Prima!

Ein Licht über dem Kopf – Dimitré Dinev

btb Verlag in der Verlagsgruppe Random House GmbH, München

Adică prima carte în germană pe care o citesc de la cap la coadă, sunt teribil de mandră de asta.  E adevărat că mi-a luat vreo trei săptămani, fiindcă am citit numai în metrou – şi fac 7 minute cu metroul pana la birou, 7 înapoi.  Seara mă tot chinui în continuare cu dansul cu dragonii al lui GRRM, care mă scoate din minţi  Norocul meu a fost o călătorie la Praga joi, am terminat cartea pe zborul dus şi am citit un roman al lui Cătălin Dorian Florescu pe cel de retur. 

Dinev este un scriitor bulgar, care înţeleg că a publicat ceva ceva şi cat era la el acasă, însă a devenit destul de cunoscut în Austria şi Germania, chiar premiat, cu un roman scris acum doi-trei ani – Limba îngerului.  Emigrat aici în Viena în anii 90, Dinev scrie într-o germană oarecum ciudată, simplificată, de străin, ceea ce pare că dă un farmec special scrierilor sale din perspectiva vorbitorilor nativi.  Pană şi eu îmi dau seama că nu e taman o germană literară ceea ce foloseşte el 🙂 dar desigur că savoarea vine mai ales din temele sale de emigrant est-european.

Cartea conţine o suită de povestiri între care există un soi de continuitate tematică.  Pot fi citite şi separat, însă pierzi ceva din atmosfera creată de Dinev, care descrie de-a curmezişul lor aproape toată istoria Bulgariei din secolul XX şi începutul secolului XXI.  O istorie privată, adaptată la percepţia diverselor personaje care înoată prin greutăţile inerente unei societăţi amărate şi subdezvoltate, la periferia Europei şi, întotdeauna, mai ales, la periferia unei vieţi cat de cat normale.  Bulgarii din poveştile lui Dinev sunt oameni simpli, cărora condiţiile în care se nasc şi în care trăiesc le determină destine absurde şi în majoritate covarşitor de triste.  Însă scriitorul are o nostalgie ironică şi o căldură fraternă cu care se apropie de ei, te face să-i înţelegi din cateva tuşe şi să le împărtăşeşti dorinţele, ai vrea să se descurce cumva în drumul lor încalcit şi disperat spre liman. 

Extrem de inteligentă stratagemă pentru a apropia aceşti germanici xenofobi, sătui pana în gat de imigranţii est-europeni, de o lume pe care nu au cum s-o înţeleagă altfel.  The pursuit of happiness în variantă nehollywoodiană, fără inerentul happy-end, atinsă cu duioşie, înţelegere şi ironie fină, ce nu degenerează niciodată în sarcasm sau tragedie.  Dinev ne aduce aminte nouă, middle class-ului fără grija zilei de maine, de viaţa celorlalţi, pe care  de obicei îi ignorăm în goana după propria împlinire.

Mi-a plăcut mult cărticica bulgarului, în special o povestire absolut fantastică despre un priveghi din Viena, la căpătaiul unui muncitor bulgar, la care participă prietenii lui de aici – doi bulgari, un austriac, un roman şi un ceh.  Scena se dezvoltă genial, de la începutul sobru cu prima ţuică pană la chematul unor ţigani care le cantă melodii din fiecare ţărişoară de-a lor, pe care băieţii încing o horă împreună cu mortul.  Mi-a adus aminte de Dan Coman cel din Irezistibil.

Sunt aproape convinsă că asta este şi prima carte a unui bulgar pe care o citesc – mi-am dat astfel seama cat de tare i-am ignorat pe vecinii noştri de la sud, cu aroganţa pe care ei dealtfel ne-o atribuie.  Nu susţin acum că Dinev scrie capodopere, însă mi-a plăcut contactul cu viziunea lui şi cred că voi continua să-l citesc. 

Advertisements

2 Comments

  1. impricinatul said,

    18/12/2011 at 11:34 am

    Sunt la primul titlu de carte in limba germana pe care il citesc de la cap la coada… 🙂
    … si pe care reusesc sa-l inteleg!
    felicitari, capri! eu ma chinui, ca un necunoscator patentat in ale germanei ce sunt, sa fac lectii la germana cu fie-mea, asa ca inteleg dificultatile majore ale limbii cu pricina. nu stiu cum o fi la tine, dar eu m-am gandit ca daca voi reusi, vreodata, macar sa bag un capitolas de goethe de la cap la coada, o sa zic ca sunt aproape geniu.
    felicitari de nouveau!

  2. capricornk13 said,

    18/12/2011 at 11:36 am

    Merci, împricinatule, să ştii că merit felicitările alea măcar pentru ambiţie! Următoarea pe listă e Zweig, aici o să am mai mult de furcă…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: