M-am “tocit”? :)

Copii de aruncat – Ryu Murakami

Polirom, 2005. Trad. Florin Oprina

Considerată cea mai bună carte a lui Ryu Murakami, am ajuns cumva s-o citesc ultima, ca ordine, după Albastru nemărginit aproape transparent, Ecstasy şi În supa miso.  Mi-a plăcut, e un roman cu imagini extraordinar de puternice, la fel ca celelalte trei, face praf societatea japoneză contemporană, la fel ca ele.  Personajele sunt parcă mai conturate aici, e o mai mare varietate de dezaxaţi, Tokyo e descris apocaliptic, cu o regiune numită Enclava Toxică de care s-ar mândri orice creator de celebru de distopii.

Însă am senzaţia că s-a întâmplat ceva cu mine, că mi s-a tocit complet sensibilitatea la imagini şocante.  Am citit romanul până la capăt mai mult fiindcă ştiam că e bun şi eram, totuşi, curioasă dacă reuşeşte Kiku până la urmă să distrugă oraşul sau nu.  M-a obosit multitudinea de scene oribile, de oameni razna în cele mai absurde şi şocante moduri, m-am plictisit puţin de iraţional, instincte distorsionate, mizerie şi demenţă.  Pur şi simplu treceau paginile pe lângă mine fără să am nicio tresărire, mi se părea totul aproape normal – probabil că undeva în capul meu s-a făcut deja o cutiuţă cu “normalul” lui Ryu şi nu mai reuşesc să apreciez corect expresivitatea artistică a procedeelor lui din cauză că sunt prea familiară cu ele.  Ce mi se pare foarte ciudat este că în ultima vreme mi s-a mai întâmplat lucrul ăsta cu câţiva scriitori, mi-au epuizat curiozitatea după nişte cărţi.  Înainte vreme eram parcă altfel, dacă îmi plăcea stilul unui autor puteam să-l citesc şi să-l recitesc până în pânzele albe.  Aş vrea tare mult să-mi dau seama dacă e vorba numai de anumiţi scriitori (ceea ce mi se pare mai probabil) sau dacă m-am schimbat eu şi mă loveşte aşa, un soi de apatie care mă va face să-mi placă din ce în ce mai puţine cărţi.  Brrrrrr…

Nu mai revin la carte cine ştie ce, că nu are sens, oricum e apărută de multă vreme şi mai toată lumea a citit-o.  Decât să spun că, dacă vă place Ryu, e păcat să n-o treceţi la catastif, fiindcă în ciuda inapetenţei mele bruşte pentru el, descrise mai sus, nu pot să nu recunosc atunci când văd ceva mişto.

Mai sunt înfiptă de ieri într-o carte de business extrem de mişto, de o satiră irezistibilă, scrisă prin 69 şi valabilă perfect şi astăzi, pe care vreau s-o folosesc pentru o ghiduşie 🙂 şi, desigur, în Dansul cu dragonii a lui GRRM, care mă enervează groaznic fiindcă este, fizic, uriaşă, 1000 de pagini format aproape A4 şi cartonată, deci imposibil de cărat în metrou.  Am luat hotărârea executivă de a începe să citesc electronic din cauza ei, dar fiindcă am nevoie şi de un telefon nou, am să fac 3 în 1 şi am să-mi iau iPhone când apare 5-ul în loc de Kindle, ca să nu mă chinui cu şpe formate de fişiere şi să le pot citi şi pe computer bla bla.  Nu, nu mă deranjează deloc să citesc pe ecrane mici, laptop-ul meu e niţel mai mare decât un Kindle.  Aş mai avea de scris despre nişte cărţi de poeme, însă, după cum aţi văzut, n-am mai avut chef deloc de blog în ultima vreme. 

S-a făcut însă frig şi la Viena, aşa că statul în casă mă va obliga probabil să mai aberez pe-aici, chiar dacă citesc relativ puţin şi cam erratic, aşa.  Sunt tare curioasă dacă v-a lovit şi pe voi vreodată sictireala asta benignă de un autor despre care zic.  Mie mi s-a mai întâmplat cu Ian McEwan, Siri Hustvedt şi cu Joyce Carol Oates.

Advertisements

21 Comments

  1. adinab said,

    19/10/2011 at 7:40 am

    Apropo de Kindle, șpe formate și citit aceleași cărți și pe comp – am primit deja mulțumiri de la mai mulți posesori de e-readers pentru indicația de la folosi Calibre. Este un progrămel free, merge pe o grămadă de sisteme de operare și convertește toate formatele de ebooks în toate formatele de ebooks. Dacă ai un epub și îl vrei mobi în două minute treaba e gata, dacă ai luat un mobi și vrei să îl faci pdf și să-l citești pe comp la fel.

    E foarte bun și la organizat o colecție de ebooks, le grupează singur în foldere cu numele autorilor și sunt apoi ușor de găsit fie din program fie direct cu un file explorer.

  2. Beatrice said,

    19/10/2011 at 8:41 am

    Sictireala masiva cu Garcia Marquez cand am citit Să trăiești și să povestești ; inainte de asta ridicasem in slavi Un veac de singuratate si nuvelele.

  3. capricornk13 said,

    19/10/2011 at 1:22 pm

    @adina: merci de tip-ul cu Calibre, am mai citit si la bughi pe blog despre tot felul de nebunii de-astea, inca nu ma pricep, dar sigur invat repede 🙂
    i-Phone mi se pare o solutie buna, desi la Kindle si alte e-readere imi place foarte mult ideea cu bateria care te tine o luna; incerc sa fac un mix optim cu functionalitatile de care am nevoie, fiindca ma mai gandeam si la i-Pad, e un gadget interesant si cool, numai ca mi se pare o stupizenie sa detii i-Phone SI i-Pad SI computer, cand practic i-Phone acopera absolut tot ce folosesc eu (telefon, net, e-reader)
    @beatrice: ha!ha! pe mine m-a sictirit marquez cu prima carte pe care am citit-o, si anume “un veac de singuratate”, m-a sictirit ulterior si mai tare, cu “generalul in labirintul sau”, dupa care m-am indragostit nebuneste de el cu Despre dragoste si alti demoni si Dragostea in vremea Holerei asa ca i-am citit cu nesat toate celelalte carti pe care am pus mana!

  4. adinab said,

    19/10/2011 at 7:00 pm

    @capricornk13 – Pai da, depinde ce vrei sa faci cu device-ul 🙂 Eu mi-am luat Kindle pentru ca sa nu mai car atata in spate cand merg pe munte – cu el am ce citi doua saptamani si nu are decat vreo 300 de grame. Cu iphone-ul nu as avea ce sa fac in excursie 🙂

    Apropo de Marquez – pe mine m-a ucis “Un veac de singuratate” la prima lectura, pe care am facut-o in franceza (ulterior m-am prins ca nu imi plac deloc traducerile din spaniola in franceza, oricare ar fi autorul). In romana in schimb mi-a placut. Chestie de gusturi…

  5. A Reader said,

    19/10/2011 at 10:03 pm

    Si eu recomand Calibre, cu el (si cu Sigil, alt program bun si gratuit) am convertit toate ebook-urile pe care le-am pus pe blogul meu. Insa atentie, cele mai multe ebook-uri scoase de editurile romanesti (Polirom, Humanitas) sunt protejate impotriva piratarii cu Adobe DRM si acelea nu pot fi citite pe Kindle si afaik nici convertite cu Calibre (decat daca reusesti sa le scoti protectia). De-asta eu nu ti-as recomanda sa cumperi Kindle daca vrei sa citesti in romana, aproape orice alt ereader iti va fi mai de folos.

    Cat despre cititul pe telefon, si eu l-am practicat mult anul asta – si pe un smartphone modern cu touchscreen (nu numai iPhone) e mult mai confortabil decat as fi crezut. Dar nu stiu daca merita sa astepti iPhone5 – ca pana la vara, cand poate o sa apara, e posibil sa dai pe carti tiparite chiar mai mult decat pe un ereader + variantele lor digitale. Daca ar fi sa-ti dau un sfat, as zice fie sa-ti iei acum smartphone (fie noul iPhone 4S fie rivalul lui nr 1, Samsung Galaxy S 2 – eu as opta pt ultimul ca are ecran mai mare, desi, in schimb, iPhone are rezolutie mai mare), fie daca preferi sa astepti iPhone 5 sa-ti iei pana una alta un ereader, care costa cam intre 80-150$.

    Citind postarea ta mi-am adus aminte ca eu am “Albastru nemarginit aproape transparent” si am inceput-o, am citit primele pagini dar am patit ca tine aici, (deocamdata) nu ma prinde, parca as lasa-o balta (dar o sa mai insist, ca e inca e prematur pt o concluzie).

  6. capricornk13 said,

    20/10/2011 at 8:29 am

    @adina: aaaaoooleeeu, ce mi-aş dori şi eu să mai fiu aşa montaniardă ca tine ca să-mi pun astfel de probleme! da lângă canapea am priză, ştii? 😀 ei, cu Marquz eu şi acum cred că eram prea mică atunci când le-am citit pe primele 2 şi n-am prea priceput care e treaba…
    @bughi: mulţumiri şi pentru cele de mai sus şi pentru informaţiile exhaustive de la tine de pe blog, ai făcut o faptă tare bună! acum că am citit şi ce ai spus tu (eu trăiam cu impresia că i-Phone 5 apare luna viitoare) şi ce a spus adina am mai avut o revelaţie, şi anume că aş putea avea probleme cu cititul pe telefon în avion (deşi presupun că şi la i_phone, ca la toate celelalte smartphones civilizate poţi să foloseşti numai streamul de date, deconectând telefonia – ai idee dacă e aşa? nu ştiu ce să zic de i-Phone vs Samsung Galaxy (pe care nu-l ştiu), parcă gadgeturile Apple au un farmec anume (de unde şi preţurile prohibitive!); aici pot să-mi iau i-Phone oarecum rezonabil cu abonament – care îmi trebuie anyway, să văd cum e cu Galaxy, merci oricum!
    albastru… e de mirare că nu te-a atras de la început, s-ar putea să nu-ţi placă în cazul ăsta; e o orgie chiar pe la început, din câte îmi aduc aminte, una destul de şocantă! 😀

  7. Cosmina said,

    20/10/2011 at 9:37 pm

    Hai salut, bine te-am regasit!
    Ca de la capricorn la capricorn, sunt curioasa ce zici de Julian Barnes, si el tot capricorn. 😀 Bine, asta am aflat-o dupa ce am citit Nimicul de temut si dupa ce fusesem deja cucerita de el, de stil, de mintea lui, de el cu totul.
    Tocmai am citit pe un alt blog ca JB i se pare…hm, deloc atractiv, sa zicem.
    Eu l-am gasit total pe gustul meu, iar cartea respectiva mi-a picat pur si simplu perfect in “stomac”. Mi se pare genial, drept pt care i-am comandat aproape toate cartile fara sa stau la socoteli.
    Ma gandeam ca are un stil “capricornist” si probabil si de-asta am rezonat cu el atat de bine, dar asta e, evident, doar o naivitate.
    Tu ce zici de el?

  8. capricornk13 said,

    21/10/2011 at 7:45 am

    Hei, welcome back 🙂 Nu am citit Julian Barnes, deşi îmi tot zic s-o fac. Am încercat acum ceva timp ceva cu mâncăruri de-a lui, n-am înţeles nimic şi am lăstat-o baltă, dar am înţeles că era o excepţie la ce scrie el de obicei. Merci de recomandare, o să încerc să-l degust, dacă tot zici că e capricorn!

  9. gingav said,

    23/10/2011 at 5:57 pm

    “tocit”… hm.

    imaginile socante nu-s cu necesitate atuuri.

    dar da, da, cu siguranta te-ai tocit. ~grin~

    si pe mine ma impresioneaza adinab, cum alearga ea dupa marmote cu un brat de carti in rucsac.

  10. capricornk13 said,

    24/10/2011 at 8:39 am

    da, nu-s cu necesitate atuuri, însă la Ryu Murakami îmi plăcea cum combina imaginile astea; să caut ceva să m-ascut atunci, nu? 😀
    ei, acum le fugăreşte cu Kindle, foarte bine pentru ea! şi eu le-am urmărit pe Grossglockner, dar n-am nimerit niciuna, hi! hi!

  11. adinab said,

    24/10/2011 at 8:45 am

    @gingav, capricornk13 – Dacă ajungeți în Retezat vă pot da adresa familiei de marmote descoperite astă-vară. Se potrivesc bine cu lectura – tu stai și citești liniștit fără să le stai în drum iar ele ronțăie și chiuie de mai mare dragul 🙂

  12. gingav said,

    24/10/2011 at 10:55 am

    stateam si ma holbam (cu gura cascata si un firicel de saliva prelingindu-se discret) la nu-s ce arta cu un continut ridicat de erotism. m-a scos din transa sotia, “e-un mod ieftin de-a atrage atentia”.

    rusinat, am inchis gura si de-atunci incerc sa nu o mai casc. sa gasesc ceva care-mi place, in astfel de imagini; sa nu ma opresc la socul carnurilor expuse, in exercitiul functiunii. caut, cum zici tu, sa vad cum sint combinate; tehnica, estetica samd (pfff ce aiureli pretentioase emit acuma).

    ( …incerc, da’ nu prea-mi iese.)

    nu cred ca de “tocit” e vorba. sint sigur ca ai tresari la fel ca pina acum, expusa la, stiu eu, documentare socante din lumea a treia, sau la “the cove”.

    asa ca nu te cainez: n-o sa duci tu lipsa de carti care sa te farmece. ti-am trimis oare multumiri pentru tip-ul cu mccullers? i-am facut-o cadou sotiei, si a gasit-o formidabila. cu toate ca in ultimele romane se cam repeta…

  13. capricornk13 said,

    24/10/2011 at 5:50 pm

    @adina: 🙂 mi-ar plăcea, dar probabil că n-o să mai ajung în retezat taaaaare multă vreme! 😦
    @gingav: hm, eu ştiu? da, erotismul atrage, vinde, e facil, de acord; mi se pare firesc să ne simţim atraşi (sau şocaţi sau oripilaţi, în funcţie de educaţie, generaţie şi altele, ha! ha!) de erotism şi să încercăm să “delimităm” intelectual între el în stare pură şi “mesajul” bla bla – că doar ne dăm intelectuali, ce mama naibii, şi nu vrem să amestecăm categoriile! 🙂 însă nu e întotdeauna simplu, asta e amuzant; eu nu ştiu nici acum dacă la Ryu mi-a plăcut aşa mult Ecstasy 😀

  14. capricornk13 said,

    24/10/2011 at 6:08 pm

    p.s.: nu, nu ştiam că i-am făcut, indirect, o bucurie soţiei tale cu McCullers, foarte frumos! da, se repetă, eu după ce i-am citit şi autobiografia (după 3 cărţi) am simţit nevoia să iau o pauză, deşi mai am încă vreo 2 de parcurs

  15. A Reader said,

    25/10/2011 at 11:25 pm

    Am mai citit un pic din “Albastru nemarginit…” (da, o orgie cu negri) dupa care am abandonat cartea cu constiinta impacata: e clar, nu imi place. Nu pentru ca m-a socat sau oripilat; pur si simplu m-a plictisit; impresia mea e ca oamenii aia se cam plictiseau, incercau sa scape de plictiseala cu droguri, orgii etc. si tot nu prea reuseau; iar eu nu am chef sa ma plictisesc impreuna cu ei.

    Cu siguranta si iphone-ul are, ca si smartphone-ul meu mai modest, un “mod avion” in care intrerupe telefonia si conexiunea de date dar ai acces la muzica / cartile / jocurile de pe telefon. Problema ar putea fi mai degraba ca, in zboruri lungi cum mai faci tu, pana in SUA sau Asia, te poti trezi cu telefonul descarcat cu ceva ore inainte de destinatie.

    Samsung Galaxy S 2 are avantajul ecranului mai mare decat la iPhone: 4.3″ > 3.5″ – de aceea e recomandabil daca ai de gand sa folosesti mobilul si in loc de tableta / ereader. Uite aici o comparatie intre el si iPhone 4 :

  16. capricornk13 said,

    27/10/2011 at 10:57 am

    @a reader: multumesc frumos pentru toate cele! offf, sunt atat de lenesa ca nu stiu cand reusesc sa ma ocup serios de toate cele 🙂

  17. ic said,

    29/10/2011 at 10:15 pm

    Cum poate cineva sa citeasca penibili wannabe precum Murakami?…

  18. capricornk13 said,

    05/11/2011 at 12:04 pm

    @ic: ne excită! 😀
    (scuze, comentariul tău intrase la spam, nu ştiu de ce)

  19. Andra :) said,

    14/11/2011 at 7:53 pm

    Am vazut-o de curand la un targ de carte si era cat pe ce sa o cumpar, dar pana la urma am renuntat la ea. Incepe sa-mi para rau, dupa ce am citit recenzia ta.
    Am observat ca multi scriitori japonezi, printre care si Ryu, mizeaza pe sange si duritate la greu, vor sa socheze cu orice pret. Eu incerc sa alternez cartile cu scene violente cu carti mai “blande”, asa mi se pare ca reusesc sa simt mai bine gustul.

  20. capricornk13 said,

    14/11/2011 at 8:01 pm

    @andra: dacă-l ştii pe Ryu e păcat, totuşi, să n-o citeşti la un moment dat; e probabil cea mai bună carte a lui, în ciuda însemnării mele nu prea entuziaste 🙂
    eu n-am citit niciun japonez care să fie chiar atât de dur şi şocant ca Ryu, deci se pare că mai am de aflat 🙂
    mulţumesc pentru vizită!

  21. 21/11/2011 at 5:55 pm

    […] se miră că i-a dispărut sensibilitatea la imagini şocante atunci când vorbeşte de spre Copii de […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: