Rock Me, Baby!

Life – Keith Richards

Phoenix, Orion Books Ltd., 2010

with James Fox

Life. Phoenix

Da, o carte sen-za-ţio-na-lă!  Din fericire nu prea am eu de ce să aberez despre ea, fiindcă zum a scris extraordinar în 4 episoade, începând de aici.  Găsiţi la ea totul, link-uri la recenzii bune, fotografii, cântece (m-am săturat de cuvântul piese), referinţe.  Nu pot decât să-i mulţumesc pentru această prezentare care m-a făcut să fug la librărie şi să-l agasez pe austriacul (dealtfel amabil) de la Informaţii până mi-a găsit varianta în limba engleză.  Aşa cum scrie şi ea, nu se poate să nu te atingă cartea asta şi dacă n-ai habar cine e Keith Richards sau te doare în başcă de Rolling Stones sau rock-and-roll.  Ceea ce e păcat oricum :).  După cum vedeţi n-am mai scris de peste o lună despre nicio carte, iar motivul e Life – am avut extrem de puţin timp şi pur şi simplu nu am vrut să ies din atmosfera lui Keith până citesc de la cap la coadă această total surprinzătoare autobiografie, care n-are nicio notă falsă.

Asta te dă pur şi simplu peste cap – omul este de o sinceritate şi de o lipsă de emfază de-a dreptul uluitoare, nu i s-a urcat deloc la cap celebritatea!  Poate este şi meritul jurnalistului James Fox, cel care l-a ajutat la scrierea cărţii, însă cert este că discursul lui Keith este realist, autoironic, fermecător.  Vorbeşte despre unele dintre cele mai interesante celebrităţi din muzică, film, fashion cu o naturaleţe care n-are cum să fie jucată şi este mereu surprins de atenţia pe care o primeşte.  Atitudinea lui este ca o gură de apă rece şi proaspătă după dulcegărelile greţoase debitate de tot felul de inepţi din generaţia lady Gaga.  Cu toate celebrele excese – droguri, sex bla bla – Keith Richards îmi apare de o umanitate şi de un bun simţ cum rar am întâlnit la oameni mult mai puţin cunoscuţi sau merituoşi.  Iar atitudinea pe care o are faţă de femeile din viaţa lui (celebre icons ale anilor 60-70 ca Anita Pallenberg sau Marianne Faithfull, splendida lui a doua soţie, modelul Patti Hansen sau dragele groupies) nu poate decât să te facă să-l iubeşti!  Nu e prea tare cuvântul, omul trebuie iubit!  Nu e greu de văzut că muzica locuieşte de departe pe locul întâi în inima lui, însă admiraţia şi respectul pe care le arată iubitelor sau prietenelor lui sunt nu altfel decât, vorba lui zum, înduioşătoare. 

Cu acest Keith Richards mi-ar plăcea să stau de vorbă la un Jack Daniels, eventual în fumul unui joint, acum, la cei aproape 70 de ani ai săi (e născut în 43) fiindcă sunt convinsă că este la fel de fascinant.  Felul cum scria cântecele cu Mick, sfidarea continuă a establishmentului, constanţa în pasiunea devoratoare pentru muzică – iată, încă nu s-au potolit – şi peste toate umorul şi bunul simţ cu care tratează viaţa pe care, totuşi, o iubeşte la nebunie…cum să nu-ţi placă aşa ceva?!  Nu e numai o colecţie fascinantă de poveşti din viaţa celebrităţilor, e viaţă pur şi simplu în cartea asta, viaţa aşa cum merită trăită, până în pânzele albe!  A nu se înţelege că îndemn pe cineva să încerce totul, inclusiv în materie de droguri, aşa cum a făcut Keith – nici el n-o face.  Însă e o lecţie despre cum poţi să fii viu în fiecare clipă a vieţii tale.

Citiţi Life…

Advertisements

43 Comments

  1. 02/06/2011 at 9:21 pm

    Nu știu cum, dar m-ai făcut interesat de ceva ce nu aș fi crezut că aș putea gusta vreodată. Este foarte bine scris, probabil că de aia! Ai scris cumva cu spatele lipit de carte, sau cu cartea sub pernă. E o scânteie aici care a răzbătut până la mine.

  2. capricornk13 said,

    02/06/2011 at 10:07 pm

    Asa este, cartea era langa mine pe canapea 🙂 Poate o citesti intr-o zi!

  3. zum said,

    03/06/2011 at 12:28 am

    ma bucur mult ca ti-a placut, da tre sa fac o mica corectura – iubeste inca viata, nu pune si tu la trecut 🙂
    de fapt doua corecturi – nu te mai gandi ca suna asa din cauza lui james fox. james fox a facut un pic de munca de arhiva, a luat interviurile alea care mai apar prin carte, nimic esential. vocea e a lui keith, se pare ca si la editare tot el a pus mana si probabil de-aia cartea are ritmul unui cantec. dar daca te uiti sau citesti interviuri cu omul o sa vezi ca de fapt cartea e toata keith. (eu, nevenindu-mi sa cred ca poate fi atat de misto, am scotocit toate colturile internetului si am aflat tot ce se poate afla despre cum a fost scrisa. poti sa ma crezi 🙂 ).

    asta doar asa, fiindca tin la keith si nu vreau sa creada nimeni ca life nu e in proportie de mult peste 90% meritul lui 😀

  4. we said,

    03/06/2011 at 4:21 am

    [homer simpson]: grooouuupieees!
    :))

    k, o caut si eu aici (cartea), poate o voi cumpara.

    f. misto cand o groupie scrie la tine pe blog despre legenda asta vie (@zum). caci numai asa inteleg cum se poate relationa la Richards prin “keith”. ah, name dropping, one of my favorite games.

  5. capricornk13 said,

    03/06/2011 at 5:37 am

    @zum: corect, am pus verbul la prezent! 🙂
    aşa este, am căutat şi eu interviuri etc., e clar că e vocea lui!
    @we: lol! până şi eu, cu atât mai mult zum suntem muuuult prea tinere ca să putem realmente fi groupies pentru Rolling Stones! 🙂
    ea s-a împrietenit atât de tare cu cartea şi a făcut atâta research, încât cred că şi-a dobândit dreptul de a-i spune Keith – mai ales că, la cum e gagiul, cred că aşa s-ar şi aştepta să i se adreseze lumea, vrei să-i spunem domnu Richards? 😀
    cred că te-ar amuza cartea, încearcă s-o răsfoieşti puţin în librărie, uite că pe zum aşa a prins-o
    p.s.: multă lume îi spune Keef de fapt (rimează cu riff)

  6. we said,

    03/06/2011 at 6:11 am

    @ck, nu stiu altii cum sunt, dar eu is mai timid din fire si nu i-as zice asa decat daca l-a intreba daca e ok:)
    pai miercurea viitoare ma intalnesc cu cineva intr-un B&N, asa ca poate o voi rasfoi.

    nu vreau sa imi fac reclama, totusi, vezi ca tocmai am scris ceva despre Game of Thrones-HBO, ca ma intrebasesi deunazi.

  7. capricornk13 said,

    03/06/2011 at 12:17 pm

    a, merci, merg sa citesc; nu stiu de ce ultimele dati cand am incercat sa intru la tine n-am putut

  8. zum said,

    03/06/2011 at 3:17 pm

    ce misto, deci daca scriu “keith” e name dropping. bine c-am aflat 😀
    reformulez: imi pasa ce crede lumea despre domnul autor richards, deci de-aia am pus comentariul de mai sus.
    (nu stiu daca e bine sa citeasca we cartea, nu cred c-o sa-i placa.)

  9. Alexandru said,

    03/06/2011 at 6:00 pm

    @capricorn: Şi eu mă bucur tare că ţi-a plăcut ”Life”. Nu ţi se pare că seamănă uneori cu cărţile de aventuri pe care le citeam cînd eram mici? : ) La mine cam aşa a fost.

    (în logica lui we, lui Michael ar trebui să-i spunem Michael Jackson, sau Domnul Michael, cum i-a spus Iliescu : )

    • capricornk13 said,

      04/06/2011 at 10:36 am

      nu m-am gândit în acest fel la Life, dar acum c-ai adus vorba cred că ai dreptate! 🙂 aşa cum spun de viaţa care trebuie trăită din plin, fiindcă pentru mine asta înseamnă întotdeauna cel puţin o dimensiune ludică, plus joc prin toate celelalte! 🙂

      • mulliganoglu said,

        04/06/2011 at 11:10 am

        capricornk13 a zis,

        26/05/2011 la 8:46 am

        a, ma scuzati… mulli, blogul meu nu e terenul de joaca al nimanui, ok?

        • capricornk13 said,

          04/06/2011 at 2:54 pm

          mulli, daca vreau eu sa ma joc e una, ca vrei tu sa faca isuciu spirite pe seama mea e alta, ok? 🙂

          • mulliganoglu said,

            04/06/2011 at 5:11 pm

            era o gluma pe care ai luat-o in serios. scaland la dimensiunile globurilor, dintr-o glumita prostuta ai facut o mare drama, ai sters postul, astea.

            mai usor cu indemnurile la ludic, ca s-ar putea sa ti le iau in serios si iar se intampla drama.

          • capricornk13 said,

            05/06/2011 at 6:34 am

            of, da am cam luat-o in serios; silly me 🙂 postul l-am sters (de fapt e pe private) la rugamintea cuiva; n-are nicio legatura cu “drama” 🙂
            cat despre indemnuri lasa-le sa vad ce mai faci 🙂

          • mulliganoglu said,

            05/06/2011 at 8:18 am

            tot a baetului care il admira pe ionica suciu a fost rugamintea? se temea sa nu-i jignim modelul cultural?

          • capricornk13 said,

            05/06/2011 at 10:27 am

            nu, a unui prieten de-al meu irl, care nu e blogger 🙂

          • mulliganoglu said,

            05/06/2011 at 12:13 pm

            a, ok, m-am linistit

  10. we said,

    03/06/2011 at 6:31 pm

    mai, voi 2 chiar sunteti din gasca alora care urla la vederea vreunei vedete, isi ridica tricourile and such? nu m-ar mira dealtfel.
    in mom. in care ii zici lui X numai prenumele atunci ori esti intr-o relatie de amicitie, ori ai proiectat greu la el.
    da, Michael i se spune in reviste precum Libertatea sau National Enquirer. si da, i se spune de catre astia, care inca avem un cent de bun simt Michael Jackson, sau MJ si gata.
    cu Keith Richards e si mai si, caci individul e din alta liga decat maical. ‘vaaai, ce a scris keeeith’…cine e keith?, ‘mvaaai cat de ignorant esti, este Keith Richards…am citit o carte despre el si il cunosc atat de bine….”.
    nu’s de ce, imi vine in cap iar imaginea padurii de mesteceni si a 2 bonjuristi slavi care au citit si ei 1 carte. si au citit-o. si iar. si iar. si si-au schimbat impresii. si si-au scris scrisori. si poeme. si iar imaginea padurii de mesteceni…

    dar na, acum e de bon ton sa arunci cu prenume, sa dai impresia de cultura, de frecare pe langa vedete, de “insider”.

    pt. un om care inca mai are 1 mg. de bun simt, o asemenea legenda vie este Keith Richards, sau KR, sau oricum vreti. dar nu “Keith”. cititi naibii articolele din revistele/ziarele cu pretentii sa vedeti ca niciun scriitor/ziarist nu se va referi la Richards cu “Keith”, decat daca va spune ca l-a cunoscut personal.

    • Alexandru said,

      03/06/2011 at 7:11 pm

      @we: Proiectezi enorm, ca de obicei : )

      Uite, zum a citit articole solide despre cartea asta. De ex., citează trei, publicate în NY Times si NY Review of Books (poţi să verifici, linkurile sînt în prima ei postare: http://zumcititor.wordpress.com/2011/03/03/sex-drugs-rocknroll-life-part-i/ ). În toate trei, autorii – ziarişti serioşi – îi spun lui Keith Richards şi ”Keith”. Probabil îl cunosc personal : )

      Şi nu ştiu dacă-ţi dai seama (se pare că ai probleme cu contextualizările) – zum îi zicea ”Keith” într-o discuţie amicală din subsolul unui blog : )

      Dar gata, că nu vreau să stric postarea asta cu certuri şi nici nu e nevoie să mai demontrezi că ai ridicat comentariul de tip nucă-în-perete la rang de artă.

      • we said,

        03/06/2011 at 9:19 pm

        prietene, ce ar fi daca ai ceva de spus sa imi spui pe blogul propriu? nu te mananca nimeni.
        despre proiectat, evident ca proiectez, caci numai un robot nu proiecteaza. chiar atat de complexat esti incat ai inceput cu “ba tu, ba tu”? ca in curtea scolii?

        contextual, primul “Keith” din articolul din NY Times apare asa:

        a kind of rich, primal Keith-Speak

        — sa iti spun ca esti de rea credinta? Articolul din NY Times foloseste Mr. Richards, de ce nu spui si asta?

        asadar, prietene, tu sa nu imi vorbesti de contextualizari, ca nu te-ai nascut in vadra de contexte a lumii.

        voi 2 ati facut stricaciunea, nu eu. voi ati dus chestia in penibil, nu eu. eu mi-am exprimat o parere personala. am voie sa am?

        si inca o data, have a shred of decency si varsa-te la mine, nu la @ck. ai ceva sa imi zici – blogu-mi, mailu-mi is deschise pt. personalitatea dvs. cea contextualizanta. nu o sa te bruschez, daca de asta ti-e teama. daca tot ai obiceiul sa imi calaresti blogul cand se discuta despre enormitatile pe care le debitezi, ai si bunul simt sa vorbesti tu pt. tine.

        @zum, ca sa zic asa, rautatile tale mici, anything else?

        • Alexandru said,

          03/06/2011 at 9:44 pm

          @we: Îţi place ţie să crezi că mi-e frică să nu mă ”bruschezi”? : ) Nu-i prima oară cînd mi-o spui, probabil tot repetînd ai ajuns să fii şi convins. Stăpîneşte-ţi accesele-astea de virilitate, sînt penibile : )

          Ce rost ar avea să ne mutăm la tine pe blog, din moment ce discuţia despre Keith e aici (că tot ziceam de contexte)?

          Ai ajuns foarte rapid la ”dar na, acum e de bon ton sa arunci cu prenume, sa dai impresia de cultura, de frecare pe langa vedete, de “insider” şi tot tu te găseşti să vorbeşti despre decenţă şi bun simţ. Asta e, aşa funcţionează mintea ta, din păcate.

          • we said,

            03/06/2011 at 11:03 pm

            te cunosc dupa sandale cenusaresule:)
            te-am vazut de prea multe ori bazaind pe bloguri.
            & acum numai grosolaniile cu ilici si libertatea iti arata tensiunea si incapacitatea de a iti tine nervisorii – abia asteptai sa mai dai una, ascuns acum dupa 2 blogerite.
            nu era vorba de KR aici, nu mai freca tiparul. te ascunzi intotd in spatele altor bloggeri, te pisicesti si te smiorcai intotd. in alte locuri. si mai imi arunci una…zambitoare.
            vai de capul tau.

            si acum some facts:

            Michiko Kakutami – critic literar, Pulitzer la centura – vorbeste despre o carte a lui KR – are u sure she doesn’t know the author?

            Liz Phair – cantautoare – 2 Grammys, scoate in 1991 un album considerat de ea ca raspuns la un album al…Rolling Stones. –are u sure she doesn’t know the dudes?

            Dan Chiasson – printre altele si critic literar si poet, din intamplare semneaza un articol de aparare a rockului tot in NYRB -he may know these dudes, since he’s a critic.

            toti astia 3 au tot dreptul din lume sa foloseasca numai prenumele – contextual – asa cum il fac.

            da, e de bon ton. va cunosc papushilor. de prea multe ori in prea multe ipostaze, dimensiuni si culori ale parului. am vazut acelasi comportament de ofaiti cu pretentii (mvaai, 3 articole, am scris un post pe blog despre Keeeeeeith).

            revenind la tine, mon ami, ti-am dedicat 1 post, ai accesat blogu-mi ca disperatul si de la scoala si de acasa. ai ceva sa imi zici, zi-mi in fata, nu ascuns dupa altii.
            e chestie de bun simt, Alexandre, nu de virilitate.

          • Alexandru said,

            03/06/2011 at 11:08 pm

            @we: Mi se pare că ai, totuşi, nişte reacţii exagerate : )

          • we said,

            03/06/2011 at 11:13 pm

            curios. si mie imi pare la fel despre tine:)

    • zum said,

      03/06/2011 at 7:42 pm

      ca sa zic asa, LOL! 😀 😀 😀

      de altfel, eu clar m-am nascut tipand maicaaaaaaaal si lecturand “nichita”. da ce sa fac acum, nu suntem toti la fel de culti si de destepti. imi pare rau ca n-am un citat si din ‘Nature’ , da uite ca asta chiar nu citesc 😐
      serios imi pare rau, domnule we. o sa mai lucrez la bun simt.

  11. zum said,

    03/06/2011 at 7:45 pm

    @ Alexandru: deci tu nu stii ca blogul e o treaba serioasa, cu note de subsol si tot tacamul?! adica tu chiar credeai ca ne jucam aici? pfuaaaai! 🙂

    • Alexandru said,

      03/06/2011 at 9:58 pm

      @zum: Mi se pare aproape amuzant că d-l we te sfătuieşte – dacă putem considera sfat formularea ”cititi naibii articolele din revistele/ziarele cu pretentii” : ) – , cînd tocmai tu te-ai jucat pe blog de-a selecţia celor mai bune articole despre ”Life”.

      Poate că îi e cumva folositor să presupună că numai dumnealui citeşte articole cu pretenţii, în timp ce noi, ceilalţi, ne mulţumim cu ”Libertatea” : ) De la înălţimea lui, ne vede mici de tot, titlurile din ziarele ieftine pe care le răsfoim de-abia se disting : )

      • zum said,

        03/06/2011 at 11:42 pm

        mda. eu nu stiu daca e cazul sa mai intindem discutia, vad ca de la un amarat de “keith” se ajunge la tot felul de amenintari, promisiuni, declaratii sforaitoare etc. dumnezeu sa mai inteleaga, pe mine una ma depaseste (de ce o fi asa suparat pe noi domnul we si de ce e asa nervos? si de ce tine mereu sa spuna tuturor de unde si de cate ori i-a accesat blogul? nu de-aia are blog, ca sa fie citit? sau cum?)

        acu ne mai zice si “papushi”. am ramas cu gura cascata. deci paaa.

        • we said,

          04/06/2011 at 12:05 am

          inchide-o ca nu este frumos. restul – atac la persoana, de la cap la coada. atata stii atata faci. mici insulte, mici rautati, mirari usor-veninoase, vorbit in dodii (cine ameninta pe cine?!)
          imi cer scuze. nu papushi. ci fetite care se joaca. cu papushile. pe blog.

          te vad:)

          • zum said,

            04/06/2011 at 12:25 am

            ma vezi? ai vazut si c-am scos limba? 😛
            (sigur, te-am atacat. EU. tu – doar un domn plin de respect pentru legendele vii, nu? hai ca deja mi-e rusine de fata asta care nu cred ca spera sa iasa asa la subsolul ei. adevaru-i ca puteam macar eu sa tac.)

          • we said,

            04/06/2011 at 12:47 am

            pe keith l-ai intrebat?:) el ce zice?:)
            da, puteai sa taci. da’ tu esti @zum – una din modelele livrestilor. cum sa taci tu? cum sa nu te miri tu? sa nu arunci una cu “nature”?

            eu incetasem de la postul 6. a fost o remarca, @ck a replicat cum trebuia, inchisesem subiectul.
            dar nu!, si @alexandru tre sa apara, livrescul quebecului, fara de care nu se poate. sa mai traga el una. si sa te mai miri si tu 1 data. si inca o data. si inca o hihilire edukata.

            mey, IRL, cand incepi cu “keith” – si repetat, name-dropping se numeste. sport practicat de anumite persoane/profil/nume specific. nu mai face pe mirata si uimita-amuzata. sunt prea jaded ca sa pic in plasa asta.
            si fyi – hotaraste-te: e joaca, sau e serios?, sa stim si noi.
            anyway, am remarcat cat de mult v-a interesat factualul si pe ce v-ati concentrat. pt. ceea ce am afirmat am adus argumente. nu oricine, nu oricand, nu oricum foloseste prenumele, ca asa vrea muschii sai de la prefrontal.
            cat despre “fata asta”, pp. ca vorbesti despre @ck, poate sa ma banneze, poa’ sa stearga, poa sa inchida etc.

            besos.

          • zum said,

            04/06/2011 at 1:29 am

            bine, hai sa vin cu explicatii: intai de toate, nu umblu de colo colo zicand in gura mare stii, keith face asa sau spune asa. da nu inteleg in ruptul capului de ce e asa dramatic sa ii zic keith cand vorbesc pe-aici. daca as fi scris in new york times probabil ca i-as fi zis mr. richards, chiar daca l-as fi cunoscut vreodata la o conferinta de presa (ca imi imaginez ca michiko kakutami, de exemplu, nu prea are cum sa-l fi cunoscut altfel 🙂 ). apoi, dupa ce citesti life ai o senzatie de apropiere de om cum nu se intampla prea des dupa o autobiografie. fiindca are un fel de spune lucrurile si de-a vorbi direct cu cititorul incat devenim toti prietenii lui (de pahar / joint, cum zice ck mai sus). in conditiile date eu, vorbind intr-un loc unde imi imaginez ca discutiile sunt relaxate si nu doldora de “domni” si referinte serioase – cum am impresia ca vrei tu mereu – sub nici o forma nu cred ca e un ditamai pacatul sa ii spun omului “keith”. cum naiba e name dropping sa zic keith sub o insemnare despre el?! te-as fi inteles daca ma duceam la insemnarea aia despre londra si veneam cu ceva de genul aaah, stiu locul asta de la keith. aia era name dropping, daca vrei tu neaparat sa folosim termenul asta. da asa… eu am senzatia ca exagerezi. pur si simplu ziceam ca imi e drag omul si cu asta basta. e grav?

            inca o data scuze, capricornk13, ca n-am tacut si am intins chestia asta. pentru altele nu stiu daca ar trebui sa ma scuz fiindca nu vad pe cine am jignit. pe keith? pe mick? ( 😛 ) pe we? (ca ma intrebam de ce e asa agresiv?) daca da, scuze inca o data, nu mi-am dat seama si aveti cuvantul meu de onoare cu totii ca nu mai fac decat acolo unde mi se permite. noapte buna!

  12. we said,

    04/06/2011 at 2:05 am

    mdea, daca pana acum mai aveam vreo banuiala, ai reusit sa mi-o inlaturi. “vai, dar eu, pe cuvant de onoare, relax, dramatic, jignit, mick -hihihi” etc.
    cum ziceam, i’m too jaded for this kind of…games.
    imi inchisesem remarca la comentul #6 (inceputa la #4). ai vrut sa arati a tzhpea oara ca ai motz, fine with me. daca ai fi fost isteata si mai putin plina de tine, ai fi “pus botul” la chestia cu groupies, asa cum a facut @ck – scrisa expre ca sa fie totul intr’o gluma. dar deh…trebuia tu sa iti dai cu parerea ca nu mi-ar place cartea. si sa continui ad nauseaum cu tiitorul ala de hartoage, lansatorul de invitatii.
    distractie placuta in continuare.

    • zum said,

      04/06/2011 at 3:13 am

      pai groupie sunt, siiigur ca da, homer 😛 nici n-am mai considerat ca trebuie sa rad, sa fiu de acord sau sa neg. me groupie. nu vreau sa arat ca am motz, ca nu mai am de cand eram mica. serios acum, nu stiu ce-oi fi crezand tu da io chiar vorbesc fara nici un fel de intentii ascunse. si sa stii ca si eu tot in gluma am zis ce-am zis dupa, da mi se pare ca tu ai luat totul foarte in serios. mi s-o fi parut, na.

      si cred in continuare ca nu ti-ar placea cartea, da asa m-as bucura sa ma insel 🙂 . acum chiar mi-as dori s-o citesti si-s curioasa ce-o sa crezi.
      cam atat. scuze pentru a mia oara. am exagerat.

  13. capricornk13 said,

    04/06/2011 at 11:00 am

    whooooooooow! mă trezesc dimineaţa şi la o amărâtă de însemnare la care lăsasem 7 comment-uri dintre care 3 ale mele găsesc 26; am avut brusc un filing că nu trebuie să mă bucur…
    deci:
    @we: om bun, te rog eu frumos, din sufletul meu cel iubitor, încearcă să începi să faci diferenţa dintre inamici şi oameni obişnuiţi! îţi dau eu cuvântul meu de onoare, din perspectiva unei relaţii mai îndelungate de dialoguri cu zum (de multe ori în contradictoriu) că nu are deloc obiceiuri de name dropping şi că este întotdeauna genuine în ceea ce scrie; te rog frumos să reciteşti toate replicile ei – nu numai că nu este agresivă, ci îşi cere şi scuze c-a lungit discuţia, dând explicaţii foarte calme şi credibile; şi eu îi spun lui dostoievski dosto şi lui cărtărescu cărtă atunci când discut cu prietenii apropiaţi şi de multe ori chiar pe blog; nu e name dropping, ci o fac de drag, de bucurie că m-am apropiat, împreună cu alţi oameni, de aceşti scriitori (poţi citi muzicieni etc) minunaţi; n-aş face-o niciodată în public, însă aici este cu totul alt forum; ok? sunt obiectivă şi din afară, nu am participat la discuţia voastră – ai exagerat, crede-mă… zum este de bună-credinţă; iar faptul că ai un meci cu alexandru e problema voastră, iar el este la fel de liber ca şi tine să comenteze aici; ok? a început cu o ironie benignă şi ai reacţionat (în opinia mea) disproporţionat;
    ştiu că acum te vei supăra pe mine şi vei începe să-mi dai citate din ce au spus unul şi altul astfel încât să te jignească; eu te rog numai atât: nu mai lua totul atât de în serios şi tragic şi foloseşte-ţi mai mult simţul umorului, pe care îl ai, fără sarcasme care uneori sunt prea tari pentru discuţia în speţă; nu pretind că dau lecţii, n-am niciun fel de autoritate morală (şi nici altfel) să fac asta, e numai o rugăminte de-a mea…
    @zum: nu ai de ce să-ţi ceri scuze! e un blog, lumea are păreri, foarte bine; nu e nicio problemă că se mai încing spiritele, nu? 🙂
    @alexandru: ce să zic, se pare că orice spui devine pretext de reaprindere a unui conflict între tine şi we; îmi pare rău că s-a întâmplat şi aici, mai mult nu prea am ce să comentez;

  14. 05/06/2011 at 12:45 am

    @we:

    De pe un blog foarte familiar tie:

    se cunosc 28 de scrisori ale lui Mateiu catre fratele sau bizantin Nicolae Boicescu. Serban Cioculescu, un dusman al lui Mateiu, le-a achizitionat de la adresant, […]
    BC este si ingrijitorul editiei din 2001 a lucrarilor lui Mateiu, la care, din nefericire, nu cred sa fie sanse ca sa se mai adauge ceva.

    străbunicul lui Mateiu, Ştefan, a fost bucătarul lui Ioan Vodă Caradja; detalii despre originea Caragialeştilor aici

    etc. etc.

    • mulliganoglu said,

      05/06/2011 at 8:19 am

      bughi, ia-o mai usor, nu te consuma de tot, l-ai lasat pe ionica pe jos

  15. we said,

    05/06/2011 at 1:05 am

    @bmr, multumesc pt. info – ma crezi ca nu stiu despre ce post vorbesti? nu am memorie de elefant, imi pare rau ca te dezamagesc repetat.
    dar parca se vorbea despre keith richards nu despre mateiu caragiale. sau ma insel (in mod sigur, dupa cum impecabil argumenteaza @ck)?

    @ck, iti multumesc pentru comentariul #13 (3757 al blogului tau). imi voi incepe penitenta si perioada de meditatie asupra atitudinii si actiunilor mele virtuale printr-un post (no pun intended) pe umilu-mi blog.

    @zum, imi cer scuze pt. taraboiul de ieri declansat de mine.
    iar tu, draga @alexandru, cata dreptate ai. asa este, proiectez torential si exagerez la greu. te rog sa imi accepti scuzele, chiar daca tardive. voi incerca sa repar greselile facute tie, te asigur!

  16. 05/06/2011 at 1:14 am

    @capricornk13: scuze, acum vad ca discutia asta era de ieri si era incheiata; n-am vrut s-o reaprind.

    @we: cred ca daca iti raspund, riscam sa reaprindem discutia si n-ar fi de dorit; oricum gasesti acolo f. usor de unde citasem.

  17. we said,

    05/06/2011 at 1:55 am

    nu reaprinzi nimic. postul nu e scris de mine, asa ca nu e prea cusher ca sa ma acuzi de ipocrizie prin asa ceva. ar mai fi si alte detalii, evident, la care poate raspunde autorul acelui post.

  18. capricornk13 said,

    05/06/2011 at 6:36 am

    @we: te rog sa ma ierti daca ti s-a parut deplasat, repet ca e o rugaminte, nu un sfat, ca nu mi-as permite
    @bughi: nicio problema, atata vreme cate we iti raspunde nu vad de ce m-as baga eu 🙂

  19. 07/06/2011 at 7:34 pm

    Mi-a plăcut mult cum ai descris-o!
    Să ştii că şi biografia lui Tennessee Williams este aşa 🙂

  20. capricornk13 said,

    08/06/2011 at 5:46 pm

    Merci de informatie, citim! 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: