Newsflash

Presupun ca asteptati un articol despre readaptarea mea la Viena.  N-am de ce sa-l scriu, fiindca, practic, nu a existat nicio readaptare – intotdeauna m-am simtit aici ca acasa, iar acum sunt fericita de-a dreptul!  Printr-un minunat dar al Fortunei, m-am mutat exact in acelasi apartament in care am stat in prima tura (dec 2006-oct 2008), un apartament superb de 82 sq m.  Cei care stau in capitale europene pot aprecia dimensiunile la adevarata lor valoare (are doua camere, deci livingul are cam 40 mp, am o scara interioara de la intrare spre apartamentul propriu-zis si balcon).  Apartamentul era complet mobilat, iar intre timp mi-am mai cumparat o “biblioteca” – cuburile de la IKEA – si un TV pe care-l folosesc exclusiv pentru a viziona filme. De vreo saptamana sunt entangled in Grey’s Anatomy, am ajuns deja la sezonul 5.  Nu ma satur sa ma uit in jurul meu si sa ma minunez cat de frumos este si cat de bine ma simt aici.  Pe masa din living, flancata de rafturile de carti, am o vaza transparenta cu lalele galbene.  Atat…

Jobul e deocamdata static, fiindca se prefigureaza multe schimbari organizatorice, dar promite.  Ma simt bine acolo, iar oamenii pe care i-am primit par, cu o exceptie, foarte ok (Darwin stie ce-o fi in mintea a sase austrieci care s-au trezit cu o romanca pe cap, dar vom vedea).  Par inteligenti si sensibili, mai putin formalisti decat m-as fi asteptat.  Seful meu (pentru moment) e un neamt de origine turca, absolut delicios.  Imi vine pana putin peste umar si vorbeste continuu :).  The peers sunt toti barbati si vorbim de 51 de oameni (copios de amuzant, am meetinguri cu cate 20 de oameni in care sunt singura femeie; uneori se poarta nonsalant in germana, desi limba oficiala este engleza, dar ii iert fiindca inteleg suficient). 

Citesc, ascult muzica (am gasit o colectie de 10 CD-uri von Karajan, de la Mozart la Beethoven, Grieg, Sibelius sau Bartok cu 10 eur), ma uit obsedata la Grey’s si nu prea ies din casa, fiindca e frig, iar aici ma simt minunat.  Singurul meu regret este ca nu pot sa-mi iau o pisica, fiindc-ar distruge canapeaua gazdei, pe a carei stofa am mai dat acum doi ani o suma obscena din cauza unei accidentale arsuri cu tigara care nici macar nu-mi apartinea.  Nu va imaginati ca e ceva deosebit, e absolut banala, insa e italieneasca, iar design-ul astora costa ceva de speriat.  Acum am acoperit-o cu o cuvertura ieftina de la IKEA, de frica!  Am terminat Auster-ul si azi m-am apucat, asa cum am promis, de Aisbergul poeziei moderne a lui Gheorghe Craciun.  Deja incep sa inteleg mult mai bine cat de tampita eram eu cand citeam poezie ca vitzelul la poarta noua – e bine.  De saptamana trecuta am reluat lectiile de germana cu minunatul meu profesor…bulgar, Doby, care e absolut incantat ca n-am uitat atat de mult cat pretindeam eu.  Voi incerca sa ma mobilizez si sa citesc macar 10 pagini pe zi in germana, se pare ca ajuta mult.

Mi-am facut, in sfarsit, retea wireless, me happy – pana ieri stateam legata de un cablu, ca in sec. XX. 

Am descoperit, gratie lui earthwalker, un blog exceptional, cel al Ilincai Bernea – enjoy!  In rest, din cauza lui Craciun si a aisberg-ului, mi-am mai dat o data seama cat de ignoranta sunt, ceea ce ma incurajeaza, doar e un semn de relativa maturizare, nu?  Trebuie sa-mi fac o noua pereche de ochelari, ramele le-am luat din Thailanda si sunt putin mai dulci decat cele negre, cam agresive, pe care le port acum. 

Nu credeam c-o sa ma simt atat de bine singura.  Nici urma de angoasa, de stres, de sentiment de lipsa.  Probabil cei 20 de ani de aproape neintrerupta convietuire, intr-un fel sau altul, ma epuizasera mai abitir decat ar fi putut-o face singuratatea.  E minunat sa-ti apartii in primul rand tie si sa nu te indoiesti de asta.  Sa daruiesti exclusiv atunci cand simti, fara nicio conventie la mijloc, fara ipocrizie sociala sau false obligatii morale. 

Pe 3 martie Florin Lazarescu va avea o lectura la ICR aici in Viena.  Se va prezenta si scurt-metrajul Lampa cu Caciula, pe care abia astept sa-l vad, o sa va povestesc cum a fost.  L-am cunoscut pe Florin la o cafea / bere si am stat de povesti.  E un om foarte placut si foarte inteligent – am stat atata de vorba, ca nici macar nu i-am luat autograful dupa care venisem.  Am citit Lampa cu caciula cu o seara inainte de a ne intalni si mi-a placut foarte mult – poate voi scrie despre ea, poate nu.  Mai vedem.

De ce mi-e dor: de sora-mea (dar a fost aici de joia trecuta pana marti si o sa mai vina, deci nu e nimic tragic) si de ai mei, dar nu foarte tare, ca doar nu sunt la capatul pamantului, de cativa prieteni pe care-i iubesc,  de chioscurile de carti, de cenaclurile SRSFF, de cativa colegi de birou din bucuresti, de restaurantul prietenilor mei de pe horei, de pisicile mele, de florile de la taranci din piata, de branza de la “sibieni” si, acum, ca vine primavara, de ceapa verde si ridichile din piata si de culorile de acolo.  De ce ma bucur din suflet c-am plecat: pierd 20 de minute dus-intors pana la birou in loc de 2 ore, e liniste, am facut formalitatea de inregistrare in oras in 3 minute si jumatate dupa ceas, bacania si drogheria sunt in cladirea in care locuiesc, la fel firma de internet si cablu, oamenii nu sunt deloc agresivi, totul e comod, frumos, simetric si echilibrat in acest oras minunat.  Am prietene dragi si aici, femei frumoase si inteligente, cu pofta de viata si zambet in ochi.  Ma bucur in fiecare clipa, multumind din suflet, de casa asta frumoasa pe care o simt a mea si pe care o ingrijesc fara habotnicie, cu drag si un fel de nonsalanta amuzata – probabil fata de mine insami.

Am sentimentul acela al lui Ashley Wilkes despre lumea disparuta.  Sigur, nu ma va tine mult, navalnica si on the edge cum sunt, insa macar mediul e calm si echilibrat, facand mai mult loc interior pentru urmatoarele (inevitabile) aventuri ce mi se pregatesc.

Advertisements

23 Comments

  1. ionuca said,

    20/02/2011 at 10:40 pm

    Nici nu știi cât mă bucur că îți este bine acolo! Dar dă-mi voie să vărs niște lacrimi că eu sunt tot aici 😦

    Ps. Vreau poze 🙂

  2. rontziki said,

    20/02/2011 at 11:09 pm

    N-aş putea spune exact de ce, dar m-au foarte binedispus rândurile tale…plăcut să citesc despre atâtea plăceri la un loc, atâtea lucruri faine pe care le faci şi te bucură 🙂 În mod cert, ai transmis un suflu de energie prin ceea ce ai scris, eu l-am simţit clar şi cred că aveam nevoie…
    Mult succes să ai în continuare aceeaşi stare de bine şi energie şi să te bucuri de tot ce e nou! 🙂

  3. capricornk13 said,

    21/02/2011 at 8:30 am

    @ionuca: hei, eu iti dau voie, dar nu te incurajez deloc s-o faci! nu conteaza atat de tare unde esti, nu? eu m-am simtit foarte bine si cand m-am intors in romania, m-am bucurat de ce era frumos acolo; that’s the spirit!
    @rontziki: multumesc frumos! da, energie am 🙂 asta stiu 🙂

  4. earthwalker said,

    21/02/2011 at 4:52 pm

    ma bucur ca te-ai mutat, stiu cat iti placea. cand treci prin nashmarkt, crantane un morcov cu gandu la mine:)

    ma ajuta mult un blog pe care il tineam in germana. mai mult chiar si decat conversatile sau cititul. munceam la el de ma speteam, dar era atat de eficient pentru invatatul limbii! Incearca o luna si zi-mi mie cutzu daca nu-i asa.

  5. capricornk13 said,

    21/02/2011 at 7:49 pm

    @earthwalker: hei! ce ma bucur, ce ma bucur ca mi-ai scris! stii ca am fost sambata cu sora mea la Demel, mi-am adus aminte cum am stat noi acolo ca fetele! 🙂 ce pacat ca sunteti atat de departe acum…
    sigur merg la Naschmarkt si, desi urasc morcovii, o sa fac eu cumva!
    cat despre blog in germana…cred ca tu nu stii cat m-as chinui eu! mi-e imposibil – poate as scrie o data pe luna! stau, totusi, foarte mult la birou…
    nici amaratele alea de pagini n-am fost in stare sa le citesc! si mai vreau sa fac si sport… hm…
    dar ideea e geniala, intr-adevar!

  6. earthwalker said,

    21/02/2011 at 8:59 pm

    bine, ai dreptate, lasa morcovul atunci si crantane o ciocolata!:)
    mi-e dor de toate cofetariile: demel, sperl, sacher, hawelka, central, diglas, oberlaa, mocca, aida, de cafe thalia si de aia din turnul de pe dunare, uf!
    chiar daca scrii o data pe luna, cine stie, poate te prinde pasiunea.

  7. sabina said,

    21/02/2011 at 11:47 pm

    un post minunat,si eu m-am simtit foarte bine citindu-l,la fel ca rontziki.
    m-am regasit in ideea cu singuratatea benefica ,traiesc uneori senzatia…e vorba de spatiul interior pe care-l castigi( construiesti),de libertate in sensul profund
    curiozitate : nu-ti place sa asculti muzica baroca,renascentista si chair mai veche ?

  8. we said,

    22/02/2011 at 12:24 am

    postul asta mi-a adus aminte ca am o datorie la tine, sry de delay – sunt prins cu (prea) multe in perioada asta.

    se vede ca ai “iesit”:)

    82 mp e mult, misto!

    cu pisica – taie-i unghiile. o sa te urasca, evident, da’ asa nu platesti canapeaua cat nu face. eventual cumpara niste chestii de alea pt. pisici, nu stiu cum le zice – pe care se pot urca/ascunde/incerca ghearele. a, da, si o perie din aia care curata bine parul lasat, ori o pisica cu par scurt.

  9. capricornk13 said,

    22/02/2011 at 10:34 am

    @earthwalker: aoleu, eu nici nu le stiu pe toate! dar aia din turn e foarte misto, indeed; mie imi mai place Schwartzenberg Platz Cafe – e restaurant de fapt, insa are o gramada de prajituri, iar cladirea e superba; imi place fiindca sunt relativ putini straini, e liniste si vin doamenle si domnii in varsta sa-si citeasca ziarul sau la o mica barfa 🙂 ma mai gandesc cu blogul, insa trebuie, totusi, sa mai avansez putin…
    @sabina: merci, ma bucur ca v-a facut si pe voi sa va simtiti la fel de bine ca mine, care l-am scris;
    cu muzica eu sunt tufa de venezia, nu ma pricep absolut deloc; am ascultat foarte putina muzica renascentista si baroca, deci nu am o parere bine definita; middle ages si mai putin; o sa ma mai cultiv aici, sper 🙂 inca ceva de care as putea avea timp; mi s-a pus pata, insa, sa ma apuc de desene in creion – imi plac foarte mult schitele si stampele cu cladiri sau peisaje din orase, asa ca m-am gandit sa invat sa le desenez eu in loc sa le cumpar 🙂
    @we: oooo, stai linistit! btw, vezi ca Black Company o am in romaneste, dupa cum ti-am spus – volumul cu acelasi nume; mi l-am cumparat ages ago la targ, dar am uitat 🙂
    cu taiatul unghiilor pisicii e mai complicat, stii ca trebuie sa fii foarte atent pentru ca are terminatii nervoase in unghii si trebuie sa tai foarte precis; niciodata n-am avut curaj, i le mai taiam alei mele cand era mica, dar numai la veterinar… iar cu chestiile alea speciale de ascutit unghiile e tricky, depinde de pisica; eu aveam acasa, insa pisica batrana nici nu se atingea de ea, iar pisoiul, desi se juca putin cu smotoceii de pe device-ul de ascutit unghii, tot la canapea ajungea pana la urma 🙂
    de perie nu ma stresez prea tare, nu am covoare, deci nu poate lasa par decat pe canapele, care, in fond, ar putea fi acoperite cu niste huse custom-made; mi-as lua perie numai fiindca le place al naibii de tare sa fie mangaiate cu ea 🙂 ma mai gandesc; mai este un issue – cel al calatoriilor; momentan nu plec foarte mult, insa n-am cum sa oblig pe cineva sa faca pe dadaca pisicii de fiecare data cand plec eu mai mult de 3 zile din oras…

  10. Kvala said,

    22/02/2011 at 3:47 pm

    Si noua ne e dor de tine, dar ne bucuram ca ti-e bine acolo 😉

  11. capricornk13 said,

    22/02/2011 at 6:14 pm

    @kvala: pai veniti sa ma vizitati daca va e dor! sper s-aveti un cenaclu reusit vineri, o sa ma gandesc la voi cand sunteti la berea de dupa! 🙂

  12. doar eu said,

    22/02/2011 at 8:52 pm

    Foarte frumos şi foarte bine…dar dincolo de toate astea eu ghicesc un anume soi de expectativă. Poate greşesc, poate doar te cunosc îndeajuns de bine cât să mă întrebi când ne vedem nu ce mai fac eu, ci ce mai faci tu însăţi…Şi da, dincolo de cuvintele tale simt şi un amalgam confuz de ” nu stiu sigur dacă să mă bucur ori să fiu dezamăgită” , probabil ţi se schimbă starea de la oră la oră, te bucuri că unele dintre aşteptări ţi-au fost depăşite în sensul bun, apoi te oftici că alte asteptări au fost zădărnicite, cu toate că probabil ajungi foarte repede la concluzia că e mai bine aşa. Sau poate doar neuronii mei s-au tocit cu timpul şi proiectează dincolo de cuvinte imagini ce au corespondenţă doar în propria mea minte, bolnavă…
    Ştiu sigur doar că mi-e uşor să zic de ce mi-e dor: de privirea ta.

  13. capricornk13 said,

    22/02/2011 at 10:25 pm

    @doar eu: multumesc

  14. minotavr said,

    22/02/2011 at 11:01 pm

    In editia “Romanul secolului XX” parca se zicea ceva de genul ca Ashley Wilkes nu-si mai gasea lumea in viata de dupa razboi…

  15. 25/02/2011 at 1:19 am

    am ramas blocat cand am vazut ce interfata aveti la blog :)))… aruncati o privire aici: dorinmuresan.wordpress.com
    p.s. chiar ma intrebam… cand oare m-am reapucat de scris pe vechiul blog? :))0

  16. capricornk13 said,

    25/02/2011 at 7:48 am

    @minotavr: exact; insa eu am despre prezent sentimentul pe care-l avea el despre lumea disparuta 🙂
    @dorin muresan: 🙂 pai e o tema pe care o poate alege oricine, nu?

  17. Cosmina said,

    29/09/2011 at 9:18 am

    fain…!
    aproape ca-mi vine sa te invidiez 🙂

  18. capricornk13 said,

    29/09/2011 at 11:18 am

    hm, nu cred că e cazul! fiecare cu ale lui, ştii? 🙂

  19. Cosmina said,

    29/09/2011 at 11:28 am

    pai sa stii ca stiu! 🙂 chiar ieri ma gandeam la asta – asocierea vine cam asa: am revazut Seven/ cu brad pitt ->pedepsele pt diverse pacate, printre care si invidia. Si ma gandeam: invidia (la modul “sa moara si capra vecinului/ sa nu ravnesti la nevasta altuia”) e anti-viata. Anti-viata ta, adica. Pt ca tot ravnind la avutul altuia, impiedici chestiile buna sa se arate sau sa fie traite asa cum se cuvine. Stiu, suna a new age bullshit, tre sa mai slefuiesc frazele, dar sensul e important.
    D-asta ziceam ca imi vine sa te invidiez, dar ma abtin. Ma abtin si te cam admir pt fazele alea frumoase de care vorbeai 🙂

  20. capricornk13 said,

    29/09/2011 at 12:06 pm

    Apropo de Se7en şi invidie, am scris ceva care cred că te-ar interesa mai de mult, pe blogul vechi. Din păcate acum weblogul nu vrea să funcţioneze, dar oricum, ăsta e link-ul :)http://capricornk13.weblog.ro/2008/03/21/alegerea/


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: