A Fair Maiden – Joyce Carol Oates
Quercus, 2010
Incitata de alti bloggeri si cititori sa aprofundez scrierile lui Joyce Carol Oates dupa ce am citit The Gravedigger’s Daughter si am fost putin dezamagita, mi-am luat cartea de fata si am si terminat-o in aceeasi seara. Mi-a placut, desi sfarsitul e oarecum previzibil (e un fel de thriller, subtitlul este “a tale of dark suspense”). M-a atras imediat si subiectul si scrisul, este, asa cum se exprima ei, “gripping”, plus ca volumul are numai 230 de pagini cu caractere relativ mari 🙂
E povestea unei legaturi ciudate dintre o fetiscana de 16 ani si un gentleman aproape de 70, poveste care evolueaza foarte interesant pe parcursul intregii novelle, nu exclusiv prin ceea ce se intampla, ci, in special, datorita talentului scriitoarei de a explora felul in care conditia sociala, intelectuala si psihologia a celor doua personaje determina coordonatele actiunilor lor.
Intreaga carte e un dans obscur intre cei doi, marcat de apropieri si indepartari succesive ale fetei de aristocratul distins, intelectualul rasat, ale carui scopuri le intuieste cumva, insa ale carui actiuni o bulverseaza de fiecare data. Ea e definitia white thrash, provenita dintr-o familie distrusa, cu o mama singura dependenta de alcool si gambling, si incearca sa-si castige banii pentru o educatie ceva mai decenta decat cea disponibila in oraselul ei amarat facand baby-sitting pentru o familie burgeois din New Jersey. El e chintestenta high class society de pe coasta de Est, un nume intalnit pe diverse cladiri din oras, fost scriitor, sculptor, producator pe Broadway, acum retras catre pictura. Ciocnirea dintre lumile celor doi este, firesc, al treilea personaj principal al romanului.
Oates e maestra in psihologie feminina (ceea ce stiam si din Gravedigger’s Daughter) si fata, Katya, ii “iese” extraordinar de bine. Nici personajul lui Markus Kidder nu e deloc rau, insa nu poti empatiza cu el atat de profund, ramane un pic in afara, in ceata, nu e la fel de firesc si de proaspat, desi are momente in care devine puternic si credibil.
Romanul a fost scris in 2010, este cel mai recent (prolifica autoare mai are unul in lucru si a mai publicat intre timp doua colectii de povestiri, una in 2010 si una in 2011 – la peste 72 de ani!) lucru care mi se pare interesant datorita capacitatii sale de a crea o astfel de poveste, energiei de care da dovada. In ciuda aparentelor (thriller, suspans, bla bla) nu e o carte de pus pe raftul cu politiste si uitata pentru totdeauna, datorita profunzimii si minutiozitatii cu care investigheaza psihicul celor doua personaje.
capricornk13 
Leave a Reply