Burning Man – partea a 3-a

Miercuri a fost, practic, prima zi plină de BM, începută înainte de 8 dimineaţa (chiar dacă noaptea e frig ca dracu, eu nu mai puteam să dorm multă vreme după răsărit, devenea insuportabil sub teepee).  Am pregătit micul dejun pentru toată lumea împreună cu amicul francez; în afară de el mai aveam doi români, o ucrainiancă cuplată cu un neozeelandez, un ucrainian cuplat cu o rusoaică, un tip din Hong-Kong, o americano-canadiană şi pe singurul american născut acolo, care e, fireşte, evreu :D.  Ni s-au mai alăturat pe parcurs un italian, o hispano-americancă şi o americancă pe jumătate marocancă pe jumătate altă naţie europeană pe care nici ea n-o ştia prea bine.  Ar fi trebuit să avem şi un indian în grup, pentru coloratură, însă n-a mai ajuns pe tema uraganului Irene.  Dacă te uitai în jur vedeai dealtfel că la BM sunt aproape numai caucazieni (vorba cuiva, cel mai diversificat grup de albi pe care-l poţi întâlni în America!), foarte puţini negri (în general complet goi!) şi ceva mai mulţi asiatici.  Amicii “americani” l-au întrebat pe un coleg de birou negru de ce nu vin mai mulţi negri la BM, iar răspunsul a fost genial: “you know, man, the sight of a bunch of white guys burning stuff is a bit too much for us!”

Pe la 11 am plecat în explorare pe biciclete cu americanca şi the hong-kong guy, în căutarea unui “bubble bar” (şampanie, man!) – în ghidul pe care l-am primit la intrare erau trecute toate evenimentele notabile cu locurile pe hartă unde se puteau găsi.  După o călătorie absolut epuizantă cu bicicletele la 40 de grade în deşert, vreo oră, am găsit barul nefuncţional, aşa că am recurs la următorul loc unde puteam găsi ceva pentru setea mistuitoare care ne dobora – un Irish pub cu trance la maximum, canapele şi fotolii pe terasa umbrită şi două Guiness pe care le-am împărţit frăţeşte la 3.  Poveşti cu o irlandeză care venea a 5-a oară, dans cu un irlandez complet wasted, dar extrem de mişto, free hugs de la toată lumea (asta cu free hugs e un laitmotiv).  Am plecat mai departe, spre 4:30 B, unde era un frozen margaritas place.  Am petrecut vreo 3 ore minunate, sporovăind cu o grămadă de lume în jurul paharelor îngheţate şi dezbătând o vreme îndelungată dacă sexul la prima întâlnire e ok sau mai mult decât ok (opinii contra nu existau!) 😀

Fotografiile sunt mai elocvente decât ce-aş putea eu povesti, e un haos hippie, cu tot felul de creaţii arhitectonice în deşert şi în materie de vestimentaţie, oameni care dansează, beau, cântă, fumează marijuana şi sunt foarte deschişi şi loving către ceilalţi.  Toată lumea zâmbeşte, te întâmpină cu bucurie, te îmbrăţişează, schimbă impresii, dăruieşte lucruri.  Nimic nu este contra cash la BM, în central camp se vinde cafea, limonadă şi gheaţă de către organizatori, folosind voluntari.  Atât.  În rest, toate taberele oferă ceea ce au de oferit gratis – băutură, mici cadouri, mâncare – de exemplu am primit o plăcintă cu mere de la nişte tipi dintr-o tabără numită “the housewives of… ” ceva orăşel din Midwest 🙂  Pe străzi şi în special pe central playa se plimbă permanent vehicule imense cu muzică house, party-uri mobile, în care te poţi urca atunci când vrei.  Dealtfel toate vehiculele special create pentru BM sunt înregistrate dinainte – trebuie un permis special pentru ele.  Au forme total trăznite, de la double-deckers la tancuri, animale sau avioane.

Seara, pe întuneric, am făcut un tur de playa în grup şi am dansat în vreo 3 locuri – muzică trance foarte bună, sonorizare excelentă, scene, lumini şi lume ca la nebuni peste tot.  Trebuiau văzute the LA chicks-glamour girls, gătite ca la club, majoritatea în alb orbitor, cu nişte corpuri de te lua ameţeala.  Dacă tipii de la noi din grup n-ar fi fost nişte distinşi oameni de ştiinţă (n-am să scriu nerds, ca să nu se înţeleagă greşit!) cu preocupări înalte :D, ci ar fi înclinat spre tiparul românului obişnuit, şmecheraş, mitocan şi gagicar, cu harfe de macho, cred c-ar fi trebuit să-i resuscităm din cinci în cinci minute…

Joi am văzut cel mai mult din BRC şi am făcut cele mai multe poze.  Practic am baleiat oraşul pe jos timp de vreo 5 ore, profitând de compania amicului innebunit de fotografie care nu putea să se deplaseze prea bine pe bicicletă cu “tunul” pe care-l folosea.  Vedeţi mai sus şi mai jos producţiile mele banale, însă abia aştept să reuşească el să-şi descarce şi să-şi selecteze dintre miile de fotografii făcute.  Seara am îngheţat în timpul turului de playa, aşa că am revenit pentru ceai la tabără relativ devreme şi a urmat cea mai friguroasă noapte (după cea mai călduroasă zi – logic, nu?!) – prima în care am îngheţat în sacul de dormit înfofolită zdravăn.  Cred că erau în jur de 5 grade, aşa că m-am trezit la 4 dimineaţa cu forţa, numai bine pentru a prinde grupul care mergea spre templu să prindă răsăritul de soare în deşert. 

To be continued…

Advertisements

15 Comments

  1. mulliganoglu said,

    13/09/2011 at 10:12 pm

    hypercocalarie, capriii

    practic, manelarii din Buzesti va dau lectii de decenta

  2. Rodica said,

    13/09/2011 at 10:15 pm

    presupun că şi praful era free…

  3. capricornk13 said,

    14/09/2011 at 12:58 am

    @mulli: oooooo, lol! ma scuzati, distinse domn, cum am putut sa indraznesc sa ma duc in desert in nevada cand puteam sa ma duc in buzesti? greseala mea! fyi – nu sunt deloc mega incantata de ce se intampla acolo, n-am cazut in fund de emotie, nu mi se pare ceva fantastic, nu m-am despuiat, nici urcat pe platforme in chiloti, nici spiritualizat in templu cu hipiotii; se vede si din insemnari dealtfel; asa ca oare cui “ne” dau lectii manelarii? dar de-aici pana unde mergi tu mai lasa-ne, ca nu canta gutza pe nicaieri si peste tot era luna de curat; incearca dumneata una ca asta cu compatriotii nostri admirabil de bizantini;
    @rodica: da, gratis si din belsug! te urmareste zile intregi dupa ce pleci…

  4. mulliganoglu said,

    14/09/2011 at 5:49 am

    aoleo! scuze, capri, iar am umblat beat pa globuri. cred ca initial era hyper-hipstereala. in fine, soarta.

    p.s. bendeac nu era p-acolo?

  5. Andreea said,

    14/09/2011 at 7:39 am

    Muzica trance si house?! Goth, rock nimic?

  6. capricornk13 said,

    14/09/2011 at 8:33 am

    @mulli: dap, hipstarii si manelarii din buzesti, mie-mi zici? 😀
    cine-i bendeac?
    @andreea: nu, goth deloc, rock nu prea; si oricum, nu unde se dansa seara, asta clar

  7. mulliganoglu said,

    14/09/2011 at 11:56 am

    bendeac e un baiat care s-ar simti foarte bine in desertul mortii, sincer

  8. capricornk13 said,

    14/09/2011 at 1:08 pm

    e vreun celebru din romania?

  9. mulliganoglu said,

    14/09/2011 at 2:05 pm

    da. un monden.

  10. balinferi said,

    15/09/2011 at 7:14 pm

    Mulţumesc!

  11. capricornk13 said,

    16/09/2011 at 7:38 am

    @feri: pentru ce?!

  12. Vasile said,

    19/09/2011 at 3:21 pm

    te-ai dus in SUA sa te distrezi.Te-ai distrat.Un lucru nu inteleg:de ce ai scris comment off la postarea cu bunica.[O scriere buna ].Cum am mai scris o data ,[ la o poezie de a ta] ai talent de scriitoare.

  13. capricornk13 said,

    19/09/2011 at 3:35 pm

    @vasile: m-am semi-distrat, da 🙂
    blogul meu nu vrea deloc sa fie un jurnal, insa uneori, foarte rar, imi vine sa scriu cate ceva mai personal; nu las comentarii la insemnarile respective pentru ca nu doresc sa am discutii despre ele; multumesc pentru apreciere, insa eu nu prea cred in talentul meu de scriitoare si, in orice caz, nu “talentul” m-a indemnat sa scriu insemnarea respectiva…

  14. ionut said,

    19/09/2012 at 10:21 am

    putem vorbi un pic pe mail de bm? as vrea sa merg si sa te intreb cate ceva.tx!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: