Un pic de fizică

The Grand Design – Stephen Hawking&Leonard Mlodinow

Bantam Books, 2011

A Brief History of Time – Stephen Hawking

Bantam Books, 1989

Nu pot decât să mă felicit de zece ori că n-am scris nimic aici despre The Grand Design, pe care am terminat-o în drumul spre US, şi că am pus mâna ieri alaltăieri duminică (doar ca să vedeţi de când tot lenevesc pe lângă postarea asta) şi am citit şi A Brief History of Time.  Aş fi scris o grămadă de bullshit despre Hawking aiurea şi asta ar trebui să mă înveţe minte odată să nu mai judec un autor după o singură carte, indiferent dacă vorbim de fiction sau nu. 

După cum se poate bănui din cele de mai sus, The Grand Design m-a dezamăgit – de fapt cuvântul bun este iritare, nu dezamăgire.  Am citit-o prima fiindcă era mai nouă, de A Brief… tot auzisem, ştiam că e ok, aşa că am zis să văd întâi cum e cu răspunsul la “the ultimate questions of life”  pe care îl promite Design pe copertă.  Acuma că stau mai strâmb şi judec mai drept trebuie să recunosc, nu e o carte rea.  E structurată foarte logic şi prietenos pentru neaveniţi.  În “The Mystery of Being”, primul capitol, explică motivul din care scrie cartea, şi anume credinţa lui că omenirea are nevoie de răspunsuri la întrebările fundamentale – de ce suntem aici, cum am apărut etc., iar filozofia a cam murit în secolul nostru, nereuşind să răspundă la ele şi nici să ţină pasul cu descoperirile ştiinţifice – deci răspunsul trebuie să vină de la ştiinţă.  Continuă cu “The Rule of Law”, unde cam înţelegeţi ce zice – că universul funcţionează după nişte reguli.  În “What is Reality”, defineşte conceptul de model-dependent realism, pe care urmează să-l folosească în toată cartea şi spulberă niţel ideea de “realitate” pe care o folosim în mod clasic, dând exemple de ce e realitatea în quantum physics.  Dealtfel toată cartea este foarte “datoare” manifest lui Richard Feynman (pe care urmează în mod cert să-l citesc după Hawking da fără ecuaţii, nu vă speriaţi!) şi a conceptelor introduse de el în fizica cuantică.  Urmează “Alternative Histories”, un capitol pe care nu-i sfătuiesc deloc pe cei nepasionaţi de SF să-l citească, fiindcă o să ia cartea şi o să dea cu ea de pereţi, spunând că n-au chef de Făt Frumos, apoi “The Theory of Everything” – povestea drumului spre GUT (grand unified theory) căutată ca Sf. Graal de către fizicieni.  Aici explică de ce nu s-a găsit de fapt (încă?) una singură completă şi încearcă să facă lumină asupra teoriilor care contribuie la ce se numeşte acum M-theory (nu se ştie de la ce vine, eu fac pariu că de la multiple) pornind de la descrierea celor 4 forţe fundamentale în fizica clasică şi ajungând variantele lor din cuantică – încă nu există o variantă bună pentru gravitaţie – şi trecând oleacă prin string theories, de iar ajungi să te crezi în Startrek.  În ultimele 3 capitole, Choosing Our Universe, The Apparent Miracle and The Grand Design, Hawking face cam ceea ce spun titlurile, apelând la principiul antropic puternic pentru a explica de ce locuim tocmai în universul ăsta în primul, explicând de ce asta nu e un miracol în al doilea (destul de neconvingător aş spune, fiindcă dacă accepţi principiul antropic puternic mi se pare că eşti al naibii de aproape de concluzia că trebuie să existe un creator) şi de ce M-theory cu legile ei derivate din logică abstractă, dar confirmate în practică, este cel mai posibil răspuns al chestiunii “marii creatii – the grand design”. 

Vă daţi seama că eu aici am descris extrem de din avion ce zice Hawking în 230 de pagini.  Ei bine, de ce m-a enervat şi dezamăgit cartea – pentru că mi s-a părut că asta face şi Hawking, că explică fix “din avion” pentru nişte copii idioţi, făcând glumiţe penibiluţe pe fiecare pagină, care e treaba cu fizica cuantică, cosmologia şi toate legile universului.  Or nu e deloc atât de simplu, iar mie mi s-a părut fix insuficient şi superficial.  Introduce nişte concepte aiuritoare (teoriile corzilor, diagramele lui Feynman pentru istoriile alternative, faptul că modificăm “realitatea” şi mai mult, istoria universului prin observaţie, faptul că există 11 dimensiuni sau mai multe) fără să le explice la un nivel acceptabil.  Nu poţi să-mi trânteşti în mijlocul paginii că celelalte dimensiuni ale spaţiu-timpului sunt “curbate într-un spaţiu interior al universului” şi să te aştepţi să iau kestia asta de bună fără sa dai explicaţii suplimentare.  OK, e o carte de popularizare, nu aveam pretenţia să scrie ecuaţii de nu ştiu care, că nu le-aş fi înţeles, dar popularizare nu înseamnă să mă crezi atât de tâmpit pe mine ca cititor încât să nu dezvolţi părţile obscure cu mai multe detalii decât o face el aici.

Dar, din fericire, o face foarte bine în A Brief History of Time.  Acelaşi subiect, practic, dar cu “carne” multă pe el şi fără partea facilă şi enervantă din Grand Design (glume nesărate cu nemiluita şi simplificări absurde).  Mi-au relatat cunoştinţe că li s-a părut mult prea dificil de înţeles ce scrie în A Brief History, de unde trag concluzia până la urmă c-am făcut bine că le-am citit invers,  mi-a folosit backgroundul din cartea prea uşoară pentru aia mai grea!  Asta nu înseamnă că fac pe deşteapta şi susţin că io aş fi priceput tot ce zice Hawking acolo, că nu e cazul, dar nici ca vaca prin lobodă nu simt c-am trecut, aşa cum mi se păruse după Grand Design. 

În concluzie, dacă vă interesează subiectul, A Brief History e foarte mişto, cealaltă ok-ish, dar mai “subţirică”.  Lui liviu i-a plăcut A Brief History şi, când povesteam împreună despre ea, el m-a anunţat că tocmai se descoperise neutrino ăla cu viteza mai mare decât a luminii.  LOL!  Încă o teorie (relativitatea restrânsă) care mai trebe “lucrată” niţel ca să ţină pasul!  Apropo de neutrino, Hawking explică extrem de clar cum e cu particulele şi anti-particulele despre care aţi citit în Îngeri şi Demoni a lui Dan Brown 🙂

Advertisements

8 Comments

  1. andrei said,

    29/09/2011 at 12:32 am

    Eu as fi recomandat mai degraba “Universul elegant” a lui Brian Greene

  2. capricornk13 said,

    29/09/2011 at 6:08 am

    mulţumesc de recomandare, nu e timpul pierdut; din câte văd Brian Greene e string theory guy, deci probabil îmi vor folosi kestiile mai basic citite la Hawking; plus că mie mi se pare că aceste modele counterintuitive folosite de cuantică nu sunt tocmai la mintea cocoşului, cu cât citeşti de mai multe ori acelaşi lucru, cu atât ai şanse să pricepi ceva într-un final 🙂

  3. voicunike said,

    29/09/2011 at 10:24 am

    Bine zis Capricornule, om fi noi mai prostuti decit Hawking dar cind ne insulta inteligenta asta e cam de rau.

  4. capricornk13 said,

    29/09/2011 at 11:19 am

    Nu insultă inteligenţa, cred c-a scris The Grand Design pentru altfel de public, atâta tot.

  5. A. Buzdugan said,

    29/09/2011 at 5:56 pm

    Nu-i rea nici “A Briefer History of Time”.

  6. capricornk13 said,

    29/09/2011 at 7:24 pm

    da, ştiu de ea, mulţumesc!

  7. we said,

    01/10/2011 at 11:39 pm

    sunt curios caprikorn, ce stii tu despre principiul antropic, lasand wikipedia la o parte. si mai curios sunt cat stii tu despre strings/super-strings theories si mai ales cine ti-a spus ca sunt aiuritoare?

    daca Miiirceaaa sau Andreeei, sau Gaaabi ar fi scris “curbate într-un spaţiu interior al universului” ai fi fost pe spate de extaz cultural.
    btw, da, experimentele (si observatiile ulterioare) schimba realitatea, orice masuratoare schimba realitatea, pt. ca intervii cu un aparat de masurat. nu, nu e vorba de masurat talia la o rochie, desi termenul e acelasi (masuratoare).

    poate ca e mai bine sa te ocupi numai de ICR-Viena si poezelele sale si sa lasi this kinda stuff. too heavy, too dry, not fun.

  8. capricornk13 said,

    02/10/2011 at 9:50 am

    Nu ştiu ab-so-lut nimicuţ despre principiul antropic sau string theories în afară de ce am citit în cărţile de mai sus. Nici n-am pretins vreodată altceva, dar într-adevăr, mă fac vinovată de a fi îndrăznit să ating lucruri care sunt “too heavy, too dry, not fun”. Ce idee şi pe mine!
    Mă întorc, dar nu la poezele, că har lu Darwin şi la alea îţi trebuie glagorie şi ceva background ca să nu citeşti ca viţelu la poarta noo, ci direct la cratiţă!
    Mulţumesc pentru bunăvoinţa de a mă pune la punct, la locul meu. Thats what friends are for.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: