Jos palaria pentru o doamna. Despre doamne cu palarii…

Fotografie de grup cu scriitoare uitate.  Proza feminina interbelica – Bianca Burta-Cernat

Cartea Romaneasca, 2011

Sunt foarte fericita c-am dat de inca una dintre acele carti de critica pe care le citesti ca pe apa, ca pe romanele de aventuri, ca nemancatul.  Si mai este si scrisa de o doamna, ceea ce-mi dubleaza placerea!  Am stiut eu ce-am stiut cand mi-am rugat prietenii sa mearga la cumparaturi si am pus cartea Biancai Burta-Cernat pe lista, alaturi de Franghia lui Radu (care nu exista la Carturesti, evident, de ce nu ma mir 😦 ), Eroticon-ul Mihaelei Ursa, Capcanele lui Boia, Calatorie in Romania a lui Sitwell si Femeia de la miezul noptii a lui Radu Albala.

De ani de zile eram fascinata de aceste doamne cu care, practic, a inceput literatura romana (de gen feminin) si extrem de curioasa, pentru ca am cunostinte foarte limitate in materie.  De citit nu citisem decat pe inevitabila Hortensia cu ciclul Hallipa, Panza de paianjen a Cellei Serghi  si Voica Henriettei-Yvonne Stahl (la Pontiful si la Cartea Mironei m-au lasat nervii).  Bianca-Burta Cernat a reusit, prin aceasta carte, nu numai sa-mi dea informatiile la care tanjeam, ci, in special, sa-mi deschida apetitul pentru lectura celorlalte ladies of the interbellic pe care le analizeaza indeaproape: Ticu Archip, Sanda Movila, Lucia Demetrius, Anisoara Odeanu, Sorana Gurian si Ioana Postelnicu.  Aveam inca dinainte dorinta irepresibila de a citi pe cineva care se numeste Anisoara Odeanu, nu vi se pare un nume absolut definitoriu pentru perioada respectiva?!  In cazul Ioanei Postelnicu (singura cu ceva cunoscut si se pare meritoriu, dupa 50, ciclul Vlasinilor) nu m-am apropiat din cauza antipatiei cu care o mentioneaza Monica Lovinescu in jurnale – era atat de cerebrala femeia asta, incat am avut incredere in judecata ei.  Din nefericire imi va fi, probabil, extrem de greu sa gasesc romanele si nuvelele mentionate.  Marea mea speranta ramane internetul, doamnele au fost reeditate cu foarte multa vreme in urma si cu multa parcimonie.  Daca ma poate ajuta cineva cu idei in acest sens, se accepta cu recunostinta!

Volumul tinerei m-me la critique este, dupa parerea mea, impecabil.  Prezinta autoarele si din punct de vedere biografic, astfel incat sa incite potentialul de mica barfitoare de salon existent in orice femeie – eu mi-l recunosc cu asupra de masura.  Insa nu face acest lucru folosind propria voluptate (in caz ca exista) de a exploata micile detalii picante sau patetice ale vietilor respective, ci il face cu distinctia si discretia unei adevarate lady.  M-am amuzat absolut copios constatand ca vulgaritatea, duritatea si delirul aberant din partea unor critici barbati din epoca la adresa scriitoarelor respective sunt contrabalansate elegant  de atitudinea deloc partinitoare, mult mai putin “feminista” decat s-ar putea banui, lucida, profesionista si rafinata a Biancai Burta-Cernat.  Insa, desigur, nu amanuntul biografic (desi adeseori excentric-senzationalist, ca in cazul Soranei Gurian sau putin rizibil, ca in cazul Cellei Serghi) reprezinta carnea cartii si ceea ce o face un eveniment, dupa mine, intre cartile recente.  Ci capacitatea tinerei literate de a polemiza cu opiniile (in general deja batrane de mai mult de sase-sapte decenii) criticilor consacrati care le-au cam aruncat pe scriitoarele epocii nu numai in sertarul separat al “literaturii feminine”, cu o doza mai mult sau mai putin meritata de condescendenta, dar si, de cele mai multe ori, la un soi de sertar al literaturii de a doua sau a treia mana.  Ce este interesant este echilibrul Biancai-Burta Cernat.  Ea nu le ridica in slavi nediscriminatoriu, ci argumenteaza cu precizie si bun-simt pentru acele calitati ignorate sau nedreptatite ale operei lor, neuitand sa examineze atent si slabiciunile.  Iar analiza pe care o propune se sprijina, pe langa evidentul urias efort de documentare si intelegere a scrierilor in sine si a contextului si influentelor ale caror urme le poarta, pe o solida baza teoretica utilizata cu lejeritate, dar fara aroganta.  Este o lucrare in care constiinciozitatea si seriozitatea se imbina perfect, pe de o parte, cu o….i-as spune modestie, in sensul in care autoarea nu cauta sa epateze, sa demonstreze propria eruditie sau calitatile polemice, si, pe de alta parte, cu evidenta placere pe care i-a provocat-o lectura, intelegerea si analiza acestor proze aparent prafuite.

Fara nicio indoiala, aceasta carte va deveni o referinta centrala pentru studierea si intelegerea autoarelor analizate, insa mie cea mai importanta reusita mi se pare evidenta capacitate a Biancai Burta-Cernat de a a se adresa (si) unei audiente de nespecialisti, de simpli iubitori de literatura, care, datorita stilului ei expresiv si atragator, desi deloc simplist sau nesofisticat teoretic, vor avea sansa de a se apropia de niste scriitoare a caror “fotografie de grup” in sepia pare sa sugereze ca au fost uitate un pic pe nedrept.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: