In sfarsit, primavara

Absenta mea de pe blog de o vreme nu se datoreaza niciunui eveniment misterios, nici faptului ca m-am plictisit de blogareala, ci mai degraba unei lipse cronice de timp dublata de un fel de spleen, asa, de nervi ca nu se mai termina odata frigul.  A fost de-a dreptul deprimant aici, mai aveam cate o zi-doua insorite, dupa care urma, inevitabil, o noua zi cu 7-8 grade, urata si trista, care-ti taia orice chef.  In special in weekend erau zilele astea idioate – nici n-am iesit din casa weekendul trecut, desi imi propusesem sa merg sa vad expozitia lui HR Giger – bine ca e aici pana prin mai. 

De ieri, insa, vremea e splendida. Am traversat ieri de doua ori Stadtpark (e asezat convenabil intre doua sedii ale noastre si am profitat de o intalnire in celalalt) si nu mi-a venit sa cred c-au inflorit, in sfarsit, copacii si ca treaba asta ma face sa ma simt atat de bine!  Astazi se pare ca vom avea 20 de grade, asa ca primul lucru pe care l-am facut de dimineata a fost sa ma grabesc sa-mi ud jardinierele de pe balcon, in care am plantat sambata trecuta diverse floricele (inca n-au incoltit, le tin pumnii si vorbesc cu ele!).

Aseara mi-am cumparat de la Spar 3 buchete superbe de lalele, galbene, movulii si rozalii cu alb, care imi inveselesc de minune livingul, am vorbit nitzel si cu noua mea colocatara, o yucca si ma pregatesc sa-i aduc niste prietene – am ochit o dracena de toata frumusetea si inca o planta care habar n-am cum se numeste, dar e simpatica foc. 

Citesc de doua saptamani la Orbitor, am inceput alaltaieri Corpul si constat, ca si la prima lectura, ca e o carte careia trebuie sa i te dedici cu totul, altfel te pierzi si e pacat.  Fac mici pauze din cand in cand in care citesc tampenii de spalat pe creier (am la activ ultimul Dan Brown si o Rodica Ojog Brasoveanu, daca va puteti imagina asa ceva) insa, oricum, am atat de putin timp, incat pana si asta e o performanta – practic o ora sau doua libere pe zi, in cazul in care nu am musafiri (si am avut aproape continuu de trei saptamani incoace).  Am revazut cateva filme vechi si dragi – Don Juan de Marco, Atractie fatala, Das Leben der Anderen – si unul nou, oscarizatul The King’s Speech, care mi-a placut foarte mult (bine, nu era greu sa ma convinga nimeni pe mine de valoarea lui Colin Firth si a lui Geoffrey Rush).  Am mai vazut si o haiosenie completa de block-buster cu Bruce Willis, Morgan Freeman, John Malkovich si Helen Mirren, iar apoi o bijuterie pe care, culmea, n-o vazusem, probabil singurul film al lui Pacino pe care il ignorasem, Carlito’s Way.  Pentru seara asta mi-am programat Black Swan, incercand sa-mi infrang adanca antipatie inexplicabila pe care o am pentru Natalie Portman.  Nu am avut deloc timp si dispozitie sa continuu Aisbergul lui Gheorghe Craciun, insa maine cred c-am sa-mi mai iau carnetul de notite si sa continuu cu el.  Ma simt foarte vinovata si ca n-am mai pus mana pe germana deloc, fir-ar sa fie, ce enervant mi se pare c-am facut la scoala numai engleza (de care n-aveam nevoie, ca eram la ani-lumina departare de ce se preda pe-acolo) si franceza pe care puteam s-o invat bine-mersi singura, cum am facut cu spaniola si cu italiana. E cumplit sa te apuci de germana de la zero cand esti trecut de 30 de ani si memoria ta e praf!

Dar sa lasam lamentarile la o parte, astazi este o zi splendida si, dupa ce merg sa ma misc putin la gym, am sa ies cu cartea la o terasa, ca orice vienez care se respecta.  Si da, ma voi abtine de la shopping aberant, fiindca m-am hotarat sa plec in mai un weekend prelungit la Londra, ca sa umplu cu ceva placut intervalul dintre calatoria acasa de Pasti si urmatoarea calatorie programata pentru iunie la Roma.  Iubesc tare mult orasele astea doua, probabil ar fi la bataie pentru primul loc in inima mea, daca n-ar fi intervenit subtil Lisabona, care m-a cucerit definitiv.  Dar las revederea Lisabonei pentru mai tarziu, poate anul asta, poate la anul, mai vedem. 

Cum n-am despre ce carti sa scriu, pana termin Orbitorul (si nici atunci nu sunt convinsa c-as putea scrie ceva inteligibil despre el, o invidiez teribil pe dreaming jewel, care a reusit), probabil va voi mai plictisi o vreme cu insemnari de-astea banale, despre nimic.  Dar eu ma bucur tare de nimicurile astea si de viata, asa ca nu va ramane decat sa ma ocoliti daca ma gasiti neinteresanta zilele astea! 🙂

Advertisements

21 Comments

  1. ionuca said,

    02/04/2011 at 12:37 pm

    Trimite câteva zile însorite și încoace, te rog 🙂

    Ps. Mă bucur de numa’ când citesc că îți este așa de bine acolo 🙂

  2. capricornk13 said,

    02/04/2011 at 1:06 pm

    incerc sa le trimit cu drag! multumesc frumos, Ionuca, ce bine sa vezi ca lumea se bucura pentru tine!

  3. 02/04/2011 at 8:38 pm

    E soare si la noi, dragă gazdă, de vreo 3 săptămâni – cu niște scurte pauze de ploaie, caldă și ea! Au înflorit caișii, corcodușii și magnoliile.

    Eu nu știam de unde trebuie început Orbitorul. Deci de la Corp?

  4. capricornk13 said,

    02/04/2011 at 11:14 pm

    nu, draga Cristian, de la Aripa stanga; Corpul este partea centrala, Aripa dreapta ultima; insa mie mi-e foarte greu sa scriu despre Orbitor, asa ca nu m-am oprit dupa Aripa stanga; astazi a fost o zi atat de frumoasa, ca m-am adancit bine de tot in carte, am ajuns la jumatate de azi dimineata 🙂
    of, inca nu am vazut nicio magnolie aici; as vrea sa-mi cumpar una, am un ghiveci urias, de fapt o pergola pe balcon si cred c-ar putea creste in ea;

    • dragos c said,

      04/04/2011 at 6:13 pm

      io zic ca tot aripa stanga rules!

      • capricornk13 said,

        05/04/2011 at 11:33 am

        Nu stiu ce sa zic… Acum, ca sunt pe la 1/2 din Corp, as zice ca mie-mi place mai mult Corpul. Finalul Aripii stangi cu calatoria lui Cedric pe urmele lui Desiderio Monsu si Fra Armando si chestiile alea care se intampla la “ceremonie”, totul este extrem de complicat si de obscur. Foarte poetic si cu impact vizual, desigur, insa a trebuit sa citesc de doua ori textul respectiv ca sa reusesc sa ma concentrez. Si tot nu prea stiu ce vrea sa spuna acolo. Corpul, in aceasta prima jumatate, e mai limpede.

  5. gingav said,

    04/04/2011 at 11:20 am

    heeei, iti ramin dator! pentru tip-ul cu giger!

    o sa venim neaparat sa vedem expozitia. poate ne vedem 😉

  6. capricornk13 said,

    04/04/2011 at 2:12 pm

    @gingav: da, e la Kunst Haus Wien – uite si un link http://www.kunsthauswien.com/de/ausstellungen/aktuell
    mie imi soseste un prieten in weekendul 15-17 si am planificat sa-l vedem atunci, insa spune-mi te rog cand veniti si ne vedem sigur!

  7. we said,

    05/04/2011 at 1:33 am

    primele 2 volume le-am citit si eu. cred ca primul mi-a placut cel mai mult. vorbesc de orbitorul lui carta. al treilea il am aici, dar inca nu m-am apucat de el.

  8. capricornk13 said,

    05/04/2011 at 11:35 am

    @we: vezi ce i-am raspuns si lui dragos, mie, la 1/2 din Corp (si le recitesc) imi place mai mult Corpul – poate ca, fiindca, deocamdata, e mai simplu. Aripa stanga are unele parti pe care realmente nu ma puteam concentra sa le patrund.

  9. A Reader said,

    07/04/2011 at 12:28 am

    Ca sa vezi coincidenta, si eu ma lupt acum cu germana; si eu am facut in scoala numai engleza si franceza; doar ca eu nu stiu nici italiana nici spaniola, desi uneori am avut impresia ca inteleg mai multe din italiana sau spaniola pe care ne le-am studiat niciodata decat din germana de care ma ocup serios de un an de zile. Totusi nu stiu daca ai dreptate cu franceza – ti se pare usoara acum ca o stii.

    Si tot la coincidente, si eu o invidiez (fara rautate) pe dreamingjewel, mai ales ca a spus exact ceea ce as fi vrut sa spun eu despre Aripa stanga a Orbitorului. Eu Corpul nu l-am citit (inca).

  10. capricornk13 said,

    07/04/2011 at 10:57 am

    bughi, se pare ca avem o gramada in comun, pe langa zodie! 🙂 ei, m-am rasfatat, nici eu nu “stiu” italiana si spaniola, cel mult ma descurc in cele doua – atunci cand nu le incurc intre ele!!!
    posibil sa ai tu dreptate cu franceza, mi s-a mai spus; plus ca acum, cand incerc s-o vorbesc (dupa aproape 20 de ani in care nu m-am mai atins de ea) constat ca nu e chiar atat de simplu! 😀

  11. 07/04/2011 at 9:40 pm

    Aoleu, deci vrei să scrii despre? Am să fiu atent să nu pierd postarea respectivă. Vreau o voce avizată ”din public”, până acum citind doar cronici avizate de… critici (nu prost scrise, dar… ei, criticii, sunt – pot fi – mai insensibili acolo unde noi încă mai vibrăm, zic eu). 🙂

  12. voicunike said,

    08/04/2011 at 3:19 am

    Capri sa-mi trimiti o poza cu planta aia simpatica si cu jardiniera. 🙂

  13. 08/04/2011 at 4:05 pm

    @ capricornk 13, a reader
    Ei, doamnelor, eu vă mulţumesc pentru aprecieri, dar în cazul vostru este vorba fie de comoditate, fie de modestie: mă îndoiesc că nu puteţi scrie nişte impresii interesante despre Cărtărescu. Sigur, nu analiza critică a temelor şi motivelor care etc. ş.a.m.d. dar de aia nici eu nu sunt capabilă doară.

  14. 08/04/2011 at 4:11 pm

    Mda, şi poate era cazul să mă conectez cu adresa blogului despre cărţi şi nu a celuilalt…

  15. capricornk13 said,

    09/04/2011 at 9:27 am

    @cristian: daca vrei o voce avizata, citeste te rog ce a scris dj la linkul pe care l-am lasat (de fapt aceea nu este prima postare, ia-le de la inceput); iti garantez ca merita; nu astepta sa scriu eu, nu stiu cand se intampla asta 🙂
    evident, as putea sa te sacai si sa te trimit si la ce a scris terorista la http://www.terorista.ro/2007/07/17/reading-in-progress-3/, insa stiu ca-mi pierd timpul 🙂
    @voicunike: ok, daca-mi aduc aminte le pozez!
    @dj: hm, as avea impresia tot timpul ca ce scriu este insuficient; imi amintesc de comentariile lui vic la postarea lucieit citata mai sus, si el zicea cam la fel, ca aproape nu se poate scrie despre carte; ce dor mi-e de vic si de aciditatea lui, cateodata ma oftic asa tare ca nu merit si eu un comentator atat de cool! 😀
    a, si e foarte bine c-ai intrat cu celalalt blog, eu credeam ca nu mai scrii pe el si, in felul asta, am citit cu foarte mare placere ultimele 3 sau 4 postari, pe care nu le stiam! 🙂

    • 09/04/2011 at 10:53 am

      Ba eu sunt orice dar nu o voce avizată, pe bune. N-am citit critică literară şi, oricum, ce-am scris eu despre Cărtărescu sunt mai mult impresii de lectură, sunt departe de a fi dezlegat sensuri sau… în fine, am mai zis asta şi mai sus.
      Până la urmă o să las şi celălalt blog, nu mi se pare că se combină foarte bine impresiile despre cărţi cu năzbâtiile pe care le scriu eu dincoace, aşa că nu le unesc.

  16. evazionista said,

    09/04/2011 at 11:45 am

    Să nu-ţi faci mari speranţe de la Orbitor, aripa dreaptă, e o lectură grea, care pe mine m-a incomodat, acum doi ani. De gustibus… Îmi place Cărtărescu, cel de tinereţe, mult, dar mai nou nu rezonez complet cu textele-i recente. Autorii au etape de creaţie, e evident, nu pot fi mereu egali cu ei înşişi.

  17. capricornk13 said,

    09/04/2011 at 11:52 am

    @dj: ba e o insemnare foarte avizata pentru ceea ce-si doreste cristian – de la un cineva care nu este critic si nici nu pretinde 🙂

  18. capricornk13 said,

    09/04/2011 at 11:53 am

    @evazionista: am citit Aripa dreapta cand a aparut, acum am reluat totul de la cap la coada; mie mi-a placut foarte mult la momentul lecturii, mi s-a parut ca innoada firele


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: