Burning Man – Partea a 2-a

Şi iată că începe cu adevărat aventura Burning Man.  Unii dintre noi (eu, Caroline şi cuplul din Noua Zeelandă) aveam biletele la “will call”, adică trebuia să le preluăm de la faţa locului, lucru care ne cam îngrijora, fiindcă citisem în Survival Guide că ne poate întarzia destul de tare – cozile la intrare sunt foarte mari în primele zile de la deschidere, iar festivalul se deschide luni.  Anul ăsta era cu deosebire special, pentru că a fost singurul, de la primul eveniment din 1986, la care biletele au fost epuizate cu săptămani înainte – în mod normal se putea veni oricand şi cumpăra bilet de la poartă.  Spre norocul nostru nu era aproape nimeni acolo, în schimb era o furtună de nisip (a se citi praf foarte fin) destul de măricică, ceea ce m-a făcut să regret că nu mi-am luat “the desert goggles” (ochelarii de deşert) din rucsac.  Am continuat drumul, amenajat frumos pe cate 3 benzi pe sens marcate cu jaloane şi înţesat de panouri cu poezii şi ziceri filozofico-spirituale pe partea dreaptă, într-o orbire destul de totală din cauza prafului din aer.  Din fericire coada a fost foarte mică, numai 15-20 de minute, şi am ajuns la controlorii de la intrare.  Echipaţi de data asta cu ochelarii, am coborat toţi 11 din RV, pentru prezentarea biletelor şi pentru controlul vehiculului – oamenii sunt serioşi în special pentru că nu acceptă să aduci vizitatori “clandestini”, dar şi pentru că drogurile şi armele de foc sunt interzise.  Mă rog, pentru prima parte… să nu comentăm! 🙂  Am avut acolo surpriza să fim “botezaţi” noi, cei care veneam pentru prima oară: a trebuit să “înotăm” în praful de pe playa, adică să ne tăvălim zdravăn pe jos, apoi să răcnim cat ne ţineau puterile, în timp ce izbeam cu o bară de metal un fel de clopot, “I am not a virgin any more!”.  După acest spectacol absolut hilar, pe care sper să-l fi fotografiat veteranii ca să vi-l pot arăta, am fost îmbrăţişaţi cu foarte multă căldură de controlorii costumaţi cum nu se poate mai mişto, ni s-au reamintit regulile de bază (what does not come out of your body does not go into the portapotties, do not use anything else but the one-ply toilette paper provided) şi am plecat mai departe, în încercarea de a ne găsi un loc (încă) liber pentru tabără.

E timpul să vă povestesc puţin despre cum arată oraşul Black Rock City, gazda Burning Man, oraş care se creează, apoi dispare cu desăvarşire, lăsand deşertul intact, după eveniment.  Pentru cei curioşi, imaginea din satelit de anul acesta aici: https://twitter.com/#!/sfslim/status/111206909062811649.  Ceilalţi, imaginaţi-vă două  cercuri concentrice dispuse în interiorul unui cadran de ceas, din care lipseşte “felia” dintre ora 10 şi ora 2.  Partea din interiorul cercului mic, plus felia care lipseşte sunt libere complet de “locuinţe” (a se citi rulote, corturi) şi străzi, fiind adevărata “playa” pe care sunt dispuse toate creaţiile artistice importante, inclusiv “the Man”, construcţia care dă numele festivalului şi “the Temple”, locul cel mai spiritual al evenimentului.  Dinspre centru, playa, interiorul cercului mic, numit Esplanade, porneşte câte o stradă principală (rază de cerc) la fiecare “oră” şi, când cercul se lărgeşte, diviziune – “străzile” 2, 3, 3:30 etc.  Între cele două cercuri concentrice care delimitează playa de exteriorul oraşului sunt multiple străzi-cercuri concentrice (evident din ce în ce mai largi dinspre centru spre exterior) marcate cu litere – primul cerc este A, al 2-lea B etc.  Centrul se numeşte “central camp” şi este, fireşte, situat la ora 6, pe Esplanade.  Anul acesta ultimul cerc înainte de limită, de exterior, era J.  Ca să înţelegeţi despre ce dimensiuni vorbim, între ora 2 Esplanade, deci interiorul cercului mic şi ora 10 Esplanade, tot interior, deci pe un arc de cerc relativ mic, erau 3,5 km.  Ei bine, deşi am ajuns relativ devreme (marţi la 11 a.m., în timp ce intrarea este admisă începând cu luni ora 00:00 şi multă lume vine de obicei numai spre sfârşit, fiindcă The Man arde sâmbătă seara) am găsit loc abia la I 9:00, deci foarte departe de centru în toate sensurile!  Este unul dintre motivele pentru care la Burning Man toată lumea îşi aduce biciclete (accesul automobilelor este complet interzis cu excepţia momentului în care vii şi al celui în care pleci; există rangers care se ocupă de asta şi o fac destul de conştiincios; în plus, viteza maximă de deplasare în Black Rock City este de 5 mile pe oră).  Deja cred că v-am plictisit teribil, aşa că, pentru cine doreşte amănunte, găseşte totul pe www.burningman.com

În căutarea noastră am văzut cele mai ciudate construcţii, oameni costumaţi genial, ca la bal mascat, o grămadă de nud, firesc pentru locul în care eram, însă pentru mine nu a fost deloc un şoc – depinde foarte tare, cred, de lucrurile cu care eşti obişnuit.  Dacă ţi-ai făcut toate vacanţele la Mamaia, Amara şi Buşteni şi ai refuzat să crezi că ceea ce arată Hollywood-ul în filme are vreo legătură cu realitatea, sau dacă ai cumva impresia că mişcarea hippie e numai un mit, atunci poţi fi surprins de ceea ce se întâmplă la Burning Man.  Altfel nu prea, mie mi s-a părut că văd cu ochii mei exact imaginea la care mă aşteptam.

După cele 9 ore de drum (incuzându-le pe cele 2 de oprire la shopping) iată-ne pe noi cei 11 muşchetari coborând cu ambiţie din RV în cele 37-38 de grade şi un soare orbitor, având ca bonus un vânt cu nisip cât cuprinde, pentru a instala tabăra.  Am muncit cu toţii cam 2 ore continuu: montat corturi, asigurat cu rebars – armături (cuiele obişnuite nu fac doi bani acolo, pentru că nu intră suficient în sol), protejat rebars cu mingi de tenis (altfel mori noaptea în mod sigur dacă te înfigi cu degeţelul în rebars), montat teepee – structura care urma să ne asigure umbra şi sub care urma să dormim, corturile fiind pentru bagaje, schimbat, spălat, asamblat cele 11 biciclete, cărora trebuise să le demontăm roata din faţă pentru transport, etc.

După montarea bicicletelor pentru mine a început faza amuzantă (sau tristă, cum vreţi să-i ziceţi).  În timp ce nişte oameni se ocupau de pregătirea unei binemeritate mese, eu a trebuit să (re?)învăţ să merg pe bicicletă, obiect pe care nu-l mai folosisem de 30 de ani.  Nu credeam deloc în povestea aia cu mersul pe bicicletă care nu se uită niciodată, vă spun sincer!  Amicul Tudor s-a ocupat de treaba asta cu cerbicie, ghidându-mă pe strada noastră I, în încurajările nebunilor din jur “you can do it!!!” şi, spre surpriza mea totală, am reuşit s-o fac după un tutorial de numai 5 minute.  Aşa că am plecat cu mult tupeu împreună cu ceilalţi în prima noastră explorare de BRC, spre playa, pe biciclete!

Iar aici, oameni buni, începe partea aproape indescriptibilă.  Din nefericire nu am poze din după amiaza respectivă (eram prea concentrată să merg pe bicicletă ca să mă gândesc la altceva), însă în timp ce îmi era binecunoscut peisajul de corturi şi RV-uri, spectacolul pe care îl ofereau oamenii era incredibil!  Ne-am îndreptat spre centrul playa, am văzut The Man, structura pe care e cocoţat are cam 40m, apoi the Temple, care anul acesta a fost de o mare delicateţe şi frumuseţe.  Pun aici câteva poze pe care, de fapt, le-am făcut a doua zi.  Enjoy!

Când am ajuns la Templu a fost chiar aproape de magic.  Sunt nişte clopote ciudate care bat în ritmuri şamanice, iar interiorul templului e întotdeauna plin de oameni care meditează într-o linişte absolută.  E frumos, chiar dacă pe mine ritualurile astea mistico-religioase nu mă impresionează câtuşi de puţin.  Imaginea este, vizual, splendidă, în special în seara respectivă, către amurg, când lumina, ceaţa de praf şi muzica contribuiau la crearea unei lumi paralele.

Revenind în registrul pragmatic, ne-am întors din excursie către tabără (ca să vă daţi seama de dimensiuni am avut nevoie de 25-30 min pe biciclete ca să revenim la 9 I) destul de emoţionaţi, însă şi cu o oboseală teribilă, poate numai a mea, care fusesem încordată continuu pe bicicletă 🙂

Cea mai frumoasă experienţă a zilei, totuşi, n-a fost spectacolul playei, ci apropierea şi comunicarea cu my fellow campers.  Luaţi fiecare în parte sunt nişte tipi grozavi.  Se va vedea mai departe că, în opinia mea, nu am format un grup omogen şi nici nu s-au creat energii comune puternice, deşi, din punct de vedere practic, ne-am înţeles perfect, fără fiţe şi figuri, toată lumea contribuind voluntar şi eficient la bunăstarea grupului.  Ceea ce e esenţial în condiţiile destul de dificile în care trebuie să te adaptezi în deşert.

Aşa că, după câte o bere sau un suc, ne-am îndreptat spre sacii de dormit din teepee în prima noastră seară, prea epuizaţi ca să mai facem un tur al nebunelor scene de dance de pe playa.

To be continued…

Advertisements

10 Comments

  1. voicunike said,

    09/09/2011 at 8:44 pm

    Incredibil! You are the best!

  2. capricornk13 said,

    09/09/2011 at 9:01 pm

    de ce incredibil? e aproape de SF? 🙂

  3. Rodica said,

    10/09/2011 at 12:17 am

    aşaaaaaaaa,aştept să ardă ceva…că de încins s-a încins rău….

  4. capricornk13 said,

    10/09/2011 at 10:49 am

    oho, mai e ceva până să ardă, abia vineri seara începe ceva! 🙂

  5. jane said,

    10/09/2011 at 4:50 pm

    spectacolul oferit de oameni! spectacolul oferit de oameni!
    sunetele? mirosurile?

  6. Beatrice said,

    10/09/2011 at 6:23 pm

    Vai ce plicticos. In schimb cand ai scris despre Berlin ai fost inspirata.

  7. capricornk13 said,

    11/09/2011 at 3:05 pm

    @jane: erau impopotonati in toate felurile, tare misto; se va vedea mai bine cand am acces la poze facute de cei cu camere profi; sunetele – era muzica dance peste tot, rar altceva, in fiecare loc altfel, foarte tare; asta noaptea, ziua era mai linistit
    @beatrice: vai, scuze 😀 nu sunt scriitoare de meserie 😀

  8. 12/09/2011 at 4:13 am

    Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  9. we said,

    13/09/2011 at 2:42 am

    did u get baked?:D

  10. capricornk13 said,

    13/09/2011 at 8:26 am

    @we: not quite… 😀


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: