Şi foamea ce-am astâmpărat

The Hunger Games. The Hunger Games-Catching Fire.  The Hunger Games-Mockingjay – Suzanne Collins

Scholastic UK Ltd., 2009

The Hunger Games 01The Hunger Games 02. Catching FireThe Hunger Games 03. Mockingjay

Deşi se poate argumenta foarte convingător că seria lui Suzanne Collins este comercială până la lacrimi, că ne întâlnim cu un fel de Dan Brown al SF-urilor sau un Coelho al distopiilor, cred că este destul dificil pentru cineva care citeşte prima parte a Jocurilor foamei să nu se lase antrenat în aventurile adolescentei Katniss Everdeen din arena luptei pentru supravieţuire.  Stephen King spunea în cronica la primul volum că l-a enervat rău numele eroinei, dar cartea i-a plăcut foarte tare – sunt de acord cu el în ambele privinţe, după cum puteţi constata, “Katniss” sună ca porcu!

Ideea pe care e construită cartea e foarte promiţătoare.  Pe teritoriul fostei Americi de Nord există acum un soi de republică numită Panem, formată din 12 districte şi condusă dictatorial de Capitol, un oraş-capitală ce duce cu gândul, evident, la Capitoliul din Washington.  În urmă cu aproape 75 de ani se petrecuse o mare rebeliune a districtelor împotriva Capitolului, soldată cu victoria acestuia din urmă, anihilarea completă a celui de-al treisprezecelea district al Panem şi, pentru că aluzia la “panem et circenses” e îndreptăţită, instaurarea Jocurilor Foamei ca formă de pedeapsă pentru rebeliune, descurajare şi umilinţă.  Jocurile sunt un uriaş reality-show organizat anual, la care fiecare district este obligat să tragă la sorţi numele unei fete şi al unui băiat între 12 şi 18 ani care să-i reprezinte în show.  Cei astfel “recoltaţi” în fiecare an sunt trimişi într-o arenă special construită, unde trebuie să se ucidă unii pe ceilalţi până când rămâne un singur supravieţuitor.  Viaţa în Districtul 12, cel în care trăieşte eroina noastră, este extrem de grea pentru toată lumea.  E districtul minier (fosta Appalachia), oamenii sunt cu toţii la limita supravieţuirii, iar Katniss îşi susţine singură mama şi sora mai mică după moartea tatălui într-un accident minier.  Se descurcă vânând ilegal dincolo de gardul electrificat impus de Capitoliu, împreună cu cel mai bun prieten al ei, Gale, face speculă în piaţa neagră a Districtului şi se înscrie în fiecare an pentru “tesserae”, raţii de alimente suplimentare obţinute prin multiplicarea şanselor de a fi “recoltată” pentru Jocurile foamei.  În bolul cu numele tuturor copiiilor între 12 şi 18 ani din District numărul biletelor cu numele fiecăruia se dublează în fiecare an – 1 bilet la 12 ani, 2 la 13 etc, la care se adaugă câte un bilet pentru fiecare “tesserae” la care te-ai înscris.  Vă puteţi lesne imagina ce urmează: la tragerea la sorţi din anul respectiv e selectată din bol dulcea soră mai mică a lui Katniss, Prim, iar fata de 16 ani se oferă voluntar s-o înlocuiască pe fetita de 12.  Alături de ea e selectat un băiat de aceeaşi vârstă, Peeta Mellark, fiul brutarului, care-i salvase viaţa lui Katniss cu multă vreme în urmă, după moartea tatălui ei, oferindu-i două pâini în ciuda pedepsei primite de la mama sa.  Cei doi sunt aruncaţi în oribilul spectacol al Jocurilor, conştienţi că e posibil ca, la un moment dat, să fie nevoiţi să se ucidă unul pe celălalt – let the circus begin!

Desigur că desfăşurarea Jocurilor din primul volum e extrem de palpitantă şi, pentru a nu da în continuare spoilere, voi încerca să fac o listă cât mai generală cu ce mi-a plăcut şi ce nu de-a lungul seriei.

Plusuri:

  • Katniss nu e perfectă.  Nu e grozav de frumoasă, face uneori gafe monumentale, e antipatică, nu dă bine la public;
  • Oscilaţia ei continuă între Peeta şi Gale, ambii îndrăgostiţi de ea.  Apropierea de fiecare, în momente diferite, e foarte realistă şi bine condusă de Collins
  • Mentorul Haymitch, fostul câştigător din Districtul 12, e un personaj extrem de credibil şi de simpatic o mare parte din cele trei volume, ba chiar salvează de la ridicol aventurile de câteva ori
  • Aproape niciun personaj nu e plat, foarte bun sau foarte rău, cu toţii au slăbiciunile lor şi frumuseţea lor, sunt cvasi-fireşti; excepţiile sunt Cinna, stilistul, care e prea mişto şi, o vreme, preşedintele Snow, care e prea nashpa; dar Collins se scoate pe final pe tema lui;
  • Aventurile din arenă sunt foarte mişto în primul volum; câţiva dintre ceilalţi competitori sunt interesanţi în al doilea; acţiunea te ţine în priză 100%
  • Foarte bună privire asupra industriei mass-media şi a manevrelor de culise

Minusuri:

  • Peltea lungită americană, volumul al treilea cu luptele împotriva Capitoliului, conduse din Districtul 13, e aproape insuportabil; dacă n-ar lua-o Peeta razna şi n-ar fi deosebit de scârbos cu Katniss, cred că n-ar fi lizibil deloc
  • Nesfârşitele descrieri ale mâncărurilor pe care le primesc concurenţii la Capitoliu.  Înţelegem că se murea de foame în Districte, dar devine enervant. Idem descrierile costumaţiilor.
  • Collins nu e senzaţională la descrieri de lupte etc., se cam vede că e femeie
  • Tensiunea scade, Jocul din volumul al doilea nu e nici pe departe la fel de interesant ca primul
  • Mult prea multe detalii nesemnificative

Per total aş recomanda amatorilor de lectura Jocurilor foamei, dacă rezistă curiozităţii, să citească numai primul volum şi, eventual, pe al doilea.  Al treilea mi s-a părut dezamăgitor şi e păcat, aruncă o umbră asupra întregii serii.  Alte impresii vedeţi la dreaming jewel aici.

Advertisements

26 Comments

  1. Jen said,

    22/05/2012 at 1:37 pm

    Mie mi-au placut toate 3 🙂 Adica am inceput primul volum si n-am putut sa ma opresc pana l-am terminat pe ultimul. S-ar putea sa fie Paulo Coelho varianta SF, sau carti pentru pusti de 15 ani, dar mie mi-au placut foarte mult. Si descrierile costumelor mi s-au parut chiar misto! (Triunghiul romantic ar fi putut sa lipseasca dupa mine, dar banuiesc ca “reteta” cerea si asta…)

  2. capricornk13 said,

    22/05/2012 at 2:25 pm

    A, păi şi eu am reacţionat exact la fel ca tine, le-am citit pe nerăsuflate pe toate trei, însă am încercat să mă “obiectivizez” pentru cititorii mai puţin copilăroşi decât noi, ăştia împătimiţi de cărţile de aventuri! 🙂 Să ştii că mie nu mi s-a părut deloc naşpa triunghiul romantic, mai ales că nu e chiar tipic!

  3. Andra :) said,

    23/05/2012 at 3:24 pm

    Mi-a placut mult prima parte, Jocurile foamei – atat cartea, cat si filmul. As fi preferat ca in film sa se puna mai mut accent pe ceea ce se intampla in arena, pe relatiile din personaje. Si celelalte doua carti, Sfidarea si Revolta, au fost pe sufletul meu, le-as reciti oricand 🙂

  4. capricornk13 said,

    23/05/2012 at 4:04 pm

    @andra: mă bucur că spui de film, eu nu l-am văzut; cu cât e mai bun, cu atât mă bucur mai tare, trezeşte curiozitatea către SF! în general filmele făcute după cărţi SF bune sau chiar excelente sunt nişte rateuri dezgustătoare (excepţiile confirmă regula, vezi Călăuza lui Tarkovski, deşi e cu totul altceva decât cartea); eu nu m-aş fi apucat niciodată de Dune dac-aş fi văzut porcăria aia infectă cu agentul Cooper pe post de Paul Muad’dib…

    • gxg said,

      24/05/2012 at 10:14 pm

      Eu din contra, la Dune am văzut filmul și mi-a deschis curiozitatea față de carte! 🙂 bine, e clar că la calitate nu se compară cartea cu ce-a rămas în film. și eram și eu tânăr și neexperimentat pe vremea aia. De la Dick în schimb ies filme bune, deși romanele lui sunt cam așa-și-așa.
      Cât despre „Jocuri”, eu n-am citit-o și cred că o las pe mai târziu. e prea overhyped pentru gusturile mele, cam ca și „A game of thrones”.
      Mie ideea mi se pare împrumutată din mitologia greacă, adică Tezeu & Minotaurul – regele Cretei (Capitolul), care a cucerit orașele state din Grecia (districtele), tributul de un tânăr și o tânără de la fiecare oraș, you get the picture 😉

      P.S. sunt în blogroll? mersi! 🙂

  5. we said,

    24/05/2012 at 11:36 pm

    vazut film. citit cele 3 carti. sa comentez?:)

  6. capricornk13 said,

    25/05/2012 at 8:27 am

    @gxg: esti in blogroll de mult 🙂
    @we: sigur, de ce nu? si dac-ai mai citit ceva SF care ti-a placut in ultima vreme, mai recomanda-mi si mie te rog; acum sunt cu Wilson, am terminat Turbionul si inceput Axa, imi place

  7. we said,

    25/05/2012 at 11:22 pm

    in fine, nu pot sa spun ca HG sunt scifi. un ceva fantasy doar ca scuza si eventual critica sociala bine temperata, dar ce m-a frapat si nu numai pe mine a fost violenta copiilor-adolescentilor. parerea mea e ca atat filmul cat si prima carte (celelalte 2 sunt scoase din burta, pentru profit) e un envelope-push daca stii expresia. envelope-push pentru violenta. nu cruzime, nu rautate, ci pura violenta. aia nu stiu, nu prea am inghitit-o, desi autoarea take pains sa spuna ca erau fortati sa urmareasca anual jocurile. ceva e out of order, e un gut feeling, de fapt un gut feeling dat de ceva experienta in domeniu. violenta la oameni, mai ales la adolescenti, nu e ca cea a sobolanilor, automata.
    daca vrei elaborez.

    pai scriitori…eu tot iti zic de f. mult timp de Black Company si al sau autor-absolut de citit.
    in acelasi sub-genre, mi-am pierdut vremea fo 7 din interminabilul sir al imperiului Malazan – cateva carti/parti de, sunt de citit dupa mine.
    ceva gen trufe in scifi, dupa mine, Iain M. Banks, cu a sa serie de Culture. de citit nu atat ca scifi, ci ca un rezultat al commonwealthului britanic, legaturile cu un kipling (pozitive sau negative) sunt clare. Culture rules si Banks e considerat printre primii 50 de scriitori britanici din ’45 incoace. Desi e sf (in fine, inca o data, nu e sf decat ca pretext). poate o sa scriu in viitorul mileniu despre filiatia lui Banks si cum il vad eu – a true gem.
    David Niven – of course! De la diskworld, incoace, are niste povestiri scurte f. misto.
    ummm… nu mai stiu:) eu citesc in ultima vreme (ani) in serii de autor. adica iau un autor si il “toc”. am inceput cu Tolkien, am realizat ca otucome-ul este mai mult decat suma cartilor, i-am dat un sut lui PK Dick – apropo, e un articol in 3 serii pe NY Times despre Dick, finally!, i se face dreptate!, am continuat cu Neal Stephenson, apoi cu Glen Cook (Black Company si seria lui de detectiv intr-o lume absolut dementa). apoi Malazan empire, acum Iain Banks…

    dupa care cred ca ma intorc la Tolstoi:)

  8. we said,

    25/05/2012 at 11:24 pm

    typo – outcome.

  9. 28/05/2012 at 12:02 pm

    […] cartii Suzannei Collins, ale caror recenzii le mai regasim inca in blogosfera literara. Exemplu, cea de pe Capricornk13: “Deşi se poate argumenta foarte convingător că seria lui Suzanne Collins este comercială […]

  10. capricornk13 said,

    29/05/2012 at 7:51 am

    Hm, nu m-am gandit neaparat la violenta cand am citit cartea… Mi se pare oarecum fireasca in context, pe de alta parte ai dreptate ca nu e naturala si n-ar trebui perceputa ca atare.
    Cook mi-a placut, insa nu am citit decat prima carte din serie si am impresia ca trebuie sa continuu in engleza, in romaneste nu pot zice ca e foarte impressive, desi nu e tradusa prost.
    Iain M Banks – merci de sugestie, n-am citit nimic, o sa-mi iau.
    Tolstoi e foarte misto de citit oricand, ai numa de castigat! 🙂 Quality e quality.

    • we said,

      29/05/2012 at 7:22 pm

      glen cook, da, citeste-l in original daca poti. si incearca seria lui detectivistica – mie mi-a placut f. mult.
      altcv. de citit – the dragon never sleeps. interesting stuff. alt registru, space opera.

      tot de el, darkwar. tot asa, ceva idei f. interesante.

      primul volum din Dark Company este 80% razboiul din vietnam. se retrageau si declarau victorie:) ce-mi place la el este atitudinea matter-of-factly a fantasticului: eroul principal este de obicei un marine si se intampla sa vada niste chestii care lui i se par fantastice…oh, well, el are de marsaluit, luptat si chefuit.

  11. capricornk13 said,

    01/06/2012 at 8:57 pm

    lol, bine ca mi-ai zis, ca nu cred ca ma prindeam la cat stiu eu despre Vietnam, nu-mi trecea prin cap!
    sa vad cand ma apuc, nu prea-mi mai vad capul zilele astea, complicat!

  12. we said,

    02/06/2012 at 1:29 pm

    vezi ca e un omnibus la seria asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Garrett_P.I. — primele 3 carti cu Garrett. bes-ti-a-le:) raymond chandler scapat intr-un salon 6 cu pitici, elfi, gnomi, uriasi, centauri, u name it.

  13. we said,

    02/06/2012 at 1:30 pm

    vezi ca punctul ala de url tre inclus.

  14. capricornk13 said,

    03/06/2012 at 12:54 pm

    maaaaaama, adica ma pui sa ma apuc de o serie care are deocamdata 13 titluri, plus unul in lucru?!!! dont think i can resist… 🙂 desi, recunosc, descrierea e foarte misto

  15. we said,

    04/06/2012 at 5:41 am

    vorbesti de Garrett?:) seria se citeste singura. pe amazon tre sa gasesti omnibusul cu primele 3 carti – nu sunt f. groase ele in sinea lor:) give it a try. tare as vrea sa se faca o serie policier-fantasy-tongue-in-cheek din seria asta. ar fi material de 2 sezoane.

    de fapt te-am pus sa citesti: 7-8 carti din Black Company + 10 (cred) cu imperiul malazan (am citit fo 6-7) + 9 ale lui Iain M. Banks (Culture series – citit tot aprox 6, ce am gasit pt. kindle) + 6 ale lui Cook Darkwar & Starfishers saga (e una f. misto cu niste “submarine” in spatiu) — fo 40 de titluri la prima strigare.
    acum poate intelegi mai bine de ce am zis ca urmeaza sa ma reapuc de Tolstoi:)
    [si poate intelegi de ce nu prea mai scriu despre carti].

    ps: ar mai fi (inca) un britanic – scottish cred ca, cam comunist el sau asa pretinde, care cica scrie bine – o sa ma apuc de el dupa ce termin cu banks.

  16. capricornk13 said,

    04/06/2012 at 8:03 am

    phuai, elfule, pai cand vad lista asta imi vine sa-i inteleg pe cei care ne spun ca suntem dusi cu fantasy-ul, cu astea! 🙂 si care se revolta cand vor si ei sa citeasca ceva ca le-a placut titlul, iar noi sarim repede ca e a nu stiu cata dintr-o serie de x-spe, deci trebuie s-o ia de la capat 🙂
    nu ma incumet repede, am mult prea multe restante pe cartile cumparate recent, dar multam fain;

  17. we said,

    05/06/2012 at 3:02 am

    fantasy-ul si sci-fi sunt despre lumi posibile, de aceea sunt f. greu de scris. un scriitor scifi-fantasy tre sa isi depaseasca “pielea” pentru a scoate ceva interesant. de multe ori fantasy-ul si sci-fi’ul nu sunt decat niste pretexte, niste scuze pentru a comunica altceva. un exemplu: aproape toate cartile care scriu despre trecuturi posibile, care nu sunt reale, sunt categorisite drept fantasy sau scifi. eu nu le vad asa. si e al naibii de greu sa reconstruiesti o lume care ar fi fost posibila. de aceea nu imi pasa despre ce crede X sau Y, sau ca ma considera “dus”. pana la urma, de ce alephul lui borges este considerat altfel decat PK Dick?

  18. capricornk13 said,

    05/06/2012 at 10:24 am

    Da, si mie mi se pare al naibii de greu sa recreezi o lume si apreciez mult eforturile sustinute. Pe de alta parte uita-te la ultimul art al lui Aron http://aronbiro.blogspot.co.at/2012/06/dowling-redivivus.html are a point cu proza scurta si am constatat de multe ori ca ideile pot fi excelent puse in valoare; adica nu-s misto numai seriile, asta vreau sa zic

    • gxg said,

      06/06/2012 at 12:11 am

      Mda, dar are si proza asta scurta rostul ei. Indiferent daca e scurta sau lunga, conteaza daca autorul stie unde vrea sa ajunga, pentru ca si astea scurte pot sa se piarda aiurea si sa nu zica nimic. Ca exemplu (negativ) m-am plans si pe blog de Catherynne Valente – si nici nuvelele laudate in articolul mentionat de tine nu mi se par mai breze. Si ca sa dau si un exemplu pozitiv (si recent): Beyond the Aquila rift a lui Alastair Reynolds.

      Fara legatura, vroiam sa ma bag si eu in seama cu o recomandare de lectura cvasi-SF: Aer de Geoff Ryman. Mie mi-a placut mai mult decat majoritatea cartilor SF din ultimii doi ani (more or less).

      • we said,

        06/06/2012 at 2:44 am

        @gxg, te admir. daca ai reusit sa citesti ceva de mamzel valente, ai nervii de otel. nu mai stiu ce carte am cumparat de ea. “let’s give it a try” mai mult pt. ca eram intr-o librarie mica si de cand cu amazonul, librariile de cartier sunt pe duca pe aici. dupa primele 5 pagini mi-am spus ca era pe cine stie ce coctailuri cand s-a apucat sa scrie. dupa urmatoarele 5 mi-am spus ca face misto de mine. dupa urmatoarele 5 am ajuns la concluzia ca eu fac misto de mine si nici macar 1 bere nu bausem.

        @capri, nu era vorba de proza scurta vs. 3 kile odiseea. ci de genre’ul in sine. e greu, e f. greu, de aceea sunt f. multe flapsuri si f. putine carti valoroase.
        n-am citit nimic de dowling – merci de point. australienii imi par mai ciudati. egan are cateva carti/povestiri care mi s-au parut chiar bune. dar zendegi nu am putut citi: ce are iranul cu conectomul si ce are omul cu zebra finches – am uitat cum le zice in romana, nu stiu.

        apropo de 3 kile odiseea, se pare ca am avut drt. cu nenea cu “urzeala tronurilor”:D al doilea sezon e cam 30% refacut direct pe platou si chiar ca si-a pierdut suflul. mi-e ca la nenea cela s-a intamplat fenomenul crupierului librar: prima carte a fost scrisa in anii ’90 daca nu ma insel. dupa care, un hiatus, dupa care sarmanul e pus la alergat pe hartie. si neaparat 7 carti sa aiba! nu 6, nu 8.

        gata, tac:)

        • gxg said,

          06/06/2012 at 12:08 pm

          Ce bine ca am mai gasit pe cineva caruia nu-i place de Valente asta, toata lumea o lauda de parca ar fi un nou Shakespeare! 😉

  19. capricornk13 said,

    08/06/2012 at 12:09 pm

    @gxg: merci de recomandare, nu auzisem de autor; cat despre Valente merci de warning, nici gand sa ma apuc!!!!
    @elf: a, pai n-ai de ce sa taci, sunt perfect de acord cu tine si la carte si la film (desi sunt in continuare curioasa sa vad primul sezon, ma enerveaza ca aici inca nu a aparut pe dvd); iar eu pur si simplu n-am putut sa trec de treimea volumului 5, desi pe primele 4 le citisem ca pe apa (in fine, pe 4 cu ceva mai multa scarba); dar 5 e aproape ilizibil, pe langa faptul ca e o caramida imensa de o mie de pagini…

  20. jane said,

    18/06/2012 at 3:24 pm

    – noi suntem 4 cititori inraiti, in aceeasi casa, pe aceleasi carti: stii cum a fost batalia pe cartile astea? jocurile foamei in carne si oase! ((:
    – pentru volumul 3 ne-am acordat fiecare cate o zi, pentru ca mai mult era insuportabil de asteptat, iar ordinea in care ne venea randul a fost stabilita de piatra-foarfece-hartie (:

    – mie numele ei mi-a placut chiar foarte mult

    – fetele mele s-au indragostit de un alt personaj-exceptie, Finnick

    – de ce a tras Katniss in Coin si nu in Snow…. discutii si dezbateri zile in sir pe tema asta, si nu numai; inteleapta poveste despre razboi, exact cat trebuie de amara, tocmai bine scrisa pentru adolescenti

    – ma bucur ca ai citit-o si tu (:

  21. capricornk13 said,

    20/06/2012 at 7:22 pm

    Jane, draga mea, sunt convinsa c-asa ar fi fost si pe la mine pe acasa daca n-as fi fost singura, stiu cum te indeamna ceilalti si ce inseamna fructul oprit! E mortala povestea ta, multumesc! 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: