Gimnastica mea olimpica – ultima parte

Asa cum se si cuvine, caci tocmai s-a terminat concursul de gimnastica si la Londra.  Din pacate, asa cum spuneam, s-a terminat cu o cadere a favoritei mele, splendida Sandra Izbasa.  Pana si comentatorii nemti de pe Eurosport, de obicei foarte profi, au exclamat cat e de frumoasa! 🙂 Si le parea sincer rau pentru ea.

Dar sa ne intoarcem un pic la Beijing, in 2008.  Cand tocmai respiram usurata ca a disparut, in sfarsit, Horkina din peisaj si pot sa ma uit si eu linistita la o olimpiada fara sa mai strang din dinti de nervi cand isi etaleaza isterica aia fitzele, hop, ma trezii cu alta diva!  Tot o rusoaica, dar cu parinti destepti, emigrati in America.  Tatal ei este fostul gimnast rus celebru Valeri Liukin, vicecampion olimpic absolut la Seoul in 1988, dubla medalie de argint tot acolo la paralele si bara fixa.  Ea se numeste Nastia (Anastasia) si americanii imi umplu urechile de reclama.  Din fericire, fata pare mult mai normala si mai simpatica decat fostele dive si ma resemnez cu asta si, evident, cu gandul ca iarasi va trebui sa luptam de zece ori mai puternic impotriva ei decat ar fi normal.  Sa trecem, deci, la treaba…

In concursul pe echipe castiga China, ceea ce ma bucura nespus!  Pentru ca au facut-o cinstit, nu pentru ca erau la ele acasa, ci pentru ca au fost mult mai bune decat americancele clasate pe doi.  Cele trei gimnaste americane nu au reusit sa stea pe covor la niciunul dintre exercitiile de la sol.  Au fost, insa, per total, mai bune decat noi.  Iar noi am batut din nou la rusoaice ca la fasole, desi trebuie sa recunosc cinstit ca mai mult au gresit ele decat sa fi stralucit noi.  Au cazut de pe barna una dupa alta…

In concursul individual presimtirile mele s-au adeverit intocmai si a castigat Liukin.  Dar vreau sa va spun c-am zis mersi!  Macar de data asta a castigat o fata care are cat de cat alura de gimnasta, nu un mic dulapior, cum arata colega ei de echipa Shawn Johnson, care a castigat argintul.  Bronzul a mers la una dintre chinezoaice, iar Steliana Nistor s-a clasat pe 5.  Izbasa a luat locul 8 la prima ei olimpiada, ceea ce mi s-a parut foarte bine.  De atunci m-am indragostit de fata asta 🙂 Total atipic pentru noi, Steliana a luat cea mai mare nota tocmai la paralele!  Insa, evident, arbitrele de la sol au cazut probabil in cap inainte de exercitiul ei, pentru ca i-au dat un mizerabil 14.500 care a scos-o complet din lupta pentru medalii.  Cand m-am uitat la componenta brigazii am ras de m-am prapadit… Dintre cele 8 arbitre, legatura cu gimnastica feminina de valoare avea una: o bielorusa.  Restul erau din urmatoarele tari de mare traditie: Canada, Germania (le-am pus pe astea primele fiindca macar gimnaste nemtoaice si canadience mai pot fi vazute prin finale de individual compus) si tineti-va bine: Luxemburg, Finlanda, Japonia, Belgia si Noua Zeelanda!  Pai neo-zeelandezele cred ca nici nu pot pronunta denumirile elementelor, eu una nu am vazut niciodata o gimnasta neo-zeelandeza!  Exista asa ceva?  Sau finlandeze?  Cum mama zmeilor s-au facut muierile astea arbitre de gimnastica?!!!!! Pe baza de ce?  Ca gimnastica la televizor am vazut si eu, har lui Darwin!

Concursul pe aparate n-a mai fost, de data asta, grozav pentru noi.  A inceput cu sariturile la care n-am calificat nicio gimnasta, castigate de o ilustra necunoscuta coreeanca, insa cu formidabila Oksana Chusovitina pe doi.  Ce incredibil sa iei o medalie olimpica in gimnastica la 33 de ani!  Si ce ochi am facut cand am vazut-o si acum, la Londra, la 37!  Si chiar in finala de la sarituri… O mare sportiva uzbeca ce concureaza acum pentru Germania, nimic de zis.  Cred ca este unica gimnasta din lume care a participat la sase olimpiade 🙂 Daca nu cumva si unica sportiva din lume!  Sau si Elisabeta Lipa a fost tot la sase?  Nu mai retin… La paralele Steliana a facut, din pacate, o greseala – nu a tinut una dintre rotatii – si a ajuns imediat pe locul 7, lasandu-le pe cele doua chinezoaice sa imparta podiumul cu Liukin pe doi.  La barna nu am calificat-o decat pe Gabriela Dragoi, care a primit locul 5.  Americancele Liukin si Johnson au luat aurul si argintul, lasand bronzul unei chinezoaice.  Si singura noastra medalie de aur a venit, ca si anul asta, tot de la extraordinara Sandra Izbasa, careia arbitrele chiar nu au avut ce sa-i faca!  A fost aproape perfecta: priviti acest exercitiu, merita! 🙂 Si ascultati-i pe comentatorii BBC, intotdeauna cei mai profesionisti si mai echidistanti – chiar cand vine vorba de propriile lor gimnaste!

Revenind la Londra, vad ca sunt tot felul de speculatii acum prin ziare ca Belu si Bitang renunta din nou la lot dupa ce s-a intamplat aseara.  Belu mi s-a parut, intr-adevar, negru de suparare dupa sol.  Nici macar nu s-a uitat la Sandra cand a revenit de pe covor – i-am vazut vorbind ceva mai tarziu, ea raspundea “nu stiu” cu zambetul pe buze, ceea ce probabil ca l-a enervat si mai rau!  Inteleg ca Ponor a fost si ea dezamagita ca antrenorii nu au felicitat-o pentru argint.  Daca asa este e mare pacat, Catalina e o mare campioana, iar balbaielile de arbitraj nu sunt vina ei.  Ce folos ca s-a concentrat si a izbutit un exercitiu perfect, dupa ce practic i se luase bronzul de la gat cu nici jumatate de ora inainte, ca sala a huiduit cand i-a vazut nota… Ca nu s-a relaxat ca Sandra la sfarsitul exercitiului – care ar fi avut mari sanse la aur fara prostioara din final.  Nu stiu daca Belu si Bitang ar fi trebuit sa se razbune taman pe propriile gimnaste pentru frustrarile pricinuite de arbitraj.  Sau in niciun caz pe Catalina Ponor!  Pe Izbasa cred ca si eu m-as fi necajit nitzel, parca prea a fost de copil rasfatat greseala ei la spartul targului, dupa ce isi terminase diagonala si mai trebuia sa faca numai un salt pe care il are oricand la degetul mic.  Insa nici asta nu e justificat in conditiile presiunii de olimpiada, atunci cand concurezi ultima si esti campioana en titre – toata lumea asteapta enorm de la tine.   Mi-ar parea rau ca cei doi antrenori sa plece, ar insemna, probabil, sfarsitul marii epoci de glorie a gimnasticii din Romania.  Cred ca nu-si mai inchipuie nimeni ca rezultatele lor sunt intamplatoare si ca victoriile noastre au fost date in primul rand de talentul gimnastilor.  Rezultatele noastre au fost produsul unui sistem – sistem pus la punct de Bela Karoly si continuat in acelasi stil de Belu si Bitang – pregatire centralizata in lotul de la Deva, disciplina stricta si munca pana le sar ochii din cap.  Gimnastica americana a avut rezultate nule pana a inceput sa pratice exact acelasi sistem, iar in China stie toata lumea cum sta treaba.  O sa vedem, dar presupun ca si anii de glorie trebuie sa se incheie la un moment dat, asa ca…

Revenind la concursul de ieri, desi am fost, desigur, amarata de rezultatele noastre, am avut si o mare bucurie.  Am vazut cel mai frumos exercitiu de gimnastica din viata mea – cel al olandezului (!!!) Epke Zonderland la bara fixa.  The flying Dutchman a facut cea mai dificila combinatie de desprinderi de bara consecutive din istoria aparatului – trei salturi consecutive de dificultate E – Cassina, Kovacs si Kolman. Sala a innebunit pe buna dreptate si cred ca juriul ar fi fost linsat daca olandezului nu i s-ar fi acordat medalia de aur.  Pana si adversarul lui redutabil, neamtul Hambüchen, a venit si l-a imbratisat dupa exercitiu, desi stia ca va pierde aurul, iar comentatorii nemti, intr-o izbucnire total necaracteristica, au cazut de acord ca e cinstit ca gimnastul lor sa piarda!  Regal de gimnastica:

http://www.youtube.com/watch?v=LzCm0-4bbv8

Si un paragraf extrem de misto din articolul Emmei John in The Guardian:

“The men’s high bar final provided the most sensational spectacle the North Greenwich Arena has yet witnessed, as Epke Zonderland of the Netherlands reached stratospheric heights to take the gold. Zonderland became the first ever male gymnast to win a medal for his country, and he did it with the kind of style that would earn him instant entry to the Dangerous Sports Club, not to mention British Airways’ frequent flyer programme.”

Pe langa toate cele, olandezul mai e si total atipic pentru un gimnast: e frumusel foc, foarte inalt, suplu – pur si simplu nu etaleaza vizibil pachetele de muschi, relaxat, cu plete si un zambet absolut fermecator!  Neamtul Hambüchen si chinezul Zou Kai pareau pe podium, prin comparatie,  rudele sarace de la tara!  Pentru acest moment de exceptie sunt dispusa sa iert multe dintre fazele penibile ale concursului.  Absolut minunat, va dau cuvantul meu de onoare ca nu m-as fi bucurat mai tare pentru Zonderland nici daca ar fi fost roman sadea!

O sa inchei saga asta interminabila spunandu-va ca sunt constienta ca toate cele scrise de mine sufera de subiectivism, fanatism si sunt cel putin suspecte de nationalism sovin.  Nici nu mi-am propus sa dau dovada de obiectivitate, sa judec la rece!  Am vrut sa va spun  povestea pe care am trait-o eu si stiu cat e de naiva si adesea patetic-ridicola.  Insa daca esti atat de pasionat de sport ca mine, momentele in care echipa ta favorita intra “pe teren”, indiferent de sport, nu mai au nicio legatura cu realitatea, cinstea, dreptatea sau echilibrul!  Pulsul ti-o ia razna si nu mai gandesti, simti, alergi acolo, iti dai duhul alaturi de “ai tai” 🙂 Singura mea circumstanta atenuanta este ca n-am numai sportivi sau echipe preferate din Romania.  Acum la olimpiada am fost la fel de suparata ca si pentru ai nostri fiindca gimnastii englezi au fost frustrati de argintul olimpic, ca italianca Ferrari merita bronzul la sol in locul Mustafinei sau ca Asafa Powell nu a mai fost atat de bun cum era obisnuit.  Am fost fan Henrietta Onodi, care e unguroaica, Florence Griffith-Joyner, americanca, sunt nebuna dupa Manchester United, dupa echipa de rugby a Noii Zeelande si a Angliei, i-am admirat enorm pe Pieter van den Hoogenband si Inge de Bruijn.  O sa spuneti ca toti cei mentionati nu prea au facut concurenta Romaniei si asa este, dar va rog sa ma credeti ca n-am plecat deloc suparata de la stadion cand Man Utd i-a facut praf pe Dinamo (echipa mea favorita de fotbal de cand aveam 3 ani!) la Bucuresti, fiindca am fost mult prea impresionata de Giggs care a castigat meciul singur! 

Desi mai nutresc oarece sperante, logica imi spune ca probabil a fost ultima olimpiada, cel putin pentru o vreme, la care Romania sa fie la nivelul de top in gimnastica.  Oricum a fost surprinzatoare si revenirea de acum, dupa Beijing parea ca o luam la vale destul de serios.  La mondialele din 2009 de la Londra nu am luat nicio medalie la fete (ne-a salvat obrazul Dragulescu, aur la sarituri si cal).  La Birmingham la europene in 2010 am iesit ca echipa pe locul trei dupa Anglia(!) si am reusit numai o medalie de aur la sol, una de argint la barna si una de bronz la paralele.  La mondialele de la Tokyo din 2011 nu am luat absolut nimic!  Deci ar trebui sa fim foarte fericiti cu cele trei medalii olimpice obtinute la Londra.  Imi pare rau sa spun, dar cred ca la Rio va fi mult mai greu.

Mai vorbim despre gimnastica la mondialele din 2013 🙂  Capri over and out, ca v-a innebunit destul zilele astea!

Later edit: acum imi dau seama c-am spus povestea olimpiadei de la Londra fara s-o bag in seama nicio secunda pe proaspata campioana olimpica absoluta.  Explicatia este ca nu am vazut concursul individual si inca nu este nicio versiune completa a lui online, incerc sa fac rost repede de ea, asa ca nu ma pot pronunta decat pe baza impresiei pe care mi-a facut-o pe echipe.  Pe aparate nu a facut nicio impresie, biata de ea, a iesit ultima la ambele aparate la care a concurat. 

In primul rand, daca trebuia sa castige o americanca (si probabil trebuia, fiindca rusoaicele au fost extrem de inconstante, cea mai slaba echipa a Rusiei vazuta de mine la vreo olimpiada), atunci ma bucur foarte tare ca aceasta a fost Douglas.  Dintre cele trei concurente cu sanse – ea, Raisman si Wieber – o prefer de la mare distanta.  Si nu pentru ca e de culoare sau din alte motive stupide, ci pentru ca mi s-a parut gimnasta cea mai completa dintre cele trei.  Are cea mai frumoasa tinuta, nu este exclusiv atleta ca Wieber (oroare! brrrrr…) si Raisman, ci are momente de gratie si expresivitate.  In afara de asta, este mult mai simpatica decat colegele ei, are un zambet de copil bun, se grabea sa le felicite pe celelalte fete, nu a concurat cu incrancenare.  Evident, insa, ca Gaby Douglas nu este o mare gimnasta, nu va fi niciodata – este fix acelasi lucru pe care il produc americanii in mod constant de la Mary Lou Retton incoace, cu exceptia vaga a Nastiei Liukin: o masina de castigat medalii.  Ca mie ea mi se pare mai feminina, mai expresiva si mai vesela decat colegele ei nu schimba cu nimic faptul ca, de fapt, sunt intersanjabile, oricare dintre ele putea avea norocul sa aiba nervii mai tari in seara respectiva si sa greseasca mai putin.  In opinia mea nu Gaby Douglas a castigat concursul, ci el a fost pierdut de Komova si Mustafina.  Douglas, Raisman, Wieber, ele sunt pe acolo pe undeva tot timpul, ca niste obstacole intr-o cursa.  Stii ca vor executa bine elementele atletice de dificultate mare, asa ca n-ai decat sa le bati, daca te tine, fiind la fel de buna ca ele sau aproape la fel de buna tehnic.  Pentru ca atunci poti fi convinsa c-ai castigat concursul daca esti rusoaica, romanca, ucrainianca, englezoaica sau what have you – ai doua-trei clase de gratie si expresivitate artistica peste ele, n-au nicio sansa!  Problema e ca, de ani de zile, noi astea nu reusim sa fim la fel de bune ca ele tehnic pe parcursul intregului concurs individual.  La olimpiada asta se aplica cele de mai sus in cazul rusoaicelor.  Romanca Izbasa, in schimb, nu putea sa iasa mai sus de locul 5 (si ma mir foarte tare ca l-a obtinut si pe ala) cu un exercitiu la paralele de nota 13.900 – asta e nota pentru a doua jumatate a clasamentului!  Nu inteleg cum de Belu si Bitang nu au pregatit-o fie pe ea, fie, daca ea nu era in stare, pe Iordache, pana la epuizare pe un exercitiu de dificultate de minimum 6, pana il executau cat de cat decent!  Cum s-au gandit ei a avem cea mai mica sansa de a castiga individualul – si presupun ca-si doreau asta – daca nu luam si la paralele macar un scor de 15!  Or toate gimnastele noastre au luat sub 14 pe echipe.  Si nu pentru ca au ratat, n-a cazut niciuna, au avut ceva greseli, insa nu majore.  Ci pentru ca gradul de dificultate al exercitiului era infim! 

Intorcandu-ne la campioana – whatever.  Stiu ca pare rece, dar asta e, nu pot sa fiu impresionata de ea foarte tare, nu are mare lucru iesit din comun fata de celelalte.  Pare o fetita draguta si ma bucur pentru ea, o sa castige bani si asta e excelent la sacrificiile imense pe care le-a facut si ea si mama ei ca sa ajunga aici.  I-am vazut povestea pe NBC si e frumoasa, impresionanta, maica-sa e o tipa grozava.  Asa ca bravo Douglas, felicitari, noroc si la revedere.  Sunt convinsa c-o mai vad maximum un an, eventual la mondiale, dupa care dispare ca si celelalte, paf…

Advertisements

17 Comments

  1. cinemavictoria said,

    08/08/2012 at 4:19 pm

    ce frumos a fost! sa stii ca voi mai reciti uneori episoadele si sper sa nu te superi daca se va intampla sa mai comentez :), cu vreo chestioara interesanta pe care o voi descoperi, cine stie …
    de exemplu, am gasit pe tub filmuletul de la olimpiada din 1972 (cea care din pacate a ramas in istorie din motive mult prea tragice), cu faimosul element executat in premiera de olga korbut la paralele:

    ce haioasa era tipa, cu coditele ei :), pe vremea aia americanii nici nu existau in gimnastica, noi da …

  2. capricornk13 said,

    08/08/2012 at 5:42 pm

    hei, cum sa ma supar, imi face mare placere! 🙂
    da, tare Korbut, intr-adevar! cat despre americance, ele au aparut in gimnastica odata cu Bela Karoly si apoi cu chinezul care le-a antrenat pe Patterson si acum pe Douglas

  3. we said,

    09/08/2012 at 12:32 am

    capri, tu ai facut cumva gimnastica?

  4. capricornk13 said,

    09/08/2012 at 8:12 am

    @we: nu, n-am facut – adica presupun ca alea trei dati cand aveam 7 ani pana m-am lasat si m-am dus la inot nu se pun! 🙂
    profesionist de-adevaratelea, insa, n-am facut decat atletism, trei ani si jumatate (dupa unul de inot); dupa care m-a oprit mama acasa fiindca luasem premiul doi in clasa a VII-a, cu 9:75 fata de 9:80 al colegei mele de clasa 😀 – in consecinta, m-am apucat de jucat baschet in scoala, apoi in liceu si primii doi ani de facultate – si jucam cu baieti care jucau in divizia nationala si in B, fiindca-mi fusesera colegi de liceu si se strangeau in liceu sau in parcul Titanii in fiecare zi 😀
    daca vrei sa spui ca atunci n-am de unde sa stiu bla bla, te rog nu te obosi 🙂 ca doar toti baietii discuta despre fotbal, nu? eu aberez despre gimnastica! 🙂

  5. we said,

    09/08/2012 at 6:23 pm

    chiar nu te-as fi intrebat de unde stii. atat ca am remarcat jargonul.

  6. Vasile said,

    10/08/2012 at 7:30 pm

    Chiar este impresionant modul de relatare .Mult mai reusit decat al celor din ziarele GSP sau Prosport,fara gluma!Nu discut despre exactitatea afirmatiilor ,ca n-am chef sa verific , ma refer la stilul de a relata, un stil care spune ceva, stilul “bucuria de a trai” .Chiar ma intrebam de unde atata viata?Dupa comentarii am aflat ca ai facut (cat de cat ) un sport.In tinerete si eu am facut sport semiprofesionist(inainte de 90),1 an de zile in divizia de juniori la fotbal.Plus ca eram mare fan al alergarilor pe distante lungi 1 km -5 km.Alergam de placere,fara sa ma impinga nimeni de la spate.Dupa terminarea liceului am devenit sedentar!Olimpiada londoneza la gimnastica feminin a fost din start a SUA.Daca te uiti de la calificari si pina in ultima zi ,si compari notele obtinute de americani cu cele ale concurentei te edifici fara a fi mare arbitru de gimnastica(note umflate pt sua).Eu am vazut tot concursul de gimnastica feminin.

  7. capricornk13 said,

    11/08/2012 at 10:56 pm

    @we: a, pai cu jargonul e simplu, daca te uiti la gimnastica timp de 32 de ani, cum m-am uitat eu, e imposibil sa nu retii cate ceva! 🙂
    @vasile: multumesc frumos pentru apreciere 🙂 iar “de unde atata viata” nu e valabil la mine numai in cazul sportului si numai pe teme de sport, mi se spune adesea ca parca sunt o pustoaica de 15 ani care a luat ecstasy 😉

  8. cinemavictoria said,

    12/08/2012 at 6:39 am

    am gasit pe tube ceva exquisite si m-am gandit ca poate o sa te bucuri si tu sa (re)vezi, e vorba de solul cameliei voinea de la mondialele de la rotterdam din 1987:
    http:

    ce ritm avea, ce simt al muzicii, cata imaginatie (combinatia de acrobatica si break dance e incredibila), cu regret spun, dar nu prea mai vezi asa ceva in prezent …
    din cate am inteles, in ziua aceea, in concursul pe echipe, la care romania a castigat medalia de aur, s-au luat trei note de zece la sol, una dupa alta: daniela silivas, aurelia dobre si camelia voinea, de altfel se pare ca si octavian belu ar fi declarat ca aceea ar fi fost cea mai tare echipa de gimnastica ever a romaniei (si cu cati szabo in componenta).

  9. capricornk13 said,

    13/08/2012 at 3:42 pm

    @cinema: aoleu, m-ai facut sa revad tot campionatul ala!!! adevarul este ca merita, e intr-adevar cea mai buna echipa a Romaniei din istorie (nici cea din 89 n-a fost rea, insa in 89 ne-au furat mult mai mult decat au reusit in 87
    vezi ca ma pornesc imediat sa-i fac de rahat si pentru mondiale, aici nu am dezvoltat pentru ca era vorba de olimpiade! 😀

  10. Ben Ami said,

    22/09/2012 at 4:44 pm

    http://en.wikipedia.org/wiki/Josefa_Idem mi-am permis sa-ti ofer un link intrucat am vazut ca e musai sa stii de gagica asta. eu m-am speriat cand m-am uitat la cursa ei de la Londra.

  11. Ben Ami said,

    22/09/2012 at 4:46 pm

    la naiba, imi cer scuze ca revin, am gasit un link inca si mai ok http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_athletes_with_the_most_appearances_at_Olympic_Games
    toate cele bune!

  12. capricornk13 said,

    25/09/2012 at 12:39 pm

    @ben ami: da, impresionant ca Idem a participat la 8 olimpiade, pe de alta parte uita-te la Lipa (e Oleniuc in al doilea link de la tine): a participat “numai” la 6 olimpiade, insa e cea mai titrata sportiva din canotaj, a castigat de doua ori mai multe medalii decat cucoana de mai sus, iar la medalii de aur nici nu discuta! eu am cunoscut-o pe Elisabeta Lipa in 2003, cand s-a luptat singura sa faca rost de bani pentru participarea la Atena – Federatia nu avea bani, se certase furca cu ei. Si a reusit sa-si duca echipa la Atena si sa vina acasa cu medalia de AUR! La peste 40 de ani!

  13. Ben Ami said,

    25/09/2012 at 4:26 pm

    si apoi s-a facut de rusine la ultimul bac (al sportivilor, cel de dinaintea celui… adevarat) cand a bagat pe spaga “normali” la sportivi… si noi ca noi, ca poate uitam, dar ei intre ei n-o sa uite pana mor.

  14. Ben Ami said,

    25/09/2012 at 4:30 pm

    Merlene Ottey e febletea mea si, probabil, nu numai 🙂
    e si din bransa mea si arata si ca un top model… chiar si la 52 de ani.
    evident, e taur, ca si mine 🙂

  15. 03/10/2012 at 7:26 pm

    buna, am gasit azi un montaj care mi-a placut si m-am gandit sa ti-l trimit si tie, in caz ca nu ai dat deja de el pe tub:


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: