Some Brits

Antologia Granta. Cei mai buni tineri romancieri britanici.

Curtea Veche, 2006

Am cartea asta de ceva vreme, nu stiu cum de nu m-am apucat pana acum de ea.  Poate fiindc-am avut un feeling ca faceam mai bine daca mi-o luam in engleza si o sa vedeti imediat cata dreptate am.  Antologia este scoasa de revista britanica Granta o data la 10 ani – aceasta este cea din 2003.  Povestea a inceput in 1983, cand antologia i-a inclus pe, atunci cvasinecunoscutii, Salman Rushdie, IanMcEwan, Julian Barnes, Martin Amis, Kazuo Ishiguro.  Cea din 1993 i-a avut, printre altii, pe Iain Banks, Nicholas Shakespeare sau Hanif Kureishi.  Problema cu antologia de la Curtea Veche (in afara faptului evident ca, vorbind de scriitori britanici, e mult mai logic sa-i cititi in original) este ca te enervezi destul de tare la introducere, tradusa din engleza de cineva de care au nu auzisem, o anume Livia Szasz.  Stimata doamna, care este si coordonatoare a colectiei Byblos, ne spune cu aplomb ca China Mieville este… femeie!  Probabil in ideea ca se termina in “a” (oare ce face cand da de vreun Mihnea?!).  Faptul ca nu auzise de China Mieville in 2006 este, sa spunem, scuzabil, poate nu apreciaza genul, desi Mieville luase deja in 2000 British Fantasy Award si fusese nominalizat la Hugo si Nebula.  Dar sa nu ai minima bunavointa de a te uita pe Google sau Wikipedia ca sa nu te referi la excentricul britanic in calitate de “scriitoare” mi se pare ciudat (mai ales ca omul e un personaj!).  Si d-na Szasz continua in inocenta ei, spunandu-ne ca scriitoarea Mieville exceleaza in… “fantezia neagra”!  Sa nu stii ca fantasy e un (sub)gen literar si sa-l traduci prin fandacsie incepe sa fie mai putin scuzabil.  Bine ca sunt blogerii literari tampiti, spre deosebire de breasla… ce sa mai zic.

Din fericire calitatea textelor din antologie e foarte buna, asa ca poate n-ar trebui sa fiu atat de carcotasa (dar chiar cu Mieville, zau asa!).  Prima scriitoare prezentata este Sarah Waters, o galeza de 46 de ani, care a publicat pana acum 4 romane.  Textul ei se numeste Helen si Julia si presupun c-a fost scris pentru antologie, pentru ca nu se precizeaza altceva, ca la restul (destul de ciudat, probabil in versiunea originala nu era greseala asta).  O schita foarte cruda despre gelozia unei dintre partenerele unui cuplu de lesbiene, povestita din perspectiva unui observator exterior, cu mici pasaje in care-si dezvaluie gandurile Helen, femeia obsedata ca cealalta o va parasi.  Bine scrisa, insa repulsiva, gen Jelinek, ti se face mila si putin sila, nu te emotioneaza cu adevarat.

O cina cu doctorul Azad, de Monica Ali, este o scena din romanul ei de debut, care se numeste Brick Lane.  Englezoaica nascuta in Bangladesh are 45 de ani si scrisese inca un roman in 2006.  Un nepalez de 40 de ani, medic de 16 ani in Londra, dupa ce se chinuise prin toate certificarile posibile, si-a adus o sotie foarte tanara de acasa.  Povestea e spusa de ea, o credincioasa sotie musulmana trezita intr-o lume din ale carei mecanisme nu intelege nimic, si in care o fascineaza aproape orice, de la o femeie cu tot corpul tatuat la multimea de mobile din sufrageria familiei.  Sensibila si foarte trista, dezvaluind singuratatea terifianta a femeii si iluziile puerile ale unui barbat care, nici dupa atata vreme, nu si-a adaptat mentalitatea la lumea vestica.  Nu stiu dac-as suporta sa citesc (inca) o astfel de carte pana la capat, vad viitorul ingust si sumbru.

Gas, boys, gas!  este un fragment din romanul Personality, al doilea dintre cele trei scrise de scotianul Andrew O’Hagan.  Cred ca este unul dintre textele care m-au impresionat cel mai putin din carte, desi povestea scotianului ce se angajeaza la o revista scrisa pentru veterani de razboi orbi si ajunge sa-i insoteasca in plimbari, nu e deloc rea.  M-am mirat sa vad ca motivul razboiului continua sa fie prezent si la o generatia apropiata de a noastra, dar bucata nu devine deloc melodramatica, pentru ca umorul scotianului puncteaza excelent printre amintirile si porcoseniile pe care le scot  bietii mosuleti orbi.

Dan Rhodes este un englez de 40 de ani, iar textul lui “La vila Cockroft” face parte din primul sau roman, “Timoleon Vieta Come Home”.  Inainte mai publicase doua culegeri de povestiri, iar dupa el a mai publicat un roman.  E una dintre cele mai percutante  bucati din antologie nu doar datorita subiectului destul de socant, ci si a stilului dramatic in care scriitorul isi construieste povestea.  Un batran homosexual englez care traieste undeva la tara in Italia in compania cainelui sau cu un nume imposibil (Timoleon Vieta) primeste vizita unui bosniac pe care se pare ca-l invitase intr-una dintre vizitele regulate pe care le facea la Florenta pentru bautura si sex.  Rhodes reuseste sa creeze tensiune, sa-si descrie aproape perfect personajele si sa motiveze povestea cu o extrema economie de mijloace, prin dialoguri scurte si seci, flash-uri din evenimentele din jur sau din gandurile personajelor.  In mod sigur m-ar interesa sa citesc mai mult.

“Munca de teren” a lui Rachel Seifert este o povestire care face parte dintr-un volum cu acelasi nume, publicat in 2004 la Berlin,  Primul roman al scriitoarei, the Dark Room, din 2001, a fost nominalizat la Booker.  E o povestire sensibila, scrisa din perspectiva naratorului omniscient despre  un tanar englez introvertit care vine sa ia niste mostre de apa pentru un proiect de cercetare intr-o tara din fostul lagar de est si interactioneaza cu o tanara mama atragatoare prin intermediul fiului ei, care joaca rolul de traducator.  Miza e bariera de comunicare datorata tuturor diferentelor existente intre cele doua lumi.  Mie nu mi s-a parut deloc atat de grozava cum pare sa i se fi parut juriului, de a inclus-o in antologie, insa pot sa-i inteleg perfect pe vesticii fascinati de un asemenea subiect.

Toby Litt are acum 44 de ani si publicase deja la data antologiei doua volume de proza scurta si cinci romane.  Povestirea “Iepurele salbatic” inclusa in volum a fost scrisa special pentru el.  E un experimentalism de-ala care pe mine nu ma da deloc pe spate, insa trebuie sa recunosc, are si umor cand se prezinta ca un fals scriitor victorian la inceput, in cautarea iepurelui salbatic ce are sa devina “un animal viu, literar”.  E o chestie plina de referinte culturale, in care autorul tot vede iepuri prin galerii de arta, carti si biblioteci, pentru ca, in final sa se si transforme intr-un iepure si sa ne prezinte lumea prin ochi iepuresti.  Sunt si desene, cate unul pentru fiecare capitol (numite Scotia, Tara Galilor, Anglia, Irlanda).  Sa fie la ei acolo, nu sunt rele descrierile, pot fi interesante trimiterile, dar pe mine m-a plictisit de moarte.

Rachel Cusk, o englezoaica de 45 de ani, pare sa fie una dintre cele mai premiate autoare ale antologiei si scrisese 6 romane in 2006.  Povestirea “Dupa Jertfirea lui Isaac de Caravaggio” a fost scrisa pentru BBC, in cadrul unei serii speciale dedicate tablourilor celebre.  E foarte buna de la cap la coada, desi subiectul poate parea banal – povestea despre lupta dintre dragostea pentru copil (aici paterna) si cea pentru partener.  Scrisa din perspectiva personajului principal, un barbat casatorit, cu copil, care se indragosteste de o alta femeie, schita e dezvoltata foarte intens si empatic, desi pe numai 4 pagini.  Mi-a placut si as vrea sa mai citesc Rachel Cusk.

“Aventurile unor pierde-vara pe Costa Brava” ii apartine lui Alan Warner, scriitor scotian de 48 de ani care a scris 5 romane, cel de debut fiind premiat cu Somerset Maugham.  Povestirea este de un umor fabulos, desi dus uneori pana la extrem si grotesc, e foarte vizuala, o vad ecranizata destul de usor, pentru ca predomina umorul de situatie si cel de limbaj.  Cred ca-n engleza suna de 5 ori mai bine, insa traducerea din volum nu e rea (George Volceanov).  Daca scotianul reuseste sa scrie asa sustinut, pe parcursul unui intreg roman, cred ca e foarte misto de citit.  In orice caz, un nume care mi-a atras atentia.

Urmatoarea povestire, “Echilibrul” de Nicola Barker, m-a enervat ingrozitor.  O tampenie presupus postapocaliptica (cred, jur ca nici nu sunt sigura, e mult prea nasoala ca sa ma fi concentrat suficient) in care au mai ramas cinci insi – de fapt 4 si un copil – si abereaza unii despre altii, dup-aia gagicile decid ca una sa se culce cu unul si dup-aia sa-l omoare ca sa nu stiu ce, probabil doar pentru a naste comentariul din final ca asa era inainte, lumea a treia versus capitalisti – trebuie sa fie un echilibru.  What the fuck?!

“Omul de ianuarie” a lui David Mitchell este si ea una dintre favoritele mele.  E o povestire noua, scrisa pentru volumul de fata, dupa ce romanele sale, in numar de trei, au fost mult premiate si nominalizate.  Nu ma mira deloc, pentru ca englezul de 43 de ani scrie excelent!  Mi-a adus aminte de Cum mi-am petrecut vacanta de vara a lui TO Bobe, fiindca povestirea e scrisa tot din perspectiva unui copil, fara compunerea si deraierile lui Luca, insa cu cuvintele, preocuparile si gandurile varstei exprimate extrem de autentic si de interesant.  Plus ca, in ciuda sensibilitatii si profunzimii povestii, e presarata cu un umor underground de mare calitate.  Si baietelul lui Mitchell are puseuri de imaginatie, create de evenimente infricosatoare, iar finalul este aproape horror.  Un alt scriitor pe care sigur il voi citi mai departe cand se iveste ocazia.

“Zdroncanitorii” lui Susan Elderkin e un fragment din romanul “The Voices”, al doilea pe care l-a scris englezoaica de 44 de ani.  O zi din viata unei femei care traieste cu sotul si copilul undeva prin Australia de vest si rememoreaza felul in care si-a cunoscut sotul, printre evenimentele zilnice care-o fac ba sa se irite cumplit la adresa lui, ba sa se induioseze.  Personajul este foarte bine conturat aici, in numai cateva pagini, si promite sa fie o femeie complexa, de urmarit cu interes.  Si aici avem de-a face cu o voce exterioara care spune povestile, deci cu o tehnica destul de “clasica”, la fel ca in majoritatea fragmentelor antologiei, insa asta nu mi se pare deloc rau.

Scena “oameni de frunte” este decupata din romanul The Bad Shepard al lui Peter Ho Davies (mama chinezoaica, tata englez), care inca nu fusese finalizat la data publicarii antologiei.  Poate cel mai interesant fragment din punctul de vedere al subiectului abordat din intreaga carte, intr-o proza de o calitate extrem de buna.  Rotheram e un neamt fugit in timpul razboiului in Anglia impreuna cu mama sa, din cauza tatalui evreu.  Incepe sa lucreze pentru Intelligence Service ca translator si e trimis sa verifice daca Rudolf Hess este intreg la cap sau face pe nebunul, in vederea procesului de la Nuernberg.  Abordarea lui Ho este foarte curajoasa, cu un Hess genial, iar personajul Rotheram extrem de bine descris.  Asta e un roman pe care sigur vreau sa-l citesc, mai ales ca presupun ca are ceva distopie prin el, mi s-a parut fascinant.

A.L. Kennedy este un romancier scotian care scrisese patru carti de povestiri si patru romane la data publicarii antologiei.  “Camera 536” este un fragment dintr-un roman inca nepublicat.  Bun, din perspectiva unei amnezice care descrie starile nebuloase prin care trece, evenimentele in ceata, senzatiile pe care le are.  Foarte dramatica intalnirea cu cei care probabil sunt familia ei, bine gradate emotiile celorlalti.  Nu m-a impresionat cine stie ce, insa e limpede ca avem de-a face cu un scriitor foarte experimentat si sigur pe propriul condei.

“Uita-te la mine, sunt frumoasa!” este o povestire noua a englezului Ben Rice, 40 de ani, care a mai castigat un premiu pentru o nuvela.  Interesanta abordarea povestirii, care este scrisa ca un monolog al unei mame care povesteste pentru fiul sau ce l-a determinat pe sot sa renunte la pasiunea de crescator de pesti – criza de isterie a nevestei unui prieten care avea aceeasi obsesie.  Foarte colocviala si foarte realista, amuzanta foc pe alocuri si placuta la citit.  Departe de a fi, insa, ceva iesit din comun.

David Peace este un englez de 45 de ani care, dupa ce a scris un cvartet de romane despre Spintecatorul din Yorkshire, un  criminal in serie, a trecut la un roman despre grevele minerilor, numit GB84.  Textul “Sa-i dam drumul” face parte din acest roman, iar eu nu pot citi asa ceva.  Povesti despre grevisti care-si spun “tovarase” si miscarile lor sindicale, bleah, imposibil.  Tehnica lui Peace e interesanta, fraze scurte, fragmentare pentru a crea atmosfera.  Insa nu se poate urmari, e booooooring to death.

De Hari Kunzru mai auzisem, e jurnalist de succes, dar cel mai probabil i-am vazut romanele in librarii, se pare ca romanul sau de debut, The Impressionist, a fost tradus in multe limbi.  Povestirea din antologie, probabil scrisa pentru ea, se numeste Lila.exe si mi s-a parut de o banalitate crasa.  Un pusti indian genial e fascinat de mic de calculatoare, apoi de virusi si reuseste sa creeze un virus care, in finalul povestii, face inconjurul lumii.  Really?  Nu e absolut nimic deosebit nici in stilul de a scrie, asa ca verdictul a fost total bore.

Londonezul Philip Hensher mi s-a parut un prozator puternic dupa povestirea “In vreme de razboi” – dealtfel a scris si romane, insa proza sa scurta a fost mai de succes.  Subiect profund, singuratatea umana si lipsa de sens, in special lipsa de insemnatate pe care si-o descopera personajul principal.  Calatorie in India fara scopul vreunei iluminari, intalnire cu o femeie pe care scriitorul  vrea s-o faca semnificativa, prin faptul ca-i lasa niste portocale, aduse parca ritualic, cate una, de intreg personalul hotelului unde se intalnisera.  Un pic prea sumbra si intortochiata pentru gusturile mele, dar scrisa cu talent, in special in dialogurile usor absurde care vor sa releve semnificatii adanci – pentru mine nu prea tine figura, dar presupun ca e destul de atragatoare these days.

“Oamenii din vis” a lui Robert McLiam Wilson este si singura povestire SF din antologie, un fragment dintr-un roman care probabil a fost publicat intre timp, “The Extremists”.  Ideea este excelenta si faptul ca nu se dezvaluie (cel putin in scenele incluse) explicatia fenomenului e mai degraba atragator decat enervant.  Personajul principal incepe sa se trezeasca in pat, in propriul dormitor, incepand de la finalul celui de-al doilea razboi mondial, cu soldati care murisera in diverse moduri.  Vii, acestia trebuiau convinsi (initial cu greu, apoi din ce in ce mai usor) de realitatea a ceea ce-i inconjoara.  Se creeaza la initiativa primului venit, un francez din Rezistenta, o retea cu fonduri si investitii din ce in ce mai mari pentru reintegrarea acestor soldati reinviati in societate.  Fragmentul este foarte promitator si in mod sigur as vrea sa citesc intreaga carte.

Pe Zadie Smith cred ca o cunoaste mai multa lume, a fost tradusa si la noi – a scris trei romane, White Teeth, The Autograph Man si On Beauty.  Eu nu citisem nimic de ea pana acum.  Povestirea noua inclusa aici, “Martha, Martha”,  nu mi-a spus mare lucru.  O fata de culoare, nigerianca, vine la o agentie imobiliara pentru a-si cauta locuinta undeva in US.  Narata de agenta imobiliara, o ciudata nonconformista numita Pam, cu o singura trecere la ceea ce simte Martha, cand priveste o fotografie, povestea nu mi se pare impresionanta prin aproape nimic.  Faptul ca Zadie Smith este jumatate jamaicana e probabil ce atrage cel mai mult la scrisul ei, subiectele “exotice” si perspectiva “celuilalt”, insa eu asa m-am saturat de multiculturalismul asta nedublat de nimic altceva – si mi se pare ca asta e cazul la Smith – ca nu am nicio tragere de inima sa continuu.

Ultima povestire a antologiei ii apartine lui Adam Thirlwell, cel mai tanar dintre scriitorii inclusi – are acum 34 de ani, iar in 2006 publicase un singur roman, Politics. “Alfabetul chirilic” ar fi putut fi o povestire foarte buna daca autorul n-ar fi simtit nevoia sa puna o fraza explicativa total, dar total superflua la sfarsit si daca redactorul sau altcineva ar fi avut bunul simt sa se prinda si sa i-o scoata.  Asa, povestirea despre avortul facut de sotia rusoaica de 41 de ani a unui celebru regizor latino-american de 72, care se iubesc against all odds si de fapt in secret si-ar fi dorit copilul, ramane doar o incercare promitatoare.  Un amanunt care pe mine m-a deranjat, dar care presupun ca-i lasa paraleli pe cititorii britanici si vestici in general este ca, dupa ce ne spune ca profesoara de rusa a regizorului e nascuta la Minsk, aceasta o suna pe mama ei in…Rusia.  In 2003 nu mai e admisibil sa plasezi capitala Bielorusiei in Rusia, ca s-a destramat URSS-ul de multisor.  Si sa nu mi se spuna ca fata de 20 de ani se nascuse la Minsk, dar maica-sa se  mutase in Rusia intre timp, ca nu tine.

In fine, am citit antologia cu curiozitate si adeseori bucurie.  Am facut un mic research printre premiile si nominalizarile la Man Booker Prize, ca nu am avut rabdare si pentru altele, din 2000 pana in prezent, si am vazut ca, dintre cei prezenti in antologie, nu a castigat niciunul intre timp, insa au fost nominalizati (pe long sau short list – pun SL pentru short) urmatorii:

Sarah Waters, SL de 3 ori! in 2002 pentru Fingersmith, 2006 pentru The Night Watch si 2009 pentru The Little Stranger

David Mitchell SL in 2004 pentru Cloud Atlas, in 2006 pentru Black Swan Green si 2010 pentru The Thousand Autumns of Jacob de Zoet

Philip Hensher in 2002 pentru The Mulberry Empire si 2008 pentru The Northern Clemency

Zadie Smith pentru The Autogramh Man in 2002 si SL pentru On Beauty in 2005

Nicola Barker pentru Clear – A Transparent Novel in 2004 si SL pentru Darkmans in 2007

Rachel Seiffert pentru Dark Room in 2001

Monica Ali SL pentru Brick Lane in 2003

Rachel Cusk pentru In the Fold in 2005

Andrew O’Hagan pentru Be Near Me in 2006

Peter Ho Davies pentru The Welsh Girl in 2007

Alan Warner pentru The Stars in the Sky in 2010

Deci 11 dintre cei 20 de scriitori alesi au confirmat si acolo, unii in mod repetat.  Topul meu 5 personal din antologie, ca stiu ca lumea sa da in vant dupa asa ceva, desi e foarte greu de judecat un scriitor dupa o biata bucatica de text, ar arata asa:

1. Peter Ho Davies

2. David Mitchell

3. Alan Warner si Rachel Cusk

4. Dan Rhodes

5. Sarah Waters si Philip Hensher

Ma mai intereseaza tare sa citesc antologii de genul asta, asa ca daca are cineva recomandari, in afara de Granta, care face acelasi lucru si pentru tinerii scriitori americani, le astept cu multumiri.  Insa de data asta le voi lua in engleza, promit!

Advertisements

9 Comments

  1. dragos c said,

    25/06/2012 at 1:18 am

    mamă, ce text lung! trebuie citit pe episoade… să iei și antologia romancierilor americani granta de la leda.

  2. capricornk13 said,

    25/06/2012 at 10:18 am

    da, stiu 🙂 prea lung, dar n-aveam ce sa fac, sunt 20 de scriitori!
    nici nu-mi trece prin cap sa mai iau antologii in traducere, o iau de la book depository 🙂 merci

    • dragos c said,

      27/06/2012 at 9:24 pm

      să știi că sunt traducători buni cei care au scos ediia de la leda.

      • capricornk13 said,

        27/06/2012 at 11:52 pm

        pai si aici traducatorii au fost decenti, cu exceptia doamnei mentionate; tot nu e niciun motiv de a nu citi in original…

  3. hiacint said,

    25/06/2012 at 9:50 pm

    E o ironie în paragraful cu privire la A.L. Kennedy?

  4. cb said,

    26/06/2012 at 2:42 am

    Granta este o revista britanica: http://en.wikipedia.org/wiki/Granta

  5. capricornk13 said,

    26/06/2012 at 5:37 am

    @hiacint: nu, nu e nicio ironie, cred ca e, in schimb, o exprimare deficitara din partea mea! 🙂
    @cb: multumesc mult, am corectat, nu stiu ce a fost in mintea mea cand scriam 🙂

  6. v. leac said,

    09/07/2012 at 10:21 am

    hei, vezi ca a aparut si vol. ll, poate o citesti in original

  7. capricornk13 said,

    11/07/2012 at 10:13 am

    cum adica vol. II? o sa ma uit, dar eu inteleg ca e cate un singur volum cu cate 20 de scriitori o data la 10 ani…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: