Cutremurări

Eseu despre orbire – José Saramago

Polirom, 2008.  Trad. Mioara Caragea

Aseară pe la 19:30 eram deja destul de moartă de somn, fiindcă mâncasem ceva aproape asemănător cu o cină, ceea ce mi se întâmplă rareori, şi fiindcă în ultima vreme n-am mai prea prins nopţi cu peste 5 ore de dormit.  Cu o seară înainte mă culcasem pe la 2 fără un sfert, fiindcă m-am apucat la pe la 12:30 de Experimentul Piteşti al lui Ierunca şi l-am citit până la capăt, iar în timpul săptămânii mă trezesc la 6:30…  Aşa că aseară mi-am pus Lord of the Rings 2 ca să fie ceva lejer de fundal şi am intrat puţin pe net.  L-am găsit pe Liviu online, am discutat puţin despre ce postaseram amândoi, am trecut prin alte cărţi şi am ajuns cumva la Saramago.  El mi-a adus aminte că trebuie să încep cu Eseu despre orbire, eu am susţinut că pentru mine Saramago e greu de citit şi n-are ritm – evident că m-a contrazis.  Aşa că după conversaţia asta am decis să merg în dormitor cu Eseul, să văd cât de somniferic este :D.  Pe la 21:30 am revenit în living să fumez, Liviu era încă online, şi i-am spus că sunt la pagina 90!!!  A râs de mine aşa cum meritam, iar la 00:03 terminam cartea.  Asta ca să-mi fie învăţătură de minte să mai vorbesc prostii!  Ce scriitor extraordinar am ratat (de fapt amânat) eu până acum!  Mare noroc am că-i ascult uneori pe alţii mai deştepţi ca mine şi insist chiar dacă iniţial nu-mi place un autor.

Nu vreau să scriu prea multe despre carte, fiindc-ar fi ridicol – presupun că toată lumea care intră pe-aici a citit-o deja, există jde mii de recenzii şi însemnări peste tot, iar cel mai important este că eu nu am nimic nou de spus.  Foarte scurt, câteva puncte:

  • Da, e cutremurătoare.  Chiar dacă ai citit şi Ciuma, şi Procesul şi 1984 şi The Road (ca să citez şi utopii şi distopii cu care s-ar putea compara) tot e imposibil să te lase rece.  Ştiu că e o reţetă de-a lui, ştiu că şi Pluta de piatră care m-a dat pe mine gata negativ (nu am izbutit să trec niciodată de pagina 20) tot pe o utopie merge ca să demonstreze lucruri, însă repet: dă cu tine de toţi pereţii emoţional indiferent cât de bine crezi că eşti familiarizat cu astfel de texte, deci de uşor de plictisit. 
  • Scrie excepţional de fluid, în ciuda “frazei lui Saramago” cu dialogurile intercalate în mijlocul frazei cu literă mare şi a mişto-ului crunt pe care-l face de vorbirea în locuri comune înlocuind-o cu explicaţii docte şi abstracte – mie procedeul ăsta mi s-a părut mortal, am râs cu lacrimi de câteva ori!  Atât de fluid, încât am citit Eseu despre orbire ca pe o carte de aventuri, ca pe Cireşarii.  Ceea ce, să ne înţelegem foarte clar, este de cum nu se poate mai bine pentru cineva care tratează o astfel de temă.
  • E emoţionant, chiar dacă este ironic la adresa faptului că vrea şi reuşeşte să ne emoţioneze.  Sau poate tocmai de-aia. 
  • Citeam prin nişte comentarii vechi la un moment dat că Saramago are personaje plate pe care le foloseşte ca pe nişte marionete, că se văd sforile şi că e un demonstrativ.  Nimic mai adevărat şi concomitent mai fals şi mai stupid.  Da, sigur că personajele lui sunt nişte marionete în slujba demonstraţiei, nu scrie povestea lui Scarlett O’Hara sau a Annei Karenina şi nici pe cea a lui Andrei Bolkonski (deşi până şi exemplele date de mine sunt “în slujba” unor idei mai largi decât ele), însă oamenii lui Saramago nu sunt deloc plaţi, ci sunt obişnuiţi!  Nu au nimic excepţional, însă sunt cu atât mai umani!  Nu sunt unilaterali!  Exact asta face Saramago – îi manipulează pentru a valoriza umanitatea / inumanitatea din ei.  Plus că dacă nu ţii minte figurile “soţiei medicului”,  “fetei cu ochelari negri” şi “bătrânului cu bandă neagră pe ochi” mi se pare că suferi de un fel de… orbire.
  • Saramago este foarte inteligent în alegerea punctelor de tensiune maximă, deşi este atât de departe de a scrie un roman de “suspans”.  Imaginea bisericii în care toate statuile şi toate picturile au primit câte o bandă albă pe ochi este genială!  E şi agnostic de-al meu, deci un alt motiv să-l admir.
  • Are multă poezie în scris, imagini splendide, sensibile, copleşitoare.  Cu atât mai fabulos cu cât e plin de amărăciune, sarcasm, ironie, cinism.  Le îmbină ca puţini alţii.
  • E adevăr, mult adevăr în romanul ăsta.  Îţi dă câte un ghiont pe fiecare pagină câte o bucată de adevăr.

Cam atât, sper c-aţi înţeles cât de mult mi-a plăcut cartea asta.  Mi se pare şi mie ciudat, însă chiar nu am absolut nimic de reproşat!  A, am uitat: dacă cineva citeşte Eseu despre orbire şi nu este complet fascinat de scena în care cele trei femei se spală în ploaie pe balcon, îl sfătuiesc să nu mă abordeze niciodată, că pentru mine asta înseamnă că nu pricepe nimic din ideea de literatură.  🙂

Advertisements

16 Comments

  1. ameer said,

    23/08/2011 at 3:00 pm

    tocmai ce am recomandat’o ieri cuiva care cauta o lectura ‘zguduitoare’ – pentru ca e una din putinele carti (citite de mine) careia chiar mi se pare ca i se potriveste descrierea asta. Este….really something special 😀
    Si are si o continuare of sorts, care, desi nu mi se pare la acelasi nivel cu ‘Eseu despre orbire’, tot este must read. (A, si un film, dar pe asta nu prea pot sa’l recomand, e foarte….fad, mai ales dupa carte)

  2. capricornk13 said,

    23/08/2011 at 3:04 pm

    ameer, continuarea este Eseu despre luciditate? că de asta vreau eu să mă apuc… bine, nu ştiu dacă acum; poate ar fi bine să iau o pauză, că e prea delicios Saramago să-l dai gata dintr-o dată (zise ea, care se certa cu toată lumea până ieri că nu-l poate citi! :D)

    • ameer said,

      24/08/2011 at 12:51 pm

      dadada, Eseu despre luciditate, aveam un lapsus cand am scris commentul cel’lalt 😀
      Poti sa incerci si Intermitentele mortii, daca tot te’ai convertit 😉

    • dragos c said,

      24/08/2011 at 5:52 pm

      evita, te rog, eseu despre luciditate, e vorba de politica si e un roman prost.
      continua cu toate numele, memorialul manastirii si anul mortii lui ricardo reis – e cel mai bun. stiu ca nu esti cu de-astea, dar cel mai mult mi-a placut evanghelia dupa isus cristos.

      alte romane, cum ar fi pestera sau luciditatea sunt foarte proaste. evident, nu poti sa scrii tot timpul capodopere.

      • ameer said,

        24/08/2011 at 6:26 pm

        hmm…i beg to differ. Mie mi s-a parut absurd si amuzant chiar pe alocuri…si nu l-as pune chiar la colt.

      • capricornk13 said,

        26/08/2011 at 2:20 pm

        scuze, acum am văzut comentariile voastre, nu ştiu cum mi-au scăpat; fac o pauză de Saramago, oricum, mi se pare aiurea să înghesui toate cărţile lui deodată;
        ameer – nu am intermitenţele deocamdată
        dragoş – cu anul morţii lui ricardo reis cred că voi continua şi vreau şi evanghelia după isus cristos fiindcă saramago e agnostic, de fapt ateu, aşa că probabil o să-mi placă la nebunie!

        • Lectura şic said,

          10/09/2011 at 8:47 pm

          Eu cu Evanghelia am luat contactul cu Saramago şi rămâne până azi cea mai delicioasă ca scriitură (bine, am mai citit doar Anul morţii lui Ricardo Reis şi Toate numele). Acum citesc Omul duplicat, care nu are paragrafe şi simt mereu că mă rătăcesc în ea, dar merită efortul, bineînţeles. Oricum mi-ai stârnit curiozitatea cu Eseul despre orbire 😀

  3. Radu Vancu said,

    23/08/2011 at 3:37 pm

    Nu-i deloc corect ce faci, îmi faci o poftă teribilă de citit “Eseul despre orbire” taman acum, când n-am vreme să citesc nici un haiku, darmite un roman întreg… E ca şi cum i-ai arăta ciocolată unui copil care are gura plină cu ulei de ricin! 🙂

  4. capricornk13 said,

    23/08/2011 at 3:40 pm

    🙂 păi nu pot să-ţi propun decât să înghiţi mai repede uleiul ăla de ricin dacă eşti “bolnav”, să-l scuipi dacă nu-ţi foloseşte la nimic, apoi să iei o gură de ciocolată!

  5. Liviu said,

    23/08/2011 at 7:18 pm

    Deci da! Vor fi mereu câțiva scriitori și câteva cărți care se vor afla pe lista mea de recomandări. Mă așteptam să-ți placă și mă bucur foarte mult că ți-a plăcut. Oricum, îmi place la nebunie cum ai citit-o, cred că numai așa se simte cu adevărat, în ritmul alert în care e scrisă și ea. Mi-a plăcut și ce ai scris despre ea 🙂

  6. sabina said,

    23/08/2011 at 8:08 pm

    radu vancu a pus punctul pe i ;cam despre asta e vorba aici la tine,de pofta molipsitoare de a gusta autori,carti,genuri si epoci livresti…
    cititorul din tine seduce,seduce,seduce( e drept ca la randu-ti iti place sa te lasi sedusa ….spre folosul multora dintre noi,apoi)
    voi rupe insa nota comentariilor cu ceva mai pragmatic : imi place energia asta a ta ,ore tarzii de lectura ,somn sub 5 ore pe ore pe noapte ,cum spui – asta suna ca-n basme ,mai ales ca imi imaginez ca ai si ceva de munca pe la job.
    as taifasui indelung cu tine pe tema “resurselor ” si a ” universului personal “

  7. capricornk13 said,

    23/08/2011 at 9:03 pm

    @liviu: ai fost mortal! multumesc frumos! 🙂
    @sabina: iti multumesc mult pentru comentariu, evident ca nu-l merit! 🙂 despre partea pragmatică acum (eşti welcome să-mi scrii pe mail când vrei); e foarte simplu – sunt o mare norocoasă, pe de o parte, pe de altă parte aşa mi-am construit viaţa; trăiesc într-un loc atât de comod, care-ţi lasă atât de mult timp pentru tine, încât ar fi jenant să NU îmi urmăresc pasiunile; stau la birou ca toată lumea, de la 8 la 6, dar am timp şi de acolo… şi nu am altă treabă obligatorie – gen copii de crescut; I just enjoy life…

  8. Rontziki said,

    03/09/2011 at 11:56 pm

    Eseu despre orbire nu am citit, pentru că am văzut filmul, deşi mă strădui să nu văd filmele după cărţile pe care vreau să le citesc înainte de a le citi…A trecut ceva timp de la film, dar încă e proaspăt şi mai aştept până citesc cartea 🙂
    Dar îl ador pe Saramago! Toate numele, Memorialul mănăstirii, care e pe lista de recitit musai, şi Intermitenţele morţii au fost pe sufletul meu 🙂

  9. we said,

    04/09/2011 at 11:13 pm

    si ai cum ai sufletul, rontziki? greu sau mai asa-si-asa?

  10. 06/09/2011 at 11:30 pm

    […] blogul capricornk13 o însemnare avînd ca subiect romanul Eseu despre orbire de Jose Saramago (Polirom, […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: