facut rost.

Ghidul nostru a fost din nou foarte inspirat in ceea ce priveste timingul, pentru ca era foarte putina lume cand am mers noi la Angkor Wat – toata lumea vine aici fie la rasarit, fie la apus, pentru ca se pare ca in special apusul este fabulos de vazut.  E adevarat ca, mergand la ora 2, am platit cu nesfarsite suferinte din pricina caldurii, insa, din punctul meu de vedere, a meritat.  Atunci cand ieseam din templu, spre ora 4, ne-am intalnit cu hoarde de turisti ce navaleau ca niste termite, din toate partile.  Ne-am intalnit sus, la odihna intr-o curte interioara, cu singurii alti doi romani, un cuplu foarte dragut, pe care i-am vazut in Cambodgia.  In rest englezi, americani, nemti si japonezi cati cuprinde :).

Dupa Angkor Wat, insa, ghidul a facut prima greseala de timing si ne-a dus la un templu (cred ca se numeste Bayon) sa vedem apusul.  Ideea era sa stam chiar pe platforma din varful templului, care arata ca un trunchi de piramida in trepte.  Cu vreo jumatate de ora inainte a inceput sa urce atata lume (era un drum serpuit pe un deal spre templu), incat ne-am dat seama ca va trebui sa stam, eventual, in picioare pe templu, la cata omenire se revarsa.  Plus ca ne-ar fi luat ore intregi sa plecam, asa ca ne-am retras strategic si am coborat.  Nu am prins calatoria cu elefantul, era mult prea mare coada, asa ca mi-am cumparat 5 esarfe cu 10 dolari si am plecat cu totii inapoi spre Siem Reap. 

Osteniti, fericiti, am ajuns acasa la hotel, unde trebuia sa ne pregatim pentru cina de Craciun, organizata de localnici pentru noi, europenii (ca doar ei n-au nicio treaba cu sarbatoarea).  Ne-au facut cadou fiecaruia cate o esarfa traditionala de matase la cocktail-ul dinainte de cina, apoi a urmat un spectacol de dansuri traditionale pe o arena de langa piscina – mesele aranjate foarte frumos, in jurul piscinei straluceau printre plamieri deghizati foarte kitschos in brazi de Craciun! 🙂 Mancarea a fost delicioasa, insa dupa dansurile traditionale ok, a urmat o dizeuza care cred ca fusese selectata pe baza de picioare, foarte frumoase, fiindca de cantat nu era in stare nici batuta.  Evident, canta de la Shakira la mai stiu eu ce Madonne si alte lucruri foarte vestice, chinuindu-ne teribil.  Lumea se cam plictisea, asa ca, impreuna cu trei dintre fetele cu care eram, am decis sa le facem petrecerea oamenilor!  Am urcat pe scena cu paharele in maini si am inceput sa dansam acolo, continuand in piscina, pe marginea jacuzzi-ului, a carui bordura era cam cu 10 cm sub apa! 🙂 Am fost aplaudate la scena deschisa, in delir, iar o americanca pe la 50 de ani a venit sa ne multumeasca si sa ne felicite: “I was wondering what I was going to remember about this party… and then YOU came!”… Amuzati teribil, baietii ne-au facut o gramada de poze, care probabil vor face cariera.  Programul de a doua zi, in sfarsit, urma sa inceapa la ora 14, deci aveam in fata prima dimineata in care puteam sa ne trezim cand vrem!  M-am dus la culcare fericita, planuind primul meu Craciun cu zacut la piscina si cocktail-uri!…

Advertisements

12 Comments

  1. rontziki said,

    15/01/2011 at 2:40 pm

    După ce m-ai făcut să visez la vacanţe…de nu-mi mai revin :)), te rog să visezi şi tu la o bibliotecă :)) Ai o leapşă de la mine 🙂

  2. balinferi said,

    15/01/2011 at 9:01 pm

    La templul acoperit de radăcini te-au lăsat să atingi ceva? Sau erau toate împrejmuite şi păzite?

  3. capricornk13 said,

    17/01/2011 at 8:37 pm

    @rontziki: scuze, astazi a fost prima zi de lucru in noul oras de resedinta – inapoi la Viena; sper sa apuc sa raspund si la leapsa! 🙂
    @feri: nu era nimic imprejmuit si pazit, poti sa atingi ce vrei…

  4. balinferi said,

    17/01/2011 at 10:03 pm

    Oau! Asta sună tare bine. Chiar orice vreau? Şi-mi zici asta acum, după ce ai plecat din România? :))

  5. voicunike said,

    18/01/2011 at 12:19 am

    Acum chiar ca a inceput sa ma roada invidia! 😀 Nu pot spune decit un singur cuvint Fabulos!

  6. capricornk13 said,

    18/01/2011 at 11:58 am

    @feri: 😀 vorbeam de templu, da?
    @voicunike: Si inca n-ai vazut nimic, nu fac dreptate pozele…

  7. balinferi said,

    18/01/2011 at 6:26 pm

    Normal că de templu e vorba. Sper doar că mă laşi să-mi aleg credinţa şi locaşul de cult după bunul plac :))
    Despre Wiena pe când o postare?

  8. capricornk13 said,

    19/01/2011 at 9:42 am

    @feri: pai o sa postez la un moment dat, insa, dupa cum vezi, nici cu Cambodgia n-am terminat… oricum, restul calatoriei n-a mai fost atat de spectaculos, mare, plaja, insule…
    Viena e splendida, in cida vremii mizerabile si ma simt, ca de obicei, minunat aici…

  9. balinferi said,

    19/01/2011 at 10:18 am

    Mă bucur că eşti bine şi aştept detalii despre mare,soare şi nisip

  10. 23/01/2011 at 6:43 pm

    fain!

  11. capricornk13 said,

    24/01/2011 at 9:21 am

    @mesmeea cuttita: multumesc de vizita, ma bucur ca v-a placut! 🙂

  12. Case de lemn said,

    21/04/2011 at 6:51 am

    Si eu vreau sa imi construiesc o casa de lemn si acum ma documentez peste tot despre ele.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: