Mici note de lectura

Orbitor. Aripa stanga – Mircea Cartarescu

Humanitas, 2008

Orbitor. Aripa stângă

Am terminat ieri de citit si Corpul si am realizat ca, daca nu revin asupra Aripii stangi si incerc sa notez cate ceva despre ea separat, imi va fi imposibil sa le despart ulterior  – nu c-ar trebui neaparat separate, e atat de evident ca sunt parti ale unui intreg, dar e foarte dificil de scris despre carte si asa; daca incerc sa pun impresii numai la sfarsitul intregului, imi va fi si mai greu.  Va rog sa ma iertati pentru stilul fragmentat, insa mi-e imposibil sa sintetizez.

  • Inca incerc sa patrund sensul motto-ului (Corinteni I, 13, 9-12).  A ales dintr-unul dintre cele mai frumoase fragmente din biblie exact partea cea mai obscura, al carei inteles l-am cautat si cu ajutorul referintelor din editia pe care o am eu – fara prea mare succes.  Sigur, aparent vorbim de transformarea perceptiei despre lume si a intelegerii dinspre copilarie catre maturitate, reflectata in roman prin diversii Mircea care-l traverseaza, insa nu stiu daca si cat trebuie sa caut dincolo de asta.
  • Bucurestii copilului Mircea sunt un taram mirific si personal, scaldat intr-o lumina a imaginatiei pe care o invidiez profund.  Citind, mi se pare ca mi-am ratat copilaria, ca sensibilitatea mea e tocita, palida, penibila, ca n-am avut acces la secretele lumii, ca schiopatez spiritual din lipsa de poezie.
  • Trecerea Dunarii de catre Badislavi mi se pare cel mai sfasietor basm gandit de vreo minte omeneasca.  Te doare fizic, te ingrozesti cand incep sa-i rupa carnea fluturelui si s-o manance, e cumplit, te astepti sa fie distrusi, blestemati, condamnati pentru profanarea Frumusetii.  Cum sa-ti imaginezi ca femeile neamului vor folosi mai tarziu fragmentele de aripi pentru a se transforma in zburatoare?  Cartarescu creeaza o semintie pagana, cu ritualuri obsedante si obscure – sacrificiul copilului care-si pierde umbra este opac pentru mine – stie cineva de unde vine, ce simbolizeaza?  Exista vreo credinta sau vreun cult care foloseste aceasta imagine?  Scriitorul ridica la nivel de mit propria genealogie pentru a te avertiza, am senzatia, de bogatia si complexitatea cartii pe care urmeaza s-o citesti – nu va fi, pur si simplu, o carte, ci o calatorie initiatica in universul unei minti din alt univers, a unei minti care percepe “realitatea” ca fantezie si isi traieste fantezia cu frenezie, ca realitate.
  • Sunt capitole atat de complexe si de intortochiate, incat aveam senzatia ca pot citi la fel de bine Hegel sau Heidegger fara nicio pregatire anterioara, ca tot atata pricep – cele in care zugraveste ceea ce suntem.  Idei care vor reveni obsesiv pe parcursul intregului roman, insa pe care, ca sa le inteleg, cred ca trebuie sa citesc de 400 de ori Orbitor, pana il invat pe dinafara: gandirea care se gandeste pe ea insasi, chakrele, anatomia si fiziologia noastra reflectata in cosmos, moartea ca nastere, partea de sus a trupului dumnezeiasca si cea de jos luciferica, precum si posibilitatea ca cele doua sa fie intersanjabile, faptul ca suntem simultan abjectie si slava, memoria care ne tese ca oameni pentru ca noi sa avem memorie cu care sa ne tesem ca oameni, ideea ca Mircea este cel care scrie aceasta carte ca sa existe, ca se creeaza pe el insusi prin carte, insa nu numai pe el insusi, ci intreaga lume, care, la randul ei, il creeaza pe Mircea ca s-o poata crea!
  • Voiajul initiatic spre strada copilariei unde o gaseste pe Anca, cea pe al carei cap tatuase Herman, un alt leit-motiv al cartii, intreaga lume si intreaga carte pe care Mircea urmeaza s-o scrie este iarasi o poveste uluitoare, poetica, tragica.  Aceste fragmente epice, in care se “intampla” ceva, sunt impecabile ca stil narativ, dar ciudate si intunecate, de parca si ele pregatesc ceva, ridica doar un pic un colt al panzei ce acopera tabloul pe care trebuie sa-l intelegi.
  • Mama, personajul fabulos, al carui trecut este re-imaginat si rescris astfel incat sa de nastere nu numai lui Mircea, ci si cartii pe care o scrie, trecut in care se insereaza toate premisele, toate motivele Orbitorului… Ea il cunoaste in prima parte a Aripii stangi pe Cedric, negrul din New Orleans care e pretextul pentru a introduce calatoria complet dementa din finalul acestei Aripi, catre strafundurile organice ale pamantului, ale imaginatiei? ale subconstientului? dirijata de monstruosul Desiderio Monsu, mare diavol secondat de Fra Armando, (mic) preot; calatorie catre Stiutori – ale caror motive nu ne sunt dezvaluite aici.
  • Nu se poate sa nu fii impresionat de imaginea liftului vechi in care Maria si Costel, parintii lui Mircea, o descopera pe femeia fabuloasa care a nascut un fluture superb, pe care il elibereaza catre ceruri.  Si sa nu te intrebi ca tontul, coplesit de insolitul povestii, ce este fluturele?  Premisa imaginatiei viitorului copil pe care-l vor avea cei doi?  Simbolul Orbitorului, romanul pe care-l va naste?
  • Intre explorarile la joaca impreuna cu copiii din bloc (pe care-i stim din Nostalgia) apare Herman – si el stiut dealtfel – ca un fel de preot al iluminarii lui Mircea, ascuns in trupul unui tanar alcoolic imbatranit prematur.  Dimensiunile lui fabuloase, halatul, toate au un aer de mister, o promisiune initiatica.
  • Intalnirea copilului bolnav, in spital, cu cele doua fetite cumplit de rele, care-l terorizeaza, este momentul in care se introduce limba “tichitana”, notiune care, alaturi de “Quilibrex”, introdus ca numele unui medicament descoperit intr-un dulap al parintilor, va reveni obsesiv pe parcursul intregului roman.  Sunt doua dintre elementele fundamentale pe care se construieste lumea Orbitorului. 
  • Se deschide o alta bresa catre intuirea unei secte a “Stiutorilor” cand Mircea este in spital, cu jumatate din fata paralizata, si este masat de un orb.  Cartarescu are si el o obsesie pentru orbi, nu atat de mare ca a lui Sabato, insa e clar ca-i vede ca detinatorii unor chei spre o alta dimensiune.  Viziunea apocaliptica pe care o are in timpul masajului mi s-a parut ca are si miza de a da putin la o parte valul de pe titlul romanului – descrie o lumina insuportabila care provine de la un ochi urias – o lumina orbitoare, care-l impiedica sa ajunga cu adevarat la Stiutori.
  • Povestea intalnirea unchiului Ion Stanila, securist, cu femeia paianjen de la circ si descoperirea urmelor unei conspiratii in lagarul tarilor comuniste din est – caravanele de circuri ambulante care urmau un traseu ce formau cuvantul “Orbitor” este aproape geniala, fiindca nu pot s-o numesc altfel.  O noua proba ca realitatea urmeaza acele cai care vor duce la implinirea cartii lui Mircea – o demonstratie eleganta, un tur de forta al creatiei.
  • Despre final am scris mai sus, este aproape insuportabil, nu e de inteles, e de simtit, a trebuit sa-l citesc de trei ori ca sa ma pot concentra asupra cuvintelor, pur si simplu ma pierdea.  Tot ce se intampla in ritualul sacrificarii (nici nu stiu daca sacrificiu… un fel de exorcizare in sens invers, nu stiu cum s-o numesc) Ceciliei, drumul, multimea ca drogata ce striga Orbitor si Quilibrex si Tichitan, nu stiu nici acum ce sens au.  Cred c-ar putea fi o oglinda a chinurilor prin care trece scriitorul pentru a crea capodopera, dar ce imaginatie!  Ar mai putea fi un ritual de clarificare a simbolurilor pe care se construieste cartea… E si o alta incercare de a deslusi cine suntem, de ce suntem, unde mergem.  Orice ar fi, e literatura pura.

Later edit: ha! ha! Am recitit ce-am scris si mi-am dat seama ca titlul insemnarii ar trebui sa fie  “mari intrebari” de lectura, nu note.  Tare mult as vrea sa discut cu voi despre cartea asta, sa ma lumineze fiecare cu ce a inteles el sau ea.  Probabil, insa, ratingul la aceasta insemnare va fi jalnic in comparatie cu cele precedente 😦

Advertisements

48 Comments

  1. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 1:42 pm

    cand intri pe calea zen-buddhismului, muntii sunt munti si vaile vai. mai tarziu muntii nu mai sunt munti si vaile nu mai sunt vai. la sfarsit, muntii sunt iarasi munti si vaile vai.

    (o mica diferenta intre religia razboinicilor si cea a sclavilor)

  2. Ana Ayana said,

    17/04/2011 at 1:43 pm

    Biblie cu b mic, Mircea cu M? Oamenii nu trebuie judecati.

  3. capricornk13 said,

    17/04/2011 at 1:53 pm

    @mulli: cam asa mi se pare ca procedeaza Carta – la inceput Bucurestiul si familia lui Mircea sunt cat se poate de banale si reale, apoi se transforma in mit/legenda/fantezie/poezie/literatura, capata un sens “mistic”, pentru ca apoi sa redevina reali; si asta in sute de cercuri
    spui ca buddhismul zen e religia razboinicilor – eu nu pot s-o privesc exclusiv din acest unghi (bine, nici nu sunt vreo autoritate in materie)
    @Ana Ayana: nu inteleg ce vrei sa spui; cine nu trebuie judecat? eu, c-am indraznit sa scriu biblia cu minuscula? sau cum? n-am vrut sa jignesc pe nimeni, asa mi-a iesit, o scriu de cele mai multe ori cu minuscula, pentru mine este o carte ca toate cartile

  4. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 1:58 pm

    (capri, mircica o arde pa bitalshi, pa astea- imi pare ca motto-ul arata spre versetul 13 (Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.; Mateiu l-a folosit in “Intampinarea crailor” – “…au tapis-franc nous étions reunis” trebuie completat cu “tous six” – inca o questa nerezolvata: cine-s ceilalti doi?)

    • gg said,

      18/04/2011 at 12:24 pm

      buck,eu am gasit chestia asta in legatura cu motto-ul din intampinarea:
      Tout dix, au tapis-franc nous étions réunis,
      Chez le père Vit-Dur, ogre de mes amis,
      Zig qui ne mange pas ses pratiques sur l’orgue ;
      Nous étions venus là nous refaire de sorgue

      aici spune de cei zece.ai o alta sursa unde spune tous six? fa,te rog,putina lumina.nu inteleg.si inca ceva.l-ai citit cumva pe louis protat?

      • mulliganoglu said,

        18/04/2011 at 1:03 pm

        nu l-am citit pe LP si, oricum, n-am mai citit ceva in franceza (care, oricum, era proasta) de secole. sursa e Matei Calinescu, Mateiu I. Caragiale: recitiri, care ar cita originalul. nu bag mana in foc, se poate sa fi gresit avand simetriile si numerele atat de adanc gravate incat sa citeasca ceea ce ar fi trebuit sa fie. dar voi verifica.

        • mulliganoglu said,

          18/04/2011 at 1:38 pm

          gg, esti cea mai tare! trebuia o minte limpede care sa vada dincolo de 1+2+3=6.

          am gasit in “Le petit citateur : notes érotiques et pornographiques : recueil de mots et d’expressions anciens et modernes sur les choses de l’amour, etc. pour servir de complément au dictionnaire érotique” (1881), p. 301 – galica.bnf.fr, ca ar fi 10, nu 6. acum nu e sigura ca micutul citatorul nu greseste, in fond e diferenta de o litera si 10 suna mai bine decat 6 daca in discutie nu-s Craii. cartea e tare scumpa, peste 2k eur, asa ca numai cineva care acces la o mare biblioteca ne poate lamuri.

          multumesc frumos1 m-am trezit din socoteli cabalistice

          • gg said,

            18/04/2011 at 2:31 pm

            cartea(serrefesse) a fost editata in 400 de exemplare,acum existand doar 110 pe piata.de aici pretul.am gasit-o la vanzare pe site-ul christies,plecand de la 1800 de ioroi.iti dai seama la licitatie la cat se poate ajunge.

            in fine,probabil ca gresesc eu fabulos.ma gandesc ca MC a gasit in state surse mult mai bune decat ce am gasit eu pe net.citisem un articol al lui cosmin ciotlos in romlit pe acest subiect,da’ nu-l gasesc acum.parca explica acolo si sursele lui MC

          • mulliganoglu said,

            18/04/2011 at 2:38 pm

            este unul al lui ciotlos in care apare citatul in discutie, numai ca si el il citeaza pe Matei Calinescu (tot cu “tous six”). in privinta surselor lui Mateiu, M.Calinescu si Cioculestii imi par bine informati. cartea lui MC:

            http://www.polirom.ro/catalog/carte/mateiu-i-caragiale:-recitir-2795/

  5. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 2:01 pm

    *am vrut sa spun ca acelasi procedeu deschide Craii

  6. capricornk13 said,

    17/04/2011 at 2:02 pm

    a, nici nu mi-a trecut prin cap ca trimite spre urmatorul verset! hm…
    nu inteleg nimic din ce spui despre Crai, mulli, sunt varza pa subectu tau preferat, doar stii

    • gg said,

      18/04/2011 at 12:37 pm

      capri,poate te ajuta si asta,cumva
      http://www.romlit.ro/timpul_mitic_al_lecturii

      stiu ca sunt off topic,scuza-ma.carta nu e chiar printre preferati(ii iubesc mai mult pe tepeneag,dimov,mh simionescu si cel mai mult pe mircea ivanescu.sau mai bine basmele lui ispirescu,haha!)

      • capricornk13 said,

        18/04/2011 at 12:46 pm

        nicio pb, sigur ca poti sa fii off-topic, lamureai ceva cu m
        iti multumesc frumos pentru link; si mie mi-a placut foarte mult ce-am citit MHS, la ceilalti mai am de lucrat! 🙂

  7. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 2:08 pm

    nu-i nimic, eu fac ce fac si ma intorc la Curtea-Veche. e ceva foarte simplu si foarte complicat. sunt 4 crai: Pitesteanu (Povestitorul), Pasadia, Pantazi, Pirgu. “Intampinarea crailor” se deschide cu un fragment de vers (dintr-o lucrare pornista) caruia ii lipsesc aceste doua cuvinte, “tous six”. care-s ceilalti 2? Poponel si Pena? nu se stie.

    dar sa lasam…

  8. capricornk13 said,

    17/04/2011 at 2:15 pm

    nu stiam ca din vers lipseste “tous six”, acum inteleg; ce-i aia lucrare pornista? 🙂

  9. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 2:18 pm

    o lucrare cu pula si cu pizda

  10. capricornk13 said,

    17/04/2011 at 2:24 pm

    😀 ma speriasem c-o fi vreun curent de care n-am auzit eu! pula si pizda inteleg, e de-ale noastre! 😀

  11. capricornk13 said,

    17/04/2011 at 2:26 pm

    pe serioase: in Orbitor nu prea are omu’ legatura cu religiile alea consacrate, o da in toate partile, se foloseste de concepte, creeaza religii
    de-aia mi se pare obscur motto-ul, mi se pare prea simplista legatura cu copilaria

  12. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 3:41 pm

    dragostea e religia religiilor, astea

  13. capricornk13 said,

    17/04/2011 at 5:00 pm

    corect, insa Orbitor nu e deloc o carte despre dragoste si nici sensul existentei, spre care tinde, nu pare sa fie (exclusiv) dragostea; plus ca, in ciuda poeziilor, a de ce iubim femeile bla-bla, Cartarescu nu e vreun romantic, ci, dimpotriva, fabulos de lucid; cauta sensuri – da, folosindu-si si imaginatia si simturile si sentimentele si sensibilitatea – dar le cauta scrasnind din dinti si din sinapse, nu vibrand de iubire; parerea mea…

  14. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 6:51 pm

    o spui de parca iubirea ar fi unul dintre pacatele capitale ale inteligentei

  15. capricornk13 said,

    17/04/2011 at 8:57 pm

    eu personal cred contrariul a ceea ce spui tu, insa m-am obisnuit sa fiu considerata: 1. femeie si 2. proasta (da, stiu, e pleonasm) din acest motiv 😀

  16. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 9:31 pm

    nu inteleg. imi explici si mie, te rog frumos?

    • capricornk13 said,

      18/04/2011 at 7:54 am

      cred ca iubirea e departe de a fi “unul dintre pacatele capitale ale inteligentei” – mai precis ca un om inteligent nu poate sa nu priceapa ca prin iubire e om cu adevarat (isi da un sens existentei)
      ceea ce spuneam despre Cartarescu nu contrazice asta deloc, eu spuneam ca nu este strict un romantic, nu interpreteaza totul prin prisma iubirii

      • mulliganoglu said,

        18/04/2011 at 9:30 am

        partea asta am inteles-o. cealalta parte, cu misoginia, n-am inteles-o. daca te contrazic, inseamna ca-s misogin? oricum, eu doar incercam sa fac ceva gen de conversatie, nici n-am citit cartea. imi pare rau ca te deranjez atat de mult. pe viitor voi incerca sa fiu mai retinut.

        • capricornk13 said,

          18/04/2011 at 9:35 am

          🙂 cu ce sa ma deranjezi? si nu inteleg de ce sa fii mai retinut – tocmai tu?
          si conversatia e buna la ceva

          • mulliganoglu said,

            18/04/2011 at 9:44 am

            azi misogin, maine antisemit. am auzit melodia asta de prea multe ori.

        • capricornk13 said,

          18/04/2011 at 11:37 am

          dar eu nu ma refeream la tine! ce-i cu tine???? 🙂
          darwin apara! mie nu mi s-a parut niciodata c-ai fi misogin; tu cand dai cu paru’ o faci nediscriminatoriu 🙂

          • mulliganoglu said,

            18/04/2011 at 12:40 pm

            a, era o capcana feromonica!

            am asa niste naivitaaati…

  17. mulliganoglu said,

    17/04/2011 at 10:33 pm

    breaking news: lucia t. e mircea cartarescu

    http://mayumablog.weblog.ro/2011/04/17/mircea-cartrescu-minte-cu-nerusinare/

    (din pacate, marele scriitor iulica nu ne explica de ce s-a certat mircea cu alex.; poate data viitoare)

    • we said,

      21/04/2011 at 3:45 am

      daca esti un pic atent gasesti ceva adevar si in bolboroseala unuia in camasa de forta.
      am citit cateva din posturile de acolo. iulica e dus – asta e clar. dar mai e clar faptul ca sunt cafturi de toata frumusetea intre diverse gasti, grupuri, coterii literare. si pe ce se bat? pe niste cuvinte puse pe hartie. se spurca reciproc, se injura reciproc, se toarna reciproc. aceeasi oameni care scriu poezii, romane etc. – sensibilii lumii.

  18. capricornk13 said,

    18/04/2011 at 7:55 am

    asa ceva nu se poate nici macar citi; este incoerent complet, saracul om, cred ca are probleme mari cu capul

  19. 20/04/2011 at 1:07 pm

    Este uimitor cu toţi cei care îl citesc pe M. C. rămân fascinaţi de anumite lucruri, iar toţi cei care nu l-au citit spun că este un prost…

  20. capricornk13 said,

    20/04/2011 at 1:12 pm

    @Monica: lol! misto observatia ta! din fericire eu nu i-am citit pe cei care nu l-au citit… mi se pare incredibil sa spui despre Cartarescu asa ceva, te descalifici complet 🙂

  21. mulliganoglu said,

    22/04/2011 at 9:57 pm

    ca tot veni vorba de crestinism, bunatate, astea, iata, stimati globospectatori, impresiile, proaspete, ale uneia care nu l-a citit deloc pe Carta (in afara de ferparul pentru domnu’leo):

    Vote +1lolablau Says:
    aprilie 21st, 2011 at 15:01

    eu nu pot sa-l vad pe cartarescu( la tv, oriunde), imi provoaca dezgust fizic.
    f curajos din partea dvs ca ati scris asta. ma amuza cum romanii( si cei cu pretentii, care se viseaza ‘intelectuali’) rad de altii( ca dvs, ca mine) ca suntem “dusi cu capul” citez, dar nu se uita la tovarasii de discutii sau in propria ograda murdara. cred ca suntem tara cu consumul cel mai mare de energie degeaba: acuze, insulte de factura psihologica(nebunule, bolnavule la cap etc), mizerii… nu inteleg insa de ce sunt hipnotizati unii/unele si azi de incercarea aceea de blog terorist de cititoare. ma doare undeva de interesele materiale, disperate, caraghioase ale tuturor, de halucinatiile tuturor. nici cine e amarata aia de luciata cu cartile ei de la editura nustiucare nu ma intereseaza. ar fi culmea sa recunosc ca-mi spala creierul o terorista mediocra. e de ras, scriitori de care n-a auzit nimeni, valuri de scriitori necititi, scandaluri, injuraturi…as vrea ca dl. Alex Leo sa-si fi inscenat moartea si sa fi scapat de toti prapaditii astia care se viseaza zei…pe socluri de plastilina.
    cert e ca dl. Alex Leo Serban avea talent, inteligenta si carisma, eleganta si transparenta pe care carterescu nu le viseaza nici in trei vieti.

  22. viorel grecu said,

    22/04/2011 at 10:26 pm

    interesant articolul !!!

  23. gg said,

    23/04/2011 at 7:53 pm

    iti doresc,draga capri,numai bine.sarbatori fericite!

  24. Anton Marin said,

    25/04/2011 at 9:16 am

    Hristos a înviat! Toate cele bune de Paşte!

  25. capricornk13 said,

    26/04/2011 at 9:36 am

    Adevarat a-nviat! Toate cele bune si dvs.!

  26. mulliganoglu said,

    06/05/2011 at 9:34 pm

    capriii, am gasit ceva Mateiu aici, in conditii grafice bune:

    http://www.mareleboian.com/e-books/Caragiale%20Mateiu%20-%20Craii%20de%20curte%20veche/Caragiale%20Mateiu%20-%20Craii%20de%20curte%20veche%20%28Cartea%29.pdf

    iti recomand studiile heraldice si jurnalul (de la pagina 200 incolo), sunt deosebite

  27. capricornk13 said,

    06/05/2011 at 11:26 pm

    @mulli: multumesc mult de tot! intre timp fusesem in Ro si incercasem sa iau Craii (oricum am o editie oribila), insa era sora-mea lipita de ei 🙂
    mare bucurie mi-ai facut!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: