Autentic

Trei saptamani in Himalaya – Marius Chivu

Humanitas, 2012

Nu stiu cand si daca as fi dat, normaleweise, de cartea asta a lui Marius Chivu.  In fond, de ce te-ar interesa in mod deosebit un jurnal de calatorie scris de un critic literar?! 🙂  I-as fi cumparat mai degraba volumul de poezie, lansat tot anul asta la Brumar, despre care stiam de la white noise.  Si aproape sigur o carte de critica, fiindca e unul dintre relativ putinii critici din peisajul actual pe care nu-l citesc scrasnind din dinti de nervi.  Dealtfel, intr-o disputa de acum vreo doi ani cu zum aici pe blog, fix pe tema asta, a fost singurul exemplu pozitiv pe care l-am gasit dintre criticii tineri.  Din fericire, intamplarea a facut sa primesc ambele lui carti saptamana asta, asa ca am inceput cu cea cu poze, in pur stil corporatist! 😀

Mi-a fost initial putin cam teama de ea.  Stiti cum e, ca atunci cand unul dintre sportivii tai favoriti pleaca la alta echipa sau trece la alta categorie de varsta sau schimba tehnica.  Ma gandesc la Michi Shumacher, la Ronaldinho, Sven Hannavald, intelegeti voi.  La ce puteam sa ma astept de la un pusti care a scapat de pix si hartie, si-a luat calul si prastia catre o destinatie spectaculoasa, iar apoi s-a apucat sa scrie despre?  Hm… In general intreprinderile astea nu ies grozav.  Descrierile rezultate pot fi ori digresive si livresti, de-ti vine sa urli celebrul “finish the fucking stooory” al lui Elaine, ori textele total sufocate de personalitatea “literara” a autorului, care trebuie sa demonstreze neaparat si neincetat propriile dexteritati lingvistice sau sa etaleze referinte culturale de preferinta obscure sau de nisa.  Se mai putea si oarecum de-a-ndoaselea, avand in vedere dificultatea unei calatorii pe Himalaya, si anume ca povestea sa fie incotosmanata de detalii despre urcus si tehnici, lauda de sine, prezenta continua a vitejiei cutezatorului bla bla.  Sau (cel mai rau din punctul meu de vedere) se putea sa ne trezim cu o poliloghie de-aia “calatorie spirituala” gen, in care cad tot mai multi intelectuali de mana a doua care ajung prin zona budism, Tibet, Dalai Lama si fac un fel de halis-beris de concepte, apoi te ucid despre cum s-au luminat ei interior… In fine, ideea e ca era foarte usor de ratat fie tonul, fie muzica – intr-o astfel de carte se vede imediat daca esti onest intelectual sau nu.

Marius Chivu este.  Si nu numai onest intelectual, ci si complet autentic, autoironic unde trebuie si sensibil cand vine vremea pentru asta, nu de putine ori realmente fermecator prin simplitatea si sinceritatea cu care isi construieste povestea.  Fiindca e evident ca nu poti sa scrii ce traiesti cand treci printr-o astfel de experienta, ca trebuie practic sa aduni, sa recompui, ca de fapt creezi un alt eu in mijlocul altor evenimente si tocmai de asta este atat de greu sa gasesti un echilibru, sa nu aluneci pe una dintre pantele pe care le-am exemplificat (cu zgarcenie, sunt multe capcane!) mai sus.  Cat de greu trebuie sa-i fi fost sa evite cliseele si, in acelasi timp, sa construiasca imagini atat de credibile si de… frumoase, pentru ca e, dincolo de orice, o carte frumoasa.  Despre ce?  N-as sti sa spun exact, sunt mai multe directii pe care le exploreaza si atinge cateva elemente esentiale.

Salbaticia si ineditul peisajului, desigur.  Efortul, teama si lupta cu tine.  Calatoria in tine, experienta spirituala solitara, marcanta fara sa cada in ridicol.  Oamenii locului descrisi fara false sentimentalisme sau clisee de parada.  Saracia, tristetea, obiceiurile uneori barbare, muntele, copacii, animalele.  Important este ca toate astea se leaga intr-o imagine, intr-o poveste care “tine”  si se tine scai de tine pana la capat.  In primul rand pentru ca e scrisa simplu, cu gandul de a impartasi, nu de a epata.  Si cand spun simplu, nici nu cred ca va puteti imagina cat de simplu.  A, sigur, intr-o limba perfecta, esentiala, savuroasa, relevanta. Cu subtilitati si ghidusii, insa nu dintr-alea care par lucrate si chinuite, ci iesite “din poignet”, atat la nivel lexical, cat si conceptual.  Rezultatul e simplitatea aceea care le iese numai marilor creatori de moda. 🙂

E o carte care face bine, fiindca e pe bune, te face sa crezi in ea si te face sa crezi in tine.  Iti vine sa-ti pui bocancii in picioare si sa te apuci de antrenament, vrei si tu pe Himalaya.  Ce nu sunt sigur ca vrei e sa te apuci apoi sa scrii despre asta, ca e al dracului de greu sa-ti iasa ceva atat de natural cum i-a iesit lui Marius Chivu.

Later edit: am incercat sa regasesc la white noise postarea despre Vantureasa de plastic, volumul de poezie al lui Marius Chivu, sa va dau link acolo, ea scrisese foarte frumos si avea dreptate; nu mai e acolo, asa ca va trebui sa cautati cartea 🙂

LLE: White noise a fost, ca de obicei, draguta si mi-a trimis link-ul – aici; nu stiu de ce nu-l gasisem, probabil eram cu ochii impaienjeniti… si, daca nu ma credeti nici pe mine, nici pe ea, mergeti si la Mihaela Ursa aici

Advertisements

5 Comments

  1. 03/06/2012 at 6:25 pm

    Exact asta mi-a plăcut și mie la nebunie: că e autentic. Nu se dă mare, nu face pe scriitorul, ci e El, Acolo 🙂

  2. capricornk13 said,

    03/06/2012 at 6:52 pm

    Hm, da 🙂 Nu pot sa spun ca ma asteptam la prapastiile pe care le descriu la inceput, nu sunt deloc in personaj, insa nu ma asteptam nici sa fie chiar atat de ok.

  3. roberts said,

    03/06/2012 at 7:49 pm

    pe mine titlul carrtii si rezumatul cartii m-au inhibat putin: mi s-a parut cam mult ca un alpinist sa si scrie bine! se pare ca chiar poate:) de citit.

  4. capricornk13 said,

    03/06/2012 at 11:15 pm

    lol! roberts, marius nu e in niciun caz “alpinist”… dar vezi tu cand citesti 🙂

  5. 17/09/2012 at 5:17 pm

    […] capricornk13 Like this:Like3 bloggers like this. […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: