Poemul de vineri

De ce-ai plecat – Ion Minulescu

De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi – femeie sau bărbat –
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?…

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?…

De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat –
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?…

Opreşte-te!…
Priveşte-n jurul tău…
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!…
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis…
Şi visul s-a sfârşit!…

Advertisements

Londinium

Ha! Este a doua oară când vizitez Londra şi nu prind nici măcar un strop de ploaie, în ciuda prognozei “lor”.  E adevărat, a fost destul de frig serile, însă am prins două dimineţi  cu un soare orbitor, pe care le-am savurat de pe terasa imensă a prietenei mele, cu o privelişte spectaculoasă.  În faţă este o biserică foarte veche, St. James, cu un…dragon în vârf (poate-mi spune şi mie cineva ce legătură au dragonii cu bisericile!).

Pygmalion a fost foarte bine jucată, Rupert Everett a tras-o puţin spre prezent, avea o tunsoare foarte trendy :), însă surpriza cea mai plăcută a fost această Kara Tointon, despre care nu ştiam nimic – o excelentă Eliza Doolitle… Evident că în sală fotografiatul era interzis şi oricum pozele de la un astfel de spectacol n-au niciun sens.

Prietena mea locuieşte în Canary Wharf, deloc departe de docuri şi de malul “gârlei”, în vecinătatea lui Tower Bridge.  Pe-acolo ne-am preumblat o grămadă.  Mie mi se par spectaculoase docurile, transformate în locuinţe şi birouri acum, desigur, însă păstrându-şi ceva din farmecul vechi. Enjoy…

Desigur că ne-am dat cu metroul londonez 🙂

Şi da, hai să vă pun şi nişte fotografii cum face tot turistul, cu podul şi cu HMS Belfast 🙂 Mărturisesc, le-am făcut mai mult de dragul luminii, mai precis a formelor şi culorilor norilor londonezi.  

Şi pe final un loc mai puţin cunoscut de turişti, the London Marina (unde nişte băieţi îşi ţin bărcuţele, iar un apartament bate pe la două-trei-patru milioane de lire).

Un oraş în care, în ciuda vremii, cred că m-aş putea muta şi mâine.  Pentru mine, anglofilă înrăită, e ca acasă!

Nişte sfaturi

Pentru pisi-pitzi care a căutat la mine pe blog “mam săturat săl văd cu altele”:

1. Pepushe, învaţă limba română, nici nu ştii ce utilă poate fi uneori.  De exemplu, în loc să-i zici “porcului care umblă cu altele” că vrei “decât o cola” când te scoate la McDonalds, învăţând să articulezi îi poţi silabisi: “du-mă la Fratelli”; dacă adaugi şi “te rog”, nu te mai fardezi ca o matroană de bordel şi laşi acasă geanta Gucci sau Vuitton fake, despre care numai tu crezi că nu ştie nimeni, e posibil să te şi ia; ba chiar să nu mai tragi de o cola la două paie trei ore cu o prietenă după ce ajungi acolo…

2. Nu te mai îmbrăca de parc-ai pleca spre Centură.  Uită acasă cerceii ăia până la umeri, probabil nişte rotocoale d-alea ţigăneşti, fusta de latex, ciorapii cu model şi strasuri şi maieul cu “animal print” din care iese afară juma de lăptărie.  Doar pentru tine, un hint: ţâţele mişto se văd şi dacă eşti încheiată până-n gât.

3. Dă jos unghiile alea false ciclam sau roşu aprins sau negru sau violet.  Îl zgârii pe om, de-aia o fugi sireacu…

4. Nu mai merge la club în sandale fără ciorapi în decembrie.  Ştiu că mergi cu taxiul, că încă nu costă mai nimic la Bucureşti şi umblaţi câte 3 paraşute, insă tot jalnică şi penibilă eşti…

5. Pune mâna şi slăbeşte, bărbaţii au un fel de fix, aşa: nu le plac vacile cu şuncile revărsate peste blugii trendy

6. Te-nvăţ un proverb de milioane: “Tăcerea e de aur”. Taci!  De-aia se duce după altele, pisi, fiindcă tu te exprimi.  Or, după cum scrii, e preferabil să nu… Mai bine fă o gargară cu muşeţel când îţi vine vreo idee pe care vrei să i-o împărtăşeşti.  Să vezi ce bine vă-nţelegeţi!

7. Nu te mai uita la “Din dragoste”, “Dansez cu tine” sau telenovele când omul vrea să se uite la meci!  Pe cuvânt, Cristiano Ronaldo e mai cool decât Cabral (plus că are şi faţă de manelist, deci o să-ţi placă), iar Messi se mişcă mult mai bine decât Bănică Jr.

8. Pune mâna şi învaţă să găteşti, nu mai veni cu harfe obosite gen “eu mananc la restaurant, fată” când tu te referi, de fapt la shaorma. 

9. Şi, de fapt, dacă te-ai săturat de ce nu te cari?  Ce dracu cauţi pe bloguri? Catrafusele şi valea!  Hai, c-am pierdut destul timp… 😀

Later edit – dedicaţie – ca şi tine, un papagal:

Me Happy!

Sunt mândra posesoare a unei foi printate cu confirmarea rezervării de bilete la spectacolul cu Pygmalion de la Garrick Theatre in Charing Cross Road sâmbătă seara!  Starring Rupert Everett & Kara Tointon.  Dacă data trecută la Londra am plâns la Fantoma de la operă, acum sper să râd cu Eliza Doolitle şi Mr. Higgins! 🙂 Iupiiiii!

Pentru my fellow ladies, there goes Rupert…

Moşmondeli

Mă gândesc, destul de vinovată, la însemnarea despre Corp pe care nu mă îndemn deloc s-o scriu.  Acum sunt pe la sfertul Aripii drepte, însă merge încet şi cu sincope.  Între timp am citit Rădăcina de bucsau aproape până la capăt – sper să scriu o însemnare coerentă la un moment dat, pentru că mi se pare excepţională.  De două zile m-am apucat şi de O limbă comună a lui Sorin Stoica (Rădăcina e puţin plecată de acasă!) şi vreau să cer socoteală lumii literare!  De ce nu este băiatul ăsta cunoscut?  Dacă nu era Florin Lăzărescu probabil n-aş fi auzit niciodată de el – şi este una dintre cele mai cool surprize din ultima vreme!  Dacă vreţi umor necăznit şi inteligent, sinceritate şi spontaneitate fără tuşe de vulgaritate, poveste şi o voce unică, citiţi-l pe Sorin Stoica. 

Printre picături, în paralel cu Orbitor, când eram prea obosită ca să mă concentrez, am recitit Cel mai iubit dintre pământeni.  Poate-mi spune şi mie cineva de ce am fost eu atât de fascinată de cartea asta timp de 15 ani…

Cum într-o seară am descoperit “Sub pecetea tainei” a lui Mateiu, pe care n-o citisem, şi mi s-a părut o bijuterie rară, mi-a făcut poftă de Crai – am cartea la Bucureşti, însă mi-a dat mulliganoglu un link la ea in format electronic.  Mă mai delectez cu câte 5-6 pagini când am o stare propice, mi se par ca un vin bun şi vechi, care trebuie degustat pe îndelete…

Între timp la Viena s-a făcut mai cald decât la Bucureşti, aşa că m-am preumblat prin parcuri şi alei 🙂 sâmbătă şi ieri, întinzându-mă la soare şi povestind ca nişte mori stricate cu un prieten bun sosit în vizită.  Bine c-am apucat să mă bucur de căldură acum, fiindcă în weekend, când plec la Londra, o să fie…ca la Londra, adică 12-14 grade şi ploaie jumătate de zi – aceeaşi prognoză de sâmbătă până marţi dimineaţa când revin.  Sper să reuşesc să fac nişte fotografii cât de cât ok şi să postez şi aici câteva. 

Abia aştept să se coacă cireşele.  Unul dintre puţinele lucruri pe care le regret din România este piaţa în care mă opream în drum spre casă ori spre care purcedeam sâmbătă dimineaţa să iau legume şi fructe adevărate, cu gust,  şi flori din grădinile ţărăncilor (în special toamna).  Aici dai o avere dacă vrei să ai flori proaspete în casă, iar freziile – florile mele preferate – nu au miros 😦

Eveniment SRSFF

Mergeti, cine poate!  Sper sa vina multa lume si sa fie asa cum merita.  Se anunta comunicari foarte interesante.  Reiau mai jos intregul anunt de pe culturalsf:

Uniunea Scriitorilor din România – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti şi Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy anunță, în colaborare cu Primăria sectorului 2 București – Centrul pentru activități recreative și inovare ocupațională (Centrul Calderon), organizarea Colocviului anual de literatură SF şi Fantasy ediţia a II-a, 2011, la data de 7 mai a.c.

Începând cu această ediție, colocviul va purta numele regretatei personalități a SF-ului românesc, Ion Hobana.

Cu același prilej, Asociația Scriitorilor București și Societatea Română de Science Fiction și Fantasy vor acorda Premiile „Ion Hobana” pentru cele mai bune volume românești SF și Fantasy din anul 2010.

La această ediție vor fi decernate următoarele premii:

Cartea anului 2010, genul SF (premiu în valoare de 1200 de lei)
Cartea anului 2010, genul Fantasy (premiu în valoare de 1200 de lei)
Premiul pentru întreaga activitate literară (în valoare de 1800 de lei)
Premiul „Speranța anului” unui autor debutant sau la început de carieră, având vârsta sub 35 de ani (în valoare de 600 de lei)

Colocviul anual „Ion Hobana”, care dezbate la această ediție tema „Timpul și timpurile ficțiunii”, se desfășoară sâmbătă 7 mai 2011, începând cu ora 10.00, la Centrul pentru activități recreative și inovație ocupațională, din strada J. L. Calderon, nr. 39, București.

Printre participanții care vor prezenta comunicări se numără Lucian Boia, Horia Gârbea, Ruxandra Cesereanu, Radu Voinescu, Gelu Negrea, Cătălin Badea Gheracostea, Liviu Radu, Eugen Stancu, Dănuț Ungureanu, Marian Truță, Feri Balin, Ovidiu Petcu, Cristian Tamaș.

Cu această ocazie va fi lansat volumul „Oameni și stele” de Ion Hobana, publicat de Eagle Publishing House, editor Mugur Cornilă.

Volumul „Oameni și stele” a apărut în cadrul colecției „Seniorii Imaginației”, parte integrantă a proiectului „Integrala Science Fiction&Fantasy”, un proiect comun al editurii Eagle și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.

Posterul evenimentului a fost realizat de Dario Pecarov.