Decembrie cu sens unic

După 6 ani.  De 6 ani (şi într-un anumit sens chiar de 13) luna asta a fost una a sfâşierilor între alternative, a tentaţiei de a face un U-turn, tentaţie uneori urmată, alteori nu.  Unii se ocupă de new year resolutions, eu am suferit de o cronică December irresolution.  Cauzată de diverşi viruşi interni sau externi, nu mai contează, cert e că m-a bântuit o fantomă a schimbării care trăgea de mine cel mai abitir în decembrie.  Acum 6 ani a fost ultimul meu decembrie liniştit, fără lovituri de teatru, decizii, alegeri, întoarceri, lupte, agonii.  Ultimul decembrie în care nu aveam (mari) dubii asupra a ceea ce am de făcut, în care instinctul meu nu a avut de luptat cu raţiunea sau cu el însuşi. 

N-am simţit asta, desigur, la vremea respectivă.  Trăiesc în general spre 95% în clipa prezentă, singurele scăpări spre trecut sau viitor fiind, evident, sursele de nefericire, angoasă, tristeţe.  Îmi dau seama acum şi o fac cu mare bucurie, pentru că e prima dată după atâta vreme când sunt perfect împăcată cu mine însămi, când ştiu exact cine sunt, ce vreau, ce trebuie să schimb.  Prima dată când nu mă trage nimic înapoi şi mă pot concentra exclusiv pe acum, pe mine însămi şi într-un singur sens.  Când îmi dau seama că numai eu îmi pot limita libertatea personală altfel absolută şi că, în aceeaşi măsură, nu am dreptul s-o limitez pe a nimănui.  Că o alegere este adevărată numai în condiţiile în care este făcută în condiţiile acestei libertăţi absolute.  Iar aparentele constrângeri sunt iluzii create de laşitate sau obişnuinţă sau lene.

Îmi place decembrie ăsta.  E limpede. 🙂

Advertisements

3 Comments

  1. 07/12/2011 at 9:28 pm

    Trecutul e singura realitate. Prezentul, ca sa devina realitate trebuie certificat de trecut, altfel nu are nici sens, nici profunzime. Doar amnezicii traiesc exclusiv intr-un prezent continuu, de aceea nu-mi permit sa-ti spun ca stiu eu mai bine ce simti, ci spun doar ca nu te cred. Omul fara trecut e unidimensional. Tu nu esti: nici unidimensionala, nici amnezica. Tot ce cred eu ca faci, ca sa-ti iasa bine tactica, e sa impingi atat viitorul cit si trecutul intr-un cit mai `safe` inconstient. Prezentul continuu in care sustii ca traiesti are in spate, in culise, probabil, o lupta surda, dar suficient de adinca pentru a nu razbate la suprafata, cu trecutul (pe care poate il crezi prea impovarator sau, din contra, prea…trecut) si cu viitorul (vesnica noastra sursa de angoasa). Ferice de tine ca reusesti sa faci sa nu razbata lupta respectiva pina in lumea noastra. Insa cu ce folos, ma intreb. 🙂 De aia, eu nu te creeeed.

  2. we said,

    07/12/2011 at 10:12 pm

    bati campii sarbule. & bullshitezi ca sa te simti si tu bine. nu mai pun ca la asemenea posturi, de obicei mai usor cu comentariile, chestie de bun simt.

  3. capricornk13 said,

    08/12/2011 at 3:49 am

    Mulţumesc, Cristian, am să mă gândesc la ce spui 🙂
    Elf, mulţumesc pentru delicateţea gândului, dar în cazul ăsta eu sunt vinovată, pentru că ar fi trebuit să închid comentariile 🙂
    Gentlemen, vă rog s-o lăsăm aici.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: