Jocuri de-a ficţiunea

16/02/2012 at 4:43 pm (Roman)

Ruhm. Ein Roman in neun Geschichten – Daniel Kehlmann

Rohwolt Taschenbuch Verlag, Reinbeck bei Hamburg, Dezember 2010

După cum îi spune şi numele (Faimă. Roman în nouă episoade/poveşti), cartea germanului Kehlmann, a cărui “Măsurarea lumii” a făcut furori, este compusă din nouă povestiri.  Deşi de sine stătătoare şi cu perfect sens şi dacă sunt citite separat, bucăţile respective se învârt într-un cerc al cărui centru este jocul dintre autor, scriitori-personaje şi personajele lor sau între realitate şi ficţiune, mai bine zis ficţiune şi ficţiunea din interiorul ficţiunii.

În prima poveste un personaj primeşte din greşeală, când îşi cumpără celular,  numărul de telefon al unui actor celebru şi confuzia începe să-i placă.  În următoarea o femeie în vârstă optează pentru eutanasie când află că are o boală incurabilă, dar ajunge să se certe cu scriitorul cerându-i un alt deznodământ; singura persoană din viaţa ei e o nepoată care e personajul următoarei poveşti.  Un scriitor pleacă într-o călătorie de promovare cu o femeie care-l fascinează fiindcă are aceeaşi meserie ca unul dintre personajele de succes create de el; pe ea o scoate din minţi ideea, precum şi fiţele şi angoasele scriitorului, care e oripilat de călătorie şi trimite o altă colegă de breaslă în locul lui în turneul următor printr-o fostă ţară sovietică.  Apoi actorul celebru începe să nu mai aibă căutare, să fie confundat cu sosiile lui şi să nu se poată întoarce în propria lui casă.  Scriitoarea de romane poliţiste ajunsă din greşeală în turneul de pe undeva prin Asia Centrală rămâne prizonieră acolo.  Un funcţionar al unei firme de telefonie care făcea numai buclucuri, obsedat de bloguri şi forumuri, îl cunoaşte pe scriitorul angoasat la un eveniment şi insistă la el cu disperare să-i devină personaj.  Un scriitor brazilian celebru reneagă ceea ce a predicat o viaţă în romanele lui prin ultima scrisoare adresată unei călugăriţe.  Şeful funcţionarului l-a trimis la eveniment pentru că este complet pierdut în viaţa dublă pe care o duce cu două femei. Partenera scriitorului devine personaj şi o întâlneşte pe nepoata doamnei cu eutanasia.

Pe lângă ingeniozitatea combinaţiilor pe care le face Kehlmann, fiecare poveste are profunzime, iar psihologia personajelor este sondată minuţios.  Evident că “faima/gloria” scriitorului are parte de tratamentul cel mai interesant.  Atitudinea lui e cinică, umorul destul de negru, situaţiile sunt la limita hilarului şi absurdului uneori, dar lumea îi iese credibilă pentru că personajele se comportă natural dar, în primul rând, pentru că e foarte inteligent!  Chiar dacă e şi puţină caricatură şi, evident, o mare doză de sarcasm în felul în care-şi manipulează eroii, tânărul scriitor nu caută numai efecte de stil prin ceea ce scrie, ci caută să pună în lumină nişte adevăruri din viaţa contemporană.  Este un joc abil, ţine sforile la vedere, însă nu este nicio clipă facil.

O carte foarte diferită de Măsurarea lumii, singurul roman pe care i l-am mai citit – evident subiectul este total diferit, însă şi stilul şi abordarea sunt cu totul altele, ceea ce dovedeşte flexibilitatea şi imaginaţia neamţului.  Mie mi s-a părut că pune degetul pe multe răni ale naturii umane (şi timpului prezent)  în jocul ăsta din cele nouă povestiri şi mi-a trezit curiozitatea mai tare decât a făcut-o cu povestea romanţată a lui Humboldt şi Gauss.

În plus, Daniel Kehlmann e născut pe 13 ianuarie şi locuieşte la Viena.  Iată cel puţin două calităţi incontestabile! 😀

Advertisement