Neincredere

Jurnal (2003-2009) – Oana Pellea

Humanitas, 2010

Nu stiu de ce mi-am cumparat pana la urma cartea asta. Nu intentionam s-o iau, fiindca fusesem, cred, la targul din vara, cand cei de la Humanitas o lansau atat de ditirambic, ca m-am enervat instantaneu.  Nu ma intelegeti gresit, nu m-am dus la eveniment, eram langa, la Nemira, unde se intamplau lucruri interesante.  Iarasi nu ma intelegeti gresit, nu ca la Humanitas nu s-ar intampla in general lucruri foarte interesante, insa in momentul ala aveam chef sa-l ascult pe MDP, cu umorul lui genial, nu pe Liiceanu laudand-o pe Oana Pellea.  De ce?  Fiindca mie mi-e antipatica Oana Pellea si nu prea pricep oricum de ce s-ar da lumea de ceasul mortii sa citeasca jurnalul unei actrite in jur de 45 de ani care n-a facut, in opinia mea, nimic remarcabil in toata viata ei, in afara de a purta numele lui Amza si de a izbuti sa fie pe acelasi platou de filmare cu Clive Owen – aici chapeau.  Dar, ma rog,  sunt foarte nedreapta si scarboasa, in fond lumea citeste si Sophie Kinsella (inclusiv eu) sau vietile unor alte mari “vedete” care n-au nicio legatura cu scrisul – iar Oana Pellea macar scrie acceptabil.

In fine, am cumparat cartea la targul din toamna si am ajuns s-o citesc inainte de a veni incoace (de cand sunt la Viena ma injur continuu, cred c-am citit in total 50 de pagini, din care 20 in avion,  am ajuns ca imbecilii aia care ma intreaba vai, draga, dar cand ai tu timp sa citesti?!).  Nu pot sa ma abtin sa marturisesc ce-am simtit, desi fac o nedreptate evidenta unei persoane sensibile, care a avut curajul de a-si pune gandurile pe hartie – iertare, deci, doamnei Pellea pentru ceea ce urmeaza. 

Pai am simtit ca nu cred mai nimic din ce spune.  Intamplator stiu cate ceva din culisele lumii teatrului romanesc si m-am saturat pana la lacrimi de interminabila lamentatie a actorilor romani despre cat de barfiti si nedreptatiti sunt ei de catre ceilalti (dar nu dau niciodata nume, fiindca si ei fac acelasi lucru in permanenta).  Deci partea cu jigodiile care o musca pe mneaei de partea dorsala m-a lasat rece.  Pe urma toata cartea musteste de pesimism, tragedie, drama existentiala.  Sigur ca este foarte impresionanta, sincer, povestea despre mama ei si se vede ca si-a pus sufletul tot in aceasta relatie unica. Si imaginea lui Amza si a relatiei dintre parinti este impresionanta.  Insa totul este complet idealizat, e inuman de pur, e o poveste care nu exista si nu poate exista.  Daca pot empatiza intrucatva cu autoarea, caci e oarecum firesc si, in fond, foarte frumos, sa idealizezi pe cine iubesti, nu pot, totusi, sa citesc asta pe zeci de pagini fara sa devin putin sceptica, apoi cinica.  Mama ei vorbeste ca un filozof zen, are numai pilde, Amza la fel, zici ca sunt dintr-un basm cu Fat-Frumos!  Iar toata aceasta frumusete este opusa vietii ei de zi cu zi, aproape tuturor oamenilor din jur – viata e grea si urata, oamenii sunt rai.  Cum Darwin poti judeca atat de simplist? Femeia nu are niciun fel de nuante in tot jurnalul asta! 

Se chinuie sa fie sincera, dar tot ce-i iese este de un patetism fara egal.  Recunoaste asta si si-o asuma, ceea ce este absolut respectabil, insa impresia de exagerare ramane.  Mai este ceva care m-a iritat: totul pare scris pentru ochii publicului.  E atat de actrita, incat joaca si in propriul jurnal.  Spre exemplu spune la un moment dat ca cei de pe platourile de filmare din Londra, la Children of Men, o priveau cu mefienta si se asteptau sa fure de prin cabina (fiindca e romanca…).  Really… Atata cliseul la o intelectuala care stie foarte clar ca lucrurile nu puteau sa mai stea chiar asa in anul 2005 sau 2006, ca, har lui Darwin, mai jucase si Iures si multi altii inaintea ei prin filmele de la Hollywood si venisera destui celebri sa turneze in Romania…

Dar altceva m-a izbit mai tare – este complet singura, se descrie continuu ca fiind perfect singura, cu pisica si catelusa, in tot ceea ce face exista numai ea insasi sau ea si mama ei.  Well… Sigur ca respect discretia si eleganta de a nu publica detalii sau nume legate de relatiile ei sentimentale… totusi, vorbim de o femeie!  O femeie atragatoare, persoana publica.  Care nu poate, este exclus, sa fie singura cinci ani (sau asa ceva) – cat dureaza jurnalul.  Nicio vorbulita despre vreun sentiment trezit de o poveste de dragoste, o dezamagire, un gest.  E total necredibil, imi pare rau!  Nu spun, inca o data, c-ar fi trebuit sa ne dea noua detalii juicy, din contra, ceea ce spun este ca tocmai lipsa oricaror detalii te duce cu gandul la ceva fishy.  Poate sunt eu dezaxata, dar cred ca e imposibil sa tii un jurnal intim (ca femeie) fara sa scrii acolo nimic despre dragoste, e nefiresc.  De unde se impune concluzia ca a scris pentru public, nu pentru ea insasi.  Si atunci de ce tot patetismul? 

Mi se pare o greseala pentru ea si pentru imaginea ei c-a publicat jurnalul.  Nu si-a facut niciun serviciu, numai cineva slab de minte poate fi prins de paginile ei si o poate crede 100%  si nu cred ca acesta era publicul ei tinta.  Oricum colegele ar fi barfit-o (sa zicem), de ce sa n-o barfeasca pentru ceva cu adevarat bun, profund, exploziv?  Ioana Parvulescu recomanda cartea cu urmatoarea fraza: “o carte care face bine”.  Cui, ma intreb eu?  Cui ii foloseste sa deplanga alaturi de doamna Pellea rautatea si desertaciunea lumii?  Sa se lamenteze imens, intens si fara sens?  Voi nu credeti ca gospodinelor de la Strehaia si Faurei?  Ca mie asa mi se pare…

Advertisements

37 Comments

  1. aronbiro said,

    28/01/2011 at 3:10 pm

    io creca englejii se asteptau sa fure din cauza ca juca rol de tziganca.
    da de decapitarea din filmul Haute Tension zice ceva?

  2. capricornk13 said,

    28/01/2011 at 3:16 pm

    nope… sau nu-mi aduc aminte…

  3. balinferi said,

    28/01/2011 at 3:45 pm

    Adică No Love? No sex? Nici măcar o mică tentaţie? Ceva?
    Nu ştiu de ce dar cuvintele tale mi-au amintit “Lacrimi şi Sfinţi” a lui Cioran.
    ( Acum am înţeles de ce nu ţin eu un jurnal. Pentru că nu vreau să mint, dar nici să pun pe hârtie tot ce gândesc şi simt nu sunt dispus)

  4. jiji said,

    28/01/2011 at 5:56 pm

    da….jurnalul mi se pare superb…ca si ea ca actrita!nu stiu in ce ai vazut o tu…sau daca ai vazut-o…eu da!si in trei surori si in poveste de iarna si in ma tot duc sau oscar….foarte buna actrita!
    dar…fiecare cu parerea sa!

  5. capricornk13 said,

    28/01/2011 at 6:25 pm

    @feri: hm, nu, dar, again, nu asta e ideea 🙂
    N-am citit “Lacrimi si sfinti”, asa ca nu stiu la ce te referi. Partea cealalta este destul de adevarata si pentru mine, plus lenea 🙂
    @jiji: ma bucur ca tie ti-a placut, foarte bine; am vazut-o in Richard al II-lea si Imblanzirea scorpiei, nu mi s-a parut nici extraordinara, nici rea, ci (ca multi actori romani, in special de sex feminin) prea teatrala dupa gusturile mele, imi plac actritele mai naturale; probabil nici regia nu-i ajuta aici, e adevarat…

    • balinferi said,

      29/01/2011 at 11:54 am

      Am înţeles ideea, dar un jurnal care nu conţine nici un cuvânt despre atracţie pentru o persoană de sex opus, mie îmi suna mai degrabă a raport profesional, dare de seamă oarecare , dar nu jurnal.

  6. 28/01/2011 at 9:47 pm

    Te felicit încă o dată pentru curajul de a spune ce gândești. Deci, și pentru acela de a respinge o carte despre care e trendy să scrii de bine sau (mai rar) să te abții. Vezi, de aia vin eu aici. 🙂

  7. we said,

    29/01/2011 at 12:23 am

    …mai un pic si plang…

  8. we said,

    29/01/2011 at 12:37 am

    @ck, ai vazut Children of Men? rolul Oanei Pellea e pasabil, cu ea sau fara ea tot aia e. un rol-cliseu. daca ea face taraboi pentru un rol-cliseu, atunci e clar ca nu a trecut de complexul culturii inferioare.
    Filmul asta, Children of Men, cred ca e unul din cele mai bune ale lui Owen, merit de fapt al lui Cuaron, regizorul. restul filmelor sunt mdea. A mai incercat ceva in “Shoot them up”, un fel de artsy-overkill parody si cam asta e tot. Owen e din liga “King Arthur”.
    Revenind, daca e cum spui tu (cartea), atunci pacat de Oana Pellea, diferenta dintre ea si una ca Andreea Marin/Miyayela e una de grad si nu de natura.

    Sunt un tip naiv. Chiar daca X s-a nascut intr-o cultura minora, contactul prelungit cu vestul ar tb. sa lase urme. Asa gandesc eu.

    Ar mai fi o ipoteza: a scris asa pentru ca asa ceva “se vinde”.

  9. eva said,

    29/01/2011 at 8:32 am

    O, da, …N-am citit cartea, dar acuma chiar vreau s-o fac( vezi ce face din om antireclama?) ca să te observ… pe tine( dacă n-ai fost prea exigentă vreau să zic, hihihi.) Şi acum:

    1. Cartea are enorm de mulţi cititori. De o anumită tipologie, însă. Să vezi câţi din aceia care şi pe mine mă întreabă;;…da’ când ai tu timp să citeşti’?'( ai dreptate, oribil clişeu melodramatic) mi-au recomandat-o,,cu căldură”. Am răspuns politicos,,nu, merci…”

    2…O.P. nu este ceea ce numesc eu o femeie frumoasă. Poate că are un stil personal…dar nu cred că bărbaţii au făcut coada la graţiile ei… Revin, chiar pare genul unei femei însingurate. Mie, dacă n-a pus sugestii sexuale în jurnal, asta mi s-ar părea o onestitate. Nu cred că-ţi faci un serviciu declarându-te single, dacă nu eşti, în ziua de azi.

    3 Te cred că n-a putut să nu joace un rol şi aici. Se întâmplă multor alte actriţe şi asta este o pierdere pentru ele…

    4. Nu mă omor după palmaresul său, deşi o stimez, căci dânsa chiar are nişte principii profedionale şi de viaţă,e fidelă lor constant. Dar acum nu pot explica prea exhibat aici…

    5 Mereu mi-a părut că-şi idolatrizează tatăl, încă e în umbra lui. I-a dedicat uh cult, ca fiică vorbesc, şi asta mi s-a părut excesiv. E un complex psihologic să vrei să-ţi depăşeşeti genitorii. Pt. O. P. asta a fost provocarea vieţii..În inima ei iubitoare,de altfel, e prea mult,,tată” nu e loc de alţi bărbaţi…

  10. capricornk13 said,

    29/01/2011 at 10:17 am

    @cristian sirb: iti multumesc; eu nu stiam ca e trendy sa scrii cumva, nu am citit nicio cronica sau vreo insemnare de blog pe aceasta tema; ma bucur ca ma vizitezi 🙂

    @we: da, sigur c-am vazut Children of Men si mi-a placut si mie foarte mult (inclusiv Oana Pellea, care face un rol ok; insa, asa cum spui si tu, este in primul rand meritul lui Cuaron – desi joaca un rol ciudat, e mai naturala mult decat pe scena); in ceea ce-l priveste pe Clive Owen nu putem fi de acord din cauza unui film exceptional unde ii rupe capul lui Jude Law, de exemplu: Closer; e extrem de bun acolo, m-am cam indragostit de el, recunosc 🙂

    nu, sa nu amestecam, totusi, oalele, Oana Pellea nu e Mihaela (dealtfel si ea absolut respectabila); si nu asta era scopul insemnarii mele, nu intentionez deloc s-o denigrez pe ea ca persoana, ci nu mi-a placut intentia din spate, ca sa zic asa; aici suspectez ca ai dreptate – a scris asa pentru ca se vinde, iar numele ei oricum vinde; insa are meritul, in ciuda carcotelii mele, sa nu-si fi transformat cartea intr-o poveste de budoar – care ar fi vandut mult mai bine – deci nu prea stiu ce sa zic; acum mi se pare c-am fost cam rea;

    @eva: da, e interesant ce vei crede, mie, asa cum ii scriu mai sus lui we, imi pare cam rau acum c-am fost atat de transanta, ma simt putin vinovata; intamplator astazi este si ziua de nastere a Oanei Pellea…

    1. hm, uite, mie nu mi-a recomandat-o nimeni; mai mult decat atat, cum spuneam si mai sus, pe niciunul dintre blogurile despre literatura pe care le “rasfoiesc” – si sunt vreo cateva – nu am vazut scris nimic despre, de unde rezulta ca lumea care citeste nu prea a fost interesata…
    2. de acord cu tine, nici n-am scris “frumoasa”, ci “atragatoare”, ceea ce categoric este; iarasi sunt de acord cu tine ca e un gest frumos si onest sa nu scrie despre legaturi sau relatii, insa pe mine nu asta m-a frapat, ci lipsa totala a sentimentului in sine; parerea mea este ca femeile se definesc in raport cu si se implinesc in relatiile de iubire – nu in totalitate, desigur, insa interiorul unei femei nu va fi niciodata complet fara acest raport; poti sa fii singura, nu asta este ideea, insa, si atunci cand esti singura, vorbesti despre dragoste, te gandesti la asta, ti-o doresti, iti amintesti de povesti etc.; intelegi ce vreau sa spun, nu?
    3. dap, si nu numai actritelor, ci si domnilor actori, stai linistita; ba ei sunt mai “curve” decat ele de multe ori! 😀
    4. nu stiu care sunt principiile profesionale si de viata ale doamnei Pellea, nu pot sa ma iau decat dupa ce scrie aici, in jurnal, unde sigur ca totul pare roz, asa ca nu pot comenta;
    5. inca o data, desi mie mi s-a parut putin exagerat, inteleg cultul si idolatrizarea unor oameni intr-adevar speciali, ca parintii sai, si o admir pentru asta; in ce ma priveste i-as fi vazut mai bine, mi-ar fi fost mai aproape in povestea pe care o spune dac-ar fi parut putin mai umani, nu atat de… angelici;

  11. eva said,

    29/01/2011 at 11:02 am

    Aşa suntem noi, ,,ca o apă care curge”,… Acum zici că te învinovăţeşti un pic,… e o reacţie firească, feminină. Mai trăiesc şi eu stări din acestea, dacă te consolează cu ceva.:)

    E adevărat ce spui despre dragoste. Dacă nu o trăieşti carnal desigur că o proiectezi, ea nu poate lipsi. Sunt sigură atunci că aici este vorba de o mare pudoare sau de o mare rană. În consecinţă ne vom reţine speculaţiile la modul tăcut şi elegant.

  12. capricornk13 said,

    29/01/2011 at 11:27 am

    @eva: corect – in ce priveste speculatiile; oricum as taia orice comentariu care ar aduce a barfa la adresa doamnei, ca vorbim despre carti aici

  13. mulliganoglu said,

    29/01/2011 at 1:28 pm

    povesteste cum s-a luptat cu gg b, voyvodul nost’?

  14. capricornk13 said,

    29/01/2011 at 7:58 pm

    @mulli: nope, nimic despre asta, daca nu ma insel grav si am uitat; despre ce e vorba? (daca nu e barfa te rog)

  15. mulliganoglu said,

    29/01/2011 at 11:01 pm

    capri, nimic important (in campania de cucerire a tronului insangerat, ceata de diversiune a lu’gg b a folosit imagini din filmul “mihai viteazul”, mihai fiind jucat de amza pellea – oana pellea a intrat pa cntrainformatii, a fost putin circ)

  16. eva said,

    30/01/2011 at 9:27 am

    capricornk13,

    mă bucură muuuult că m-ai trecut în ,,bloguri cool” şi mă frustrează că mi-ai luat-o înainte( de câteva zile vreau să te trec eu,,prima” în blogroll-uleţul meu). Acuma, asta arată că eşti a doua oară o persoană care face lucrurile ,,din inimă”( e una din sintagmele mele favorite). Prima oară m-ai complimentat acum câteva zile şi iarăşi m-am mirat. Nu multe blogerine( sic!) le încurajează pe ,,cele mici”, care ,,vin din urmă”, mi se pare. Psihanalizaţi, vă rog: n-am mereu încredere în solidaritatea feminină. Tu faci o frumoasă excepţie, alături de alte câteva femei speciale din blogosferă( scuze faţă de cele pe care nu le port în gând pentru că nu le-am descoperit încă).

  17. capricornk13 said,

    30/01/2011 at 11:36 am

    @mulli: a, mi-aduc aminte ca parca auzisem ceva…
    @eva: 🙂 esti foarte draguta; daca ceva imi place, atunci imi place si gata – nu conteaza sexul blogger-ului, de exemplu 🙂

  18. 30/01/2011 at 8:34 pm

    Orice poate fi (compromis prin a fi) trendy, până și un anume fel de a scrie pentru public. Poate n-ai găsit pe bloguri însemnări pe tema jurnalului despre care scrii, dar te asigur că au fost pline revistele. Eu n-am zis nicăieri că pe bloguri a făcut vâlvă (a făcut și acolo, pe acelea din cercul actriței sau pe cele ale snobilor și lăudătorilor de serviciu). Nu s-au prea găsit inși care s-o spună p-a dreaptă (așa s-a întâmplat și cu memoriile celebrului cafegiu, doamne, câți au mai bălit la ele! eu le-am citit mai mult ca pe un autodenunț involuntar). Idem s-au petrecut „ostilitățile” și-n cazul Mihaelei Rădulescu. Nu care cumva să scrii ceva de rău de prețioasele ei amintiri că te trezești că și bate, la cât e de bărbătoasă.

  19. Zee said,

    31/01/2011 at 5:22 am

    Children of Men e un film patetic; Closer e misto, asa-i.
    Oana Pellea e o actrita buna, in opinia mea, mai ales in Visul unei nopti de vara in regia lui Ciulei.
    Iar recenzia la Jurnalul cu pricina pare bunicica, desi cam biased – deh, daca autoarei nu-i place personajul nici pe scena, nici in viata, e oarecum firesc. As rasfoi cartea de curiozitate, poate-o fac in martie cind vin in Ro.

  20. capricornk13 said,

    31/01/2011 at 5:29 am

    @cristian: ce tonic esti! 🙂 uite cum m-am trezit eu in mijlocul noptii si ma amuz copios la commentul tau! 🙂
    eu pe cafegiul acela n-am putut sa-l citesc; cartea mi s-a parut scrisa atat de prost, incat asta a invins curiozitatea, am clacat dupa vreo 30 de pagini; imi place memorialistica, insa trebuie sa fie, totusi, literatura!
    cat despre Mihaela Radulescu (pe care n-am citit-o si nu intentionez) – mie mi-e mai degraba simpatica, sa stii; nu stiu daca ai vazut-o cand ii lua un interviu lui Mircea Cartarescu, a fost de milioane, a spus clar ca ea se adreseaza altui target cu cartile ei si nu se poate numi scriitoare nicicum in comparatie cu el; foarte cool; si intreaga ei atitudine mi se pare mai degraba misto, e curajoasa si naturala; plus ca e frumoasa, domnule! nu poti sa nu admiri o femeie atat de frumoasa – live e mai frumoasa cumva decat la televizor…

    • we said,

      31/01/2011 at 10:55 pm

      “nu se poate numi scriitoare nicicum in comparatie cu el” — daca lasa deoparte acel “numai” poate ca era cool. ea se adreseaza altui target…decat cartarescu? c’mon, chiar nu i se vede obraznicia?

      ummm, ai vazut-o prin anii ’90 la ProTV, cand inca era naturela?:)

      dar, astea sunt offtopic…

      • capricornk13 said,

        01/02/2011 at 5:42 pm

        da, cam off topic, n-am niciun chef s-o barfesc pe Mihaela 🙂
        am vazut-o live prin 99-2000 la o terasa, am stat foarte aproape si arata foarte, foarte bine; cred ca n-am pus eu exprimarea buna, a zis ceva absolut ok atunci la emisiune

  21. capricornk13 said,

    31/01/2011 at 5:40 am

    @zee: lol, normal ca e biased, fiindca eu nu scriu recenzii (nu sunt in stare) ci impresii si recunosc din start spunand ceea ce spun ca va fi biased! 🙂
    vezi ca-ti editez commentul, ca n-am niciun chef de barfe pe seama doamnei, cum spun si mai sus; daca ea a ales sa taca nu cred ca e cazu’ sa ne dam noi cu parerea…
    altfel, bun venit pe meleaguri capricornice si apreciez “bunicica” asa cum se cuvine 😀
    a, si children of men nu e patetic decat in opinia ta – nu e o capodopera, poate, dar e ok

  22. 09/02/2011 at 7:47 am

    @ Capricorn: iti citesc blogul de anul trecut, de cand am dat peste o cronica la cartea de memorialistica a unei rude, dar mie imi ia o groaza de timp pana las un comentariu. Am vrut sa iti trimit atunci un mesaj privat (dupa cum scrie si in carte si ai scris si tu in cronica (sau impresia ta) familia dansilor nu incurajeaza exercitiile publice de autoadmiratie) dar nu am gasit adresa ta de e-mail pe blog si am renuntat. Cartea nu cred insa ca s-ar supara nimeni daca as mentiona-o, cartile sunt scrise ca sa fie citite, e vorba de ”Timpul ce ni s-a dat.”

    ”Jurnalul” Oanei Pellea nu l-am citit (am sa-l caut cand am drum in Romania), iar arta Oanei Pellea sau a lui Amza Pellea nu le cunosc destul. Deci nu sunt in masura sa comentez nici cartea ei, nici prestatia ei publica, nici impresia ta. Din ce am inteles din insemnarea ta, si din diverse fragmente de carte reproduse in ziare si reviste pe care nu le-as fi rasfoit altfel, si care sunt un substitut prost pentru carte, cartea ar putea avea mai multe segmente de public, despre care tu te intrebi daca nu se reduc cumva la o audienta de tip tabloid (gospodinele etc.)

    Cartea poate folosi celor care se identifica in oarecare masura cu experienta autoarei, anume pierderea unuia sau ambilor parinti la varsta adulta cand societatea si-a epuizat deja capacitatea de empatie insa persista vulnerabilitatea materiala si morala (ex. in studentie) sau numai morala (ex. unul din parinti a avut vizibilitate publica mare). N-am de unde sti cat de (ne)izbutita este idealizarea valorilor apuse in executia Oanei Pellea, dar daca ai crescut cu macar un parinte din generatia autoarei cartii ”Timpul ce ni s-a dat” (cazul dnei Pellea) mi se pare firesc sa gasesti multe nelalocul lor in Romania si sa te simti stingher nu de azi de ieri.

    Asta nu inseamna ca tot ce se intampla in Romania este rau ci doar o coarda sensibila pe care daca tot o ai, atunci mai bine te duci acolo unde vibreaza, atata doar ca unora (actori, scriitori etc.) nu le permite meseria. Ce imi place in America in materie de memorialistica sunt cartile care valideaza experienta oricarui segment de public oricat de ingust: boli genetice rare, adoptie, ”adictie” (adica dependenta de alcool/droguri), copii care-si idolatrizeaza parintii, copii care-si exorcizeaza demonii din copilarie etc.

    Desi imi pare ca lipsa de nuanta ti-a inspirat cel mai mult neincrederea in cartea asta, recunosc insa ca la tipul meu de personalitate am mai multa incredere intr-o carte ”idolatra” de tip ”Madame Curie” de Eve Curie unde Pierre si Marie Curie sunt prezentati ca infailibili (cum zici tu ca ar fi parintii din ”Jurnalul” Oanei Pellea) sau intr-o carte ambivalenta de tip ”boys don’t cry” ca ”An Amazing Work of Staggering Genius” de Dave Eggers (caruia i-au murit parintii la 21 de ani la o luna distanta unul de altul) sau ”Losing Mum and Pup” de Cristopher Buckley (care i-a pierdut la varsta lui mijlocie la un an distanta unul de altul) decat intr-un exorcism fie el si exterordinar de talentat de tip ”Dream Catcher” de Margaret Salinger. Ca tot muri tatal ei J.D. Salinger luna trecuta si mi-am amintit. Daca n-ai citit cartea aici e o cronica destul de fidela: http://www.nytimes.com/books/00/10/08/reviews/001008.08rosenbt.html

    ”Incredere” nu in sensul ca vom sti vreodata cu certitudine ca asa s-au petrecut sau nu lucrurile (in cazuri din astea uneori chiar si fratii si surorile au amintiri diferite, cum s-a intamplat si cu Dave si Beth Eggers, si cu Margaret si Matthew Salinger) ci ca mie in caz de parinti admiratia mi se pare ”by default” starea normala, important e sa nu dai in autoadmiratie in timpul ce ti s-a dat. In concluzie, chiar am sa caut cartea Oanei Pellea (mai degraba franturi de memorie si nu jurnal?) fiindca, daca inteleg bine, executia nu ti-a placut, nu conceptul.

  23. 09/02/2011 at 9:19 am

    Despre Salinger: voiam sa zic anul trecut in ianuarie, luna trecuta a fost altceva care mi-a adus aminte, anume s-a blocat in US si Canada asa-zisa “urmare” la Catcher in the Rye http://www.economist.com/blogs/prospero/2011/01/copywrongs. Vad ca am inventat si un cuvant de cand am sosit la tine in vizita, “exterodinar”. Scuza-ma te rog, la mine e mai greu pana invat WordPressul desi gasesc frumos ca iti centralizeaza la Track My Comments ce scrii in vizite.

  24. capricornk13 said,

    09/02/2011 at 9:22 am

    @sultana: multumesc frumos pentru comentarii, o sa-ti raspund mai pe larg mai tarziu 🙂 adresa mea de mail este capricorn_k13@yahoo.com, se gaseste si pe pagina “about” la care ajungi dand click in partea din stanga a paginii

  25. 09/02/2011 at 9:40 am

    Tu stii cat l-am cautat, About-ul asta al tau paginat asa discret? Multumesc si eu; vazand cati au mai cautat adresa de e-mail: ce-ar fi sa muti widget-ul cu Pagini deasupra de Bibliofilie? WordPressul asta e o platforma de speriat, mai zicea o “blogerina” ca si-a “ars neuronii” cu el. Now I feel less bad about it.

  26. capricornk13 said,

    09/02/2011 at 12:12 pm

    @sultana: ma bucura ca vei citi cartea, cum spun si in alt comentariu acum mi se pare c-am fost prea rea; admiratia fata de parinti este o stare normala daca parintii sunt ok; daca nu, nu; scuze ca sunt atat de seaca… dar fiecare are experientele lui; multumesc pentru link-urile la cartea despre Salinger, nu am citit-o
    nu prea cred ca pot muta widget-ul acela, dar am sa incerc – era default; imi pare rau ca te-ai chinuit:) oho, wordpress-ul este minunat, eu am avut blogul pe weblog prima data si m-am crizat nervos!

  27. 09/02/2011 at 9:14 pm

    @CK: OK, citeste-l pe Eggers intai daca ai ocazia, el chiar te face sa rizi.

  28. 18/03/2011 at 8:49 pm

    Cu tot respectul: M. Rădulescu nu e tipul meu de … frumusețe. N-aș folosi adjectivul frumoasă alături de M.R. Nu știu unde să-l așez. Înainte de R. După M.

  29. capricornk13 said,

    19/03/2011 at 10:23 am

    🙂 Da, sigur, asta pot sa inteleg; Atunci? Angelina? Sharon? Charlize? Am ales si eu niste icons (fara sa fi dezvaluit preferatele mele) – sa ne amuzam:)

  30. evazionista said,

    06/02/2012 at 11:54 am

    Da, am ajuns să citesc jurnalul. Pur şi simplu mi l-a vârât o prietenă în geantă, avea mâinile ocupate.

    Impresia mea e că am parcurs un jurnal onest. Nu cred că şi-a făcut un deserviciu publicându-l, dimpotrivă: s-a umanizat. Asta simt eu care n-am văzut-o decât pe scenă ca actriţă sau la tv, nu ştiu nimic în plus.

    Cât despre deşertăciunea lumii, toate jurnalele o reiterează. Mult mai fabricat mi s-a părut Zenul lui Cărtărescu. Sigur, textul nu e stilizat, dar mi se pare de bună-credinţă. Autoarea nu vrea să se pună într-o lumină bună. Vorbeşte de urâţirea îmbătrânirii, despre nerealizări, de singurătatea sa etc. E şi o critică la adresa societăţii rom. contemporane, ceea ce nu e rău.

  31. capricornk13 said,

    06/02/2012 at 2:38 pm

    @eva: e posibil să fii mai aproape decât mine de adevăr; mie nu mi s-a părut onestă din cauza prejudecăţilor mele legate de lumea lor şi din cauza patetismului, însă am zis şi atunci că e posibil să greşesc, iar acum, după atâta vreme, nu prea mai are importanta 🙂

  32. evazionista said,

    12/02/2012 at 11:27 am

    da, după un timp multe nu mai au importanţă…:) E ca în jurnal: citind ce-ai scris cândva, simţi că ai face altfel. Sau ca pe blog? Timpul limpezeşte totul.

  33. capricornk13 said,

    13/02/2012 at 3:03 pm

    Nu cred că aş simţi mai deloc c-aş face altfel dacă aş ţine un jurnal şi l-aş citi mai târziu 🙂 Je ne regrette rien – ştiu că sună cam barbar, dar n-are niciun sens să-mi imaginez că n-aş face exact aceleaşi lucruri în exact aceleaşi circumstanţe.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: