Cronica unei morţi meritate

01/04/2012 at 2:45 pm (Roman)

Onoarea pierdută a Katharinei Blum – Heinrich Böll

Polirom, 2009. Trad. Mariana Şora

Excelent acest mic roman al lui Heinrich Böll, prima carte pe care i-o citesc.  Pe celelalte mi le cumpăr în germană, promit!  Deşi nu pare să fie foarte lejer de citit în original, nu e deloc un scriitor “simplu”.

Am apucat cartea de-o aripă ieri când mergeam la cumpărături, fiindcă am făcut săptămâna trecută o tură prelungită de-a lungul şi de-a latul blogului lui zum şi am văzut că şi ei i-a plăcut.  Şi cum avem în comun şi dorinţa de a cunoaşte scriitorii germani, mă rog, şi austrieci în cazul meu, dar cu ăştia pare să fie mai simplu, mi-am adus aminte că trebuie să am romanul ăsta pe undeva.

Cum ieri seară am ieşit în oraş (să mergeţi la cluburi de gay dacă aveţi unde, eu m-am distrat copios!) am terminat cartea azi, e subţirică şi alertă, tocmai ce vă trebuie pentru o duminică dimineaţă, puneţi mâna pe ea.

Katharina Blum ucide un ziarist – nu mă înjuraţi, aşa începe romanul – şi aflăm în 200 de pagini de ce.  Nu de-aia îşi pierde însă “onoarea” sau, mai bine zis, reputaţia.  Scrisul lui Böll este adictiv, cel puţin în drama acestei Katarina, nu se poate să nu menţionezi imaginea pe care o propune chiar el pentru a descrie cum va spune povestea: o succesiune de făgaşe pentru un curs de apă, canale, gropiţe, care vin din toate părţile pentru a se reuni în şuvoiul final, ce nu poate avea decât o destinaţie.

Despre cum presa (şi gura spurcată a lumii) poate distruge un destin cât ai zice peşte, despre scârboşenia ce poate zace în oameni altminteri “respectabili” şi nobleţea unor “scursuri” ale societăţii.  Şi nu numai, căci, pe urmele unei banale intrigi poliţiste, Böll creează o frescă foarte vie a societăţii germane din anii 70, de la ideile politice ale vremii până la preferinţele pentru micul dejun ale diverselor clase sociale.

O carte de o actualitate oarecum înfricoşătoare scrisă foarte bine, curat, cu mult simţ al ironiei utilizat chirurgical aproape, fără să degenereze nici în cinism, nici în grotesc.  Nepăsarea majorităţii faţă de intimitatea şi adevărul tău expusă cu precizie şi tristeţe.

Advertisement