La umbra salcâmilor fără de floare

Raiul găinilor – Dan Lungu

Polirom, 2010 (ed. a III-a)

În sfârşit, am ajuns să citesc şi eu o carte a lui Dan Lungu.  Cred că acum e în Viena dealtfel, în programul Writers in Residence, era al treilea pe listă anul ăsta, după Florin Lăzărescu şi Filip Florian.  La cât de tare mi-a plăcut romanul, nu pot decât să mă repet, rugându-l pe autor sau pe consilierii lui de marketing, dacă are, să înceteze cu titlurile absolut idioate din cauza cărora am cam fugit ca dracu de tămâie de el până acum – şi nu sunt singura.  Oare cum să fac eu să-l conving că niciun cititor întreg la cap n-o să ia din raft o carte care se numeşte “Sunt o babă comunistă!” sau “Băieţi de gaşcă”?  Nu că titlul lucrării de faţă ar fi foarte departe de ele.  Domnule Lungu, sunteţi sociolog… nu vi se pare că publicul dvs. ţintă e-n altă direcţie decât cea spre care îndreptaţi dvs. “artileria”? 🙂

Poate că e de vină şi disperarea mea uşor patetică de a citi în româneşte cărţi româneşti după aventura nemţofilă, însă nu adeseori mi s-a întâmplat să mă bucur atât de tare de o carte aparent simplă, fără pretenţii (cred eu) de literatură cu L mare, de talentul remarcabil al unui scriitor de a reda o întreagă lume printr-un decupaj fin al unei enclave aparent utopice, practic credibile.  Strada Salcâmilor din romanul lui Lungu îţi dezvăluie tot ce trebuie să ştii ca să înţelegi fibra, esenţa reacţiei societăţii româneşti la schimbarea de după căderea Zidului.  Aşa, şi nu altfel, poţi pricepe “încremenirea în proiect”, înţepenirea, incapacitatea noastră de a ne adapta, de a lupta, de a crede în frumuseţea zilei de mâine.  Iar Lungu o face cu subtilitate, punându-şi personajele să dialogheze într-unul dintre cele mai realiste registre ironice pe care le-am întâlnit, fără să “se bage” el însuşi în seamă cu învăţăminte sau concluzii.

O stradă a salcâmilor ce gravitează în jurul Tractorului şifonat, cârciuma de toate zilele, în care bărbaţii stau la taclale nesfârşite, ca nişte cumetre.  Incapacitatea lor de a comunica sau de a înţelege, egoismul atavic, preocupările mizerabile, nevestele resimţite ca accesoriu şi povară – poate nicicând nu am văzut mai limpede cât de crunt misogină e “România profundă” – perfecta închistare în propriile prejudecăţi, lipsa oricărei sclipiri, speranţe, grăunte de empatie.  Toate astea coboară asupra ta pe nesimţite în timp ce treci prin “amuzantele” dialoguri, monologuri sau mici incursiuni în trecut ale lui Dan Lungu. 

Şi ce este cel mai trist e că personajele lui sunt complet, absolut fireşti!  Nimic, nicio vorbă, niciun gest, niciun gând nu poate fi acuzat de literaturizare sau exagerare.  Auzi, simţi, vezi în cartea asta exact ce ştii, ai auzit, ai văzut în realitate.  Dar ţi-ai închipuit, tu, urban metrosexual, whatever cool guy, că e un fel de exotism, că tu deţii de fapt adevărul, că toată societatea gândeşte ca tine, iar ăştia sunt marginalii, alienaţii, părinţii de la ţară, unchii acriţi de munca în întreprinderile socialiste.  Însă Dan Lungu îţi aduce în faţă exact mentalitatea aceea pe care nu vrei s-o accepţi, îi consolidează premisele şi îi alimentează adevărul.

Nicio umbră de floare, de miresme, pe Strada Salcâmilor.  Miros de găinaţ, fiindcă cea mai înaltă speranţă e “raiul găinilor” unde totul se primeşte de-a gata.  Asta e limita superioară, lasciate ogni speranza.

Mi-ar plăcea foarte tare să ascult / să citesc argumentele celor care susţin, după ce au citit şi această carte, că literatura română contemporană este irelevantă sau fără valoare.  În opinia mea, avem aici de-a face cu un scriitor foarte bun, care face şi desface fără să te lase să vezi procedee sau chinurile din spate, care are de spus lucruri grele despre cum trăim, şi care ne dăruieşte acest lucru într-o formă foarte atrăgătoare.

Advertisements

30 Comments

  1. Micawber said,

    20/12/2011 at 11:07 pm

    Pe mine tocmai titlurile m-au atras. Nu vorbesc aici de calitatea cartilor, e o discutie separata. Unele-s mai bune, altele mai proaste. O dovada (daca mai era nevoie) ca ce-i momeste pe unii le repugna altora si invers.

  2. capricornk13 said,

    20/12/2011 at 11:16 pm

    🙂 într-adevăr, mi-aţi demolat ditamai supoziţia! o dovadă în plus, cum spuneţi…

  3. Micawber said,

    21/12/2011 at 2:12 pm

    N-am avut niciun momenr senzatia ca D. Lungu n-ar fi inspirat in a-si alege titlurile, ba chiar dimpotriva. Omul pare sa stapaneasca acel soi de marketing literar care atrage cititorul printr-un titlu incitant, provocator, nerusinat. Astea fiind zise, cartile sunt de valoare inegala, dar stiti cum e: nu-i de vina cine cere, ci cine cumpara.

  4. Arthur said,

    21/12/2011 at 6:48 pm

    foarte frumos scris!

  5. capricornk13 said,

    21/12/2011 at 8:20 pm

    @micawber: ah, înţelesesem pe dos ce mi-aţi scris, mulţumesc pentru lămurire! nu aveţi un search pe blog, aţi scris despre cărţile lui Dan Lungu? în momentul ăsta nu-mi amintesc; care ar fi cele care v-au plăcut, dacă spuneţi că sunt inegale?
    @arthur: uau, mulţumesc mult pentru apreciere!

  6. we said,

    21/12/2011 at 8:47 pm

    @ck – cartea e veche, 2004 daca nu ma insel:)
    irelevanta fata de …ce? fata de literatura de azi? pai argumentele le pui chiar tu pe tava, reciteste-ti cu atentie postul. nu esti convinsa si/sau vrei detalii, compara raiul gainilor (da, am citit-o, o am aici in casa, nu pot sa spun ca m-a rupt, nu e llosa de ex., poate chestie de reactie la tema) cu cartile discutate/prezentate in NY Review of Book, sau Times Supplement. si mai sunt alte locuri la fel de respectabile. cu alte cuvinte nobody gives a shit about romanian inability to cope with change. yet another story about little people from balkans.

  7. capricornk13 said,

    21/12/2011 at 9:13 pm

    @we: da, de-aia am si scris editia a III-a, cred ca in 2004 a aparut; cred ca ai dreptate cu partea cu balcanii, n-am nimic de comentat, fireste ca nu ma astept ca romanul asta sa fie neaparat relevant pentru americani, insa eu discut aici cu cititorii romani; iar pentru astia opinia mea e c-ar trebui sa fie relevant chiar daca nu e llosa si chiar comparat cu llosa; printre altele romanul a fost bine primit de critica si in Franta si in Germania, pentru el a fost invitat la Belles Etrangeres, deci “se tine” ca sa zic asa si afara

  8. we said,

    21/12/2011 at 9:27 pm

    discutia cu relevanta literaturii romane este in relatie cu temele asa-zis generale ale momentului si nu ea in relatie cu sine. asta e o discutie f. complicata si nu are de-a face cu “americanii”. NY Review si/sau Times Suppl. nu au de-a face cu americanii – ai citit vreodata mai consistent cele 2 reviste?
    chestia cu critica din franta/germania si belles nu stiu ce nu spune nimic nici in favoarea nici in defav. sa vizavi de discutia cu relev. lit. rom. na, in mod sigur ca gasesti si vreo carte turkmena sau mai stiu eu ce cu critica favorabila. par egzamplu, acum sunt la moda tot ce vine din(spre) iran.

    dar eu te inteleg:) pot veni si eu la vienna cand dan lungu se va intalni cu cititorii sai?:D

  9. Micawber said,

    22/12/2011 at 12:55 am

    @ capricornk13

    Ba am search pe blog, probabil nu v-ati uitat atent (e foarte jos pe pagina).

    In cei aproape 5 ani de blogging am scris despre urmatoarele carti ale lui D. Lungu:
    – Sunt o baba comunista
    – Proza cu amanuntul
    – In iad toate becurile sunt arse
    Prima carte mi se pare mult mai buna decat celelalte doua, desi cred ca nici asta nu mi s-ar mai parea la fel de reusita daca as reciti-o acum, dupa 4 ani. In fine.

    Ultimul repros care i s-ar putea faca lui Lungu e lipsa de simt al marketingului literar. E adevarat ca omul are in spate si puternica masinarie Polirom. Stie sa-si vanda marfa si bine face, negustoria e si ea parte jocului.
    Am citit si Raiul gainilor, dar n-am gasit timp sa ma gandesc la ea mai indeaproape si sa scriu despre ea pe blog.

  10. capricornk13 said,

    23/12/2011 at 10:21 am

    @we: nu prea ştiu de ce vrei tu să fii gică contra şi atunci când îţi spun că ai dreptate, dar mă rog! 🙂 nu citesc NY Review şi Times Suppl constant, desigur, sunt convinsă că nu au legătură cu “americanii”. pentru că americanul mediu nu le citeşte nici el, ştiu că sunt foarte bune, bravo;
    iar glumiţele cu cititorii şi viena încep să mă plictisească, mai schimbă şi tu foaia 🙂 Merry X-mas!
    @micawber: n-aş fi găsit search-ul niciodată, merci! am citit postările, mi-au plăcut şi mi-am amintit că o citisem sigur pe cea despre iadul cu becurile arse;
    nu-mi pasă de marketing, eu pe-aia cu baba comunistă tot n-o cumpăr, pe cuvânt! 🙂

  11. 27/12/2011 at 4:02 pm

    De acord cu capri în privința titlurilor de-o zglobișenie gratuită alese de editură + autor! Trebuie să-l citesc și eu pe Lungu, eu fiind unul dintre cei care cred că literatura română actuală (cu excepția Vosganian, Agopian, Adameșteanu, Cărtărescu) e slabă. Nu e zero, e doar slăbuță, greu traductibilă, greu digerabilă pentru cei din afara țării, și nu pentru că-s ei proști, ci pentru că-s ai noștri prea locali. Dar să vedem ce poate Lungu!

  12. capricornk13 said,

    29/12/2011 at 7:56 am

    Cristian, nu stiu daca o sa-ti placa nici Dan Lungu in cazul asta, fiindca e destul de “local”. Mie tocmai asta mi-a placut, felul in care foloseste limbajul pentru a descrie o situatie locala. Ca sunt adevaruri general valabile in spate ma rog, asta se poate spune despre orice carte. Toti cei mentionati de tine, cu exceptia lui Agopian, pe care nu l-am citit, imi plac si mie foarte mult, dar mi-e teama ca au cu totul alte stiluri, fiecare in parte. Daca asta cauti vei fi dezamagit.

  13. mulliganoglu said,

    29/12/2011 at 12:52 pm

    mvai, Cristian, sa speram ca acest Dan Lungu este pe placul gustului tau impecabil format, in lungul firului, pe spinarea urseasca a lui Vozganian Farincarician. capri are temeri mari, nu cumva sa schimbi canonul, manolescule puravezcocarian. strici sarbatorile, dreaQ

  14. 30/12/2011 at 10:57 am

    De fapt, eu mă întreb cu toată seriozitatea (și îngrijorarea) cum e „prizat” Cărtărescu în afara țării! Văd că este tradus intens, dar oare se și vinde? Aș vrea să știu, statistic, care e gradul de „trecere” al cărților sale (mă gândesc aici mai ales la Orbitor, care, pe lângă că-mi pare aproape intraductibilă, nu știu cum ar putea ajunge și pe papilele gustative ale cititorilor ce locuiesc de la granița de vest încolo).

    Vosganian îmi place, în afara stilului său simplu, de povestitor la gura sobei, și pentru că e evident un scriitor dezinteresat (nu asta pare a fi vocația vieții lui). Nu scrie programatic, nu se dă dus, ca tinereii ceilalți, ca un urs de bâlci, pe la prezentări, lansări internaționale, burse (a depășit vârsta burselor și a traiului subvenționat de părintele-stat). E ca un om care scrie pentru că pe (toate) celelalte (copii, carieră politică, profesie) le-a împlinit deja. Dar poate că e o interpretare falsă și poate că și el e la fel de obsedat de subvenții ca plimbăreții Institutului Cultural Român…

    Pe lângă asta, în afară de situația în care a fi local înseamnă „a scrie” Europa Centrală (sau altă zonă la fel de „originală” creativ ca asta în care m-am născut), nu gust atât de frenetic literatura de cartier, de bloc, de Ștefan cel Mare (Dinamo), de apartament etc.

  15. capricornk13 said,

    30/12/2011 at 2:43 pm

    Pai Cartarescu e “gustat” de o elita culturala si dincolo – de oameni care au rabdarea si curiozitatea sa-l citeasca pentru ca sunt cultivati si deschisi (sau de meserie, tineri scriitori, poeti etc.). Spune si el in Zen ca degeaba e tradus, fiindca nu se vand niciodata mai mult de 2-300 de exemplare din cartile lui. Si e logic sa fie asa, crezi ca la noi se vand mai multe exemplare din scriitorii bulgari, sarbi, mongoli sau polonezi?
    Cat despre literatura de bloc si cartier, nu cred ca e cazul nici la Dan Lungu, nici la LD Teodorovici, caruia tocmai i-am terminat de citit Matei Brunul, foarte bun, nici la Nimigean, Florin Lazarescu, Razvan Radulescu sau Filip Florian…

  16. mulliganoglu said,

    30/12/2011 at 3:34 pm

    capri, domnu’ cristian pe carta il ataca – “literatura de cartier, de bloc, de Ștefan cel Mare (Dinamo), de apartament etc.”- ce-i tot dai lungudateodorovicigabrielaadamescusuceavachiva?! sau n-ai citit elegiile de pe stefan cel mare?

  17. capricornk13 said,

    30/12/2011 at 4:46 pm

    mulli, e perfect posibil sa fie vorba de Matei si Filip Florian cu baiuteii, si ei erau fani Dinamo si stadionul Stefan cel Mare gen 🙂

  18. capricornk13 said,

    30/12/2011 at 4:47 pm

    si LDT e dinamovist, eu si cu zum constataseram ca el si cu noi doo suntem singurii (inainte de a-i citi pe baiutei) 😀

  19. 30/12/2011 at 7:14 pm

    Nu am cum să-l „atac” pe M. Cărtărescu. Aș putea să fac asta, poate, doar după ce aș demonstra (într-o lume ideală) că pot scrie la nivelul lui. Eu îmi fac sincere griji în ce măsură STILUL de a scrie, tehnica narativă cărtăresciană, prind în Vest. De exemplu, mie îmi plac enorm TOȚI autorii polonezi pe care i-am citit până acum! Chiar acum am terminat Mizeria, roman scris de W. Kuczok – un stil limpede, curgător, ironic și profund. Mie acest Kuczok mi-a mers la inimă, cât timp cu Orbitor în brațe mi-a fost de multe ori rău în mod organic! Textualism cât cuprinde, termeni pretențioși, de pseudo-literatură, care nu are nici măcar tăria de caracter să se recunoască SF. Cred că ar fi mai cinstit să se spună despre Orbitor că e un excepțional SF.

  20. mulliganoglu said,

    30/12/2011 at 10:52 pm

    io ma duc sa borasque. si, vorba lu’ cimpoaca,”-apoi, în loc să mor de scârbă, o să mai trăiesc.”

  21. Biro said,

    31/12/2011 at 3:41 pm

    Nu stii vreun party mai ok de revelion in viena pt la noapte?

  22. mulliganoglu said,

    31/12/2011 at 6:03 pm

    la multi ani, capriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

    sa ma ierti si sa ma iubesti, pentru ca toti suntem romani!

    ia sunati din zurgalai! pac-pac, pac-pac, …

    • capricornk13 said,

      31/12/2011 at 8:57 pm

      Te iert si te iubesc asa, in general, nu finca suntem romani 🙂
      La multi ani!

  23. Rodica said,

    31/12/2011 at 6:20 pm

    La mulţi ani, Capri! La cât mai puţine găini în Rai!

  24. 31/12/2011 at 8:29 pm

    Asta mi-a scăpat: „incapacitatea noastră de a ne adapta”. Huh? Nu cred să existe popor mai… „adaptabil” ca al nostru, care este el… Tocmai excesul de flexibilitate ne dăunează grav!

  25. dragos c said,

    01/01/2012 at 2:08 am

    mie cartea mi s-a parut destul de usurica, am remarcat doar povestea lui relu covalciuc, tare frumoasa si reusita. insa celelalte capitole, cu conversatii pe care le auzi zilnic în troleibuz la pensionarii “bucureşteni” aduşi de ceauşescu de la ţară, de ce ti-au iesit in evidenta? incapacitatea de a comunica sau de a înţelege, egoismul atavic, preocupările mizerabile etc. – le-ai constientizat de-abia prin aceasta carte?
    repet, in afara de acea povestire cu aspect mitic – omul care vrea sa fie gaina – romanul mi se pare exclusiv anecdotic.

  26. capricornk13 said,

    01/01/2012 at 12:07 pm

    la mulţi ani, dragoş!
    păi nu putem percepe la fel, nu-i aşa? 🙂 nu, evident că nu mi s-a părut exclusiv anecdotic romanul, altfel nu scriam aşa despre el!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: