Rafinament pentru cunoscatori

The New York Trilogy – Paul Auster

faber and faber, 2004

The New York Trilogy: City of Glass/Ghosts/The Locked Room

Pentru ca, din intamplare, am citit-o intai pe sotia lui Auster, Siri Hustvedt, si mi-a placut atat de mult incat i-am cumparat toate romanele pe care le-am gasit (adica aproape toate pe care le-a scris), am fost extrem de curioasa sa vad cat talent poate incapea intr-o singura casnicie.  Raspunsul e:  al naibii de mult!  Paul Auster mi s-a parut foarte inteligent in aceasta trilogie de thriller-uri – City of Glass, Ghosts si The Locked Room – care nu sunt exact ceea ce denumeste notiunea de thriller decat daca tinem neaparat sa spunem ca tot ceea ce e un detective story apartine genului. 

Ca si Hustvedt dealtfel, Auster este extrem de inclinat spre incursiuni de adancime in psihologia umana, insa el se indreapta mult mai tare spre acele gauri negre, diavolii din interior, inexplicabilul, irationalul, impulsurile necontrolate.  Personajele lui sunt alienate, violente, dar foarte atragatoare.  Ii ies, de asemenea, foarte bine scenele-spectacol, cele de atmosfera.  Stie sa creeze suspans prin descrierea foarte minutioasa a reactiilor personajelor, a gandurilor pe care le au.  Desi povestile “detectivistice” in sine sunt complexe, intortochiate, fabuloase, ireale, hollywood-iene, asta nu deranjeaza, fiindca sunt de fapt folosite ca pretext pentru demonstratii de introspectie psihologica, pentru speculatii metafizice. Face jocuri de identitati,  te ademeneste cu false clarificari care duc de fapt la ocultarea adevarului. 

Toate povestile au un plot legat de scris – de roman in roman, de Paul Auster insusi, de scriitori.  Obsesia scrisului e atat de puternica, incat defineste vieti, iar adevaratul personaj principal este scrisul.  Misterele si dramele prin care trec oamenii se reflecta in sau provin din paginile asternute de un personaj sau altul, e un continuu transfer intre literatura si realitate.  New Yorkul e un fundal pentru intriga, insa e un New York livresc, cu casele unde a scris Walt Whitman sau Poe, un peisaj imaginar configurat de mintile scriitoricesti, obscur si ciudat, fara nimic din glamour-ul asociat cu el in mod obisnuit – sunt doar cotloane si umbre.

Mi-am adus aminte de o minunata nuvela a lui Isaac Bashevis-Singer (“The East Broadway Cabbalist”) care se termina astfel: “omul nu traieste dupa legile ratiunii”.  Si nu numai pentru ca asta este, in fond, demonstratia lui Auster, ci si fiindca si el este evreu (si ce scriitori minunati au evreii!), si el vede New York-ul ca un simbol intunecos, un loc al pierzaniei, o vietate in sine.  Sigur ca influentele din Poe sau Hawthorne sunt mai vizibile (imprumuta personaje de la cei doi), insa ca spirit mie mi se pare apropiat de Singer.

O diferenta intre el si Singer este obsesia lui Auster pentru limbaj, teoria ca acesta reprezinta ecranul prin care noi percepem lumea si ca acest ecran distorsioneaza. De asemenea, Singer e un povestitor prin excelenta (nu ca n-ar atinge profunzimi metafizice prin arta naratiunii respective) iar Auster – fiind si diferenta mare de epoca, desigur – este un stilist, un autor care jongleaza cu intertextualism si alte tehnici postmoderne, un creator si un deschizator de drumuri. 

In concluzie, o literatura de mare calitate scrisa, mi se pare mie, cu constiinta acestui fapt.  Exista o siguranta in felul in care scrie Auster, o eleganta si o concizie care, in opinia mea, il fac, alaturi de stilul si temele abordate, unic. 

Advertisements

27 Comments

  1. Micawber said,

    17/02/2011 at 8:56 pm

    Nu am citit cartea, asa ca din pacate nu pot sa va dau sau nu dreptate in sustinerile dvs.
    Un comentariu general insa. Daca Auster e obsedat de asa-zisa mediere a realitatii prin limbaj, ideea nu e deloc originala si in niciun caz noua. Amintiti-va de celebra ipoteza Sapir-Whorf sau chiar de ideile lui von Humboldt, care au vreo 200 de ani 🙂 Nu stiu cum se face, dar autorii contemporani descopera America cu o frecventa demna de invidiat.

  2. capricornk13 said,

    17/02/2011 at 11:26 pm

    🙂 🙂 🙂
    Nu mi s-a parut ceva nou, ci ceva cu un stil unic, un fel de brand
    De ce am pus smileys – pentru ca sunteti atat de politicos incat ma rugati sa-mi “amintesc” de o ipoteza de care n-am auzit niciodata in viata mea sau de von Humboldt, de care numai am auzit, nicicum sa fi citit!
    Va multumesc pentru incredere, insa habar n-am despre ce vorbiti. Si, mai ales, va multumesc pentru ca am ocazia sa aflu despre ele.

  3. Micawber said,

    18/02/2011 at 6:59 am

    E vorba de teorii cunoscute sub denumirea mai larga de “relativism lingvistic” (pe scurt, modul in care diferitele limbi codifica diverse categorii cognitive afecteaza insasi gandirea si perceptiile vorbitorilor limbilor in chestiune). Cum ar veni, daca limba rusa are o mare varietate de procedee prin care codifica aspectul verbal, musai ca si rusii concep situatiile altfel decat vorbitorii romanei, de pilda, unde exprimarea aspectului imbraca forme mult mai modeste etc. Teoria si-a avut perioada ei de glorie, acum e cam prafuita, desi din cand in cand mai e scoasa la inaintare, cu succes variabil, de diferiti psiholingvisti.
    Wilhelm von Humboldt a fost un filozof al limbajului din prima parte a sec. al XIX-lea, primul care a exprimat ideile relativismului lingvistic.

  4. capricornk13 said,

    18/02/2011 at 8:13 am

    multumesc frumos – am facut si eu putin nestiintific internet research aseara dupa ce am citit comentariul, fiindca m-ati facut curioasa; nu cred ca Auster e adeptul relativismului lingvistic, ci mai degraba jongleaza cu ideea transferului intre literatura si realitate in cazul celui care creeaza (viata se modifica in functie de ceea ce scrie si mai putin invers)

  5. Micawber said,

    18/02/2011 at 8:17 am

    Atunci e ca la Oscar Wilde 🙂

  6. Micawber said,

    18/02/2011 at 8:18 am

    … adica mai mult pe dos decat la Wilde.

  7. eva said,

    18/02/2011 at 8:56 am

    ( A nu se înţelege că desfid sau dispreţuiesc alte gusturi decât ale mele, ba dimpotrivă.) Am citit Invisible de Paul Auster şi de la jumătatea cărţii am început să mă revolt de facilitatea subiectului, totul se derula ca într-un film prost şi previzibil. Cred că faima unui autor biiiiiiine vândut este uneori în detrimentul profunzimii. Cu toate acestea, ar trebui să mă calmez şi să abordez cartea ce-o propui pentru că tema NY-ului mă incită.

  8. capricornk13 said,

    18/02/2011 at 9:26 am

    @micawber: corect 🙂 insa repet – mie Auster mi se pare unic per ansamblu, are un stil particular, nu neaparat ca gandire sau subiecte abordate
    @eva: oooo, stai linistita! sa vezi ce m-a mai “injurat” pe mine lumea cand l-am trash-uit pe Calvino; nu e nicio problema! se pare ca The New York Trilogy este vazuta ca una dintre cele mai bune carti ale lui, deci e posibil sa-ti placa mai tare;

  9. eva said,

    18/02/2011 at 10:03 am

    În viaţa mea nu mi-aş imagina să mă supăr pe o persoană care are alte gusturi decât ale mele. E ca la restaurant: fiecare îşi comandă ce îi place şi conversăm cât mai agreabil pe deasupra farfuriilor. Uneori, aroma din farfuria celuilat merită totuşi testată şi acceptată. Se numeşte ,,deschidere” culturală, poate….:)

  10. andrei said,

    18/02/2011 at 10:55 am

    Ce se intampla pe-aici? In aceeasi propozitie dos si Wilde, iar comentariul urmator incepe cu “a nu se”? :)))))))

  11. capricornk13 said,

    18/02/2011 at 11:21 am

    @eva: ei, da, dar e destul de tampit sa faci total discard unui autor apreciat foarte tare numai pentru ca nu-ti place tie
    @andrei: looool 😀

  12. eva said,

    18/02/2011 at 1:46 pm

    caprikornk13: Care autor mai precis? Dacă nu-ţi place o carte şi argumentezi de ce, e preferabil să refulezi opiniile în tine?

  13. capricornk13 said,

    18/02/2011 at 2:42 pm

    @ma refeream la cazul meu cu Italo Calvino; nu prea am argumentat la momentul respectiv, a fost o insemnare foarte “umorala” ca sa zic asa 🙂
    nu e preferabil sa le refulezi, ci sa le rationalizezi 🙂

  14. eva said,

    18/02/2011 at 3:01 pm

    Am înţeles atunci, am şi eu un text nefavorabil( recent) şi mă simţeam cu musca pe căciulă. 🙂

    Calvino nu este confortabil la citit, te înţeleg. Este un estet, un teroretician, dar nu este confortabil, ţi-o spun cu mâna pe inimă.

  15. Micawber said,

    18/02/2011 at 3:06 pm

    Calvino are si bune, si mai putin bune. Am intalnit si eu insi care il idolatrizeaza randulet cu randulet. In ceea ce ma priveste, nu cred ca ma poate acuza cineva ca as fi sensibil la gura lumii/criticii 🙂

  16. dragos c said,

    18/02/2011 at 9:29 pm

    pot spune ca in trilogia new yorkului, auster are o viziune, si bine ai vazut ca se aseamana cu poe. dintr-o poveste detectivistica ieftina creaza o intreaga lume, casele in care se ascunde un personaj e o alta lume in lume, un univers intreg diferit de cel de-afara, in jurul unui om. univers ascuns care contamineaza. chiar si cititorul.

    din pacate, se pare ca auster nu mai e la fel in celelalte romane, io am mai citit nebunii in brooklyn, care e altceva, mai mult amuzant decat profund. nu stiu ultimul roman, invizibil…

    dar da, auster e un Romancier Creator.

  17. capricornk13 said,

    19/02/2011 at 1:05 pm

    @eva: da, acum ma simt si mai prost (proasta?)! 🙂 nu mi-a placut fiindca e greu de citit, aoleu! 🙂
    @micawber: da, insa eu citisem numai una (de fapt jumatate…)
    @dragos: hm, atunci o sa ma gandesc daca mai revin; trilogia e foarte interesanta, dar parca tot nevasta-sa imi place mai mult 🙂

  18. ana said,

    19/02/2011 at 1:53 pm

    eu cred ca merita sa revii la auster 🙂
    nici mie nu mi s-a parut nebunii in brooklyn cine stie ce dar dupa ce i-am citit alte 5 carti am ajuns la concluzia ca are ca orice scriitor ups & downs. si nu ma mai satur sa recomand cartea iluziilor
    de hustvedt in schimb nu am citit inca nimic. sunt curioasa sa vad cat li se aseamana stilurile

  19. eva said,

    19/02/2011 at 1:55 pm

    Intenţia mea era empatică.

    Şi plusez: şi Dante e greu de citit, şi Cervantes, şi Proust şi mulţi alţii. Adică îţi trebuie o stare de disponibilitate emoţională maximă ca să nu te pierzi în meandrele livreşti Eu nu o am mereu,… niciun om contemporan nu o mai are mereu.

  20. eva said,

    19/02/2011 at 2:01 pm

    Ana, ai dreptate. Dar am spus deja că am disponibilitate. Cel mai tare m-a şocat în privinţa up&down-ului de care zici Andre Makine care m-a vrăjit cu Le Testament Francais şi m-a lăsat în ceaţă cu altele( Recviem pentru Est, Fiica unui Erou al Uniiunii Sovietice) Judec, cu toate acestea, orice autor după up-urile sale.

  21. Micawber said,

    19/02/2011 at 10:20 pm

    @ ana

    Dar stiu ca aveti o rabdare de fier ca dupa ce nu va incanta prima carte citita sa mai cititi inca 5 (cinci) din opera aceluiasi autor, doar, doar o iesi ceva 🙂 Un asa cititor si-ar dori, cred, toti scriitorii.

  22. capricornk13 said,

    20/02/2011 at 6:51 am

    @ana: atunci probabil voi citi cartea iluziilor, merci;
    @eva: da, stiu ca intentia ta era ok, am facut si eu putin haz de necaz 🙂 ai dreptate cu disponibilitatea, insa mai exista si alegere sau vointa pe langa disponibilitate
    @micawber: corect! ana imi aduce aminte de mine si de balzac 🙂 aveam 15 ani cand m-am hotarat sa ma apuc de el, nu m-am lasat decat dupa ce am terminat toate cartile pe care le aveam prin casa – erau vreo 9-10! de atunci mi-e o frica teribila de el! 🙂

  23. capricornk13 said,

    20/02/2011 at 6:52 am

    @eva: mie la Makine cred ca mi-a placut cel mai mult Femeia care astepta si aia cu iubirea, i-am uitat titlul exact 🙂

  24. Micawber said,

    20/02/2011 at 7:29 am

    @capricornk13
    Balzac, poate (desi nu stiu), dar chiar si autorul de fata? Mai sa fie… Eu nu prea acord autorilor a doua sansa, nicicum a n-a.

  25. eva said,

    20/02/2011 at 9:52 am

    ,,Pe vremea fluviului Amur”,…. vous voulez dire? Sau teribila, ,,Crima Olgăi Arbelina” psihanalitică până-n plăsele? 🙂

  26. ana said,

    20/02/2011 at 10:47 am

    nebunii in brooklyn nu a fost prima carte de auster pe care am citit-o desi daca citesc randurile de mai sus inteleg de ce ati crezut asta. am mentionat-o pentru ca a fost adusa in discutie de dragos

  27. capricornk13 said,

    20/02/2011 at 12:05 pm

    @micawber: uitati ca ne-am lamurit, ana spune ca a inceput cu ceva care i-a placut 🙂
    @eva: nu, nicuna dintre ele (nu le-am citit) ci “iubire omeneasca” – asa parca a fost tradusa la noi


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: