În căutarea sensului pierdut

Man’s Search for Meaning – Viktor E. Frankl

Pocket Books, NY, 1967

Probabil că cei care au studiat psihologia, precum şi cei care s-au preocupat îndeaproape de domeniu vor surâde condescendent la această însemnare a mea şi-mi vor considera hilar entuziasmul târziu.  Dar nu scriu pentru ei, ci pentru cei care, ca şi mine, au fost spălaţi pe creieri cu Freud şi Jung până la refuz, însă nu au auzit niciodată de Frankl, întemeietorul “celei de a treia şcoli vieneze de psihoterapie”.  Deşi vienezii sunt foarte mândri de geniile şi nenumăratele spirite creatoare din istoria oraşului (au şi de ce!), niciunul nu mi l-a menţionat vreodată pe Frankl printre ele.  Surpriza mea este uriaşă, repet, uriaşă, iar singura explicaţie posibilă pentru ceea ce mi se pare o inadmisibilă ignoranţă în masă în ceea ce-l priveşte este faptul că Freud şi psihanaliza vând mai bine, au creat o industrie în psihoterapie.  Explorarea subconştientului e treabă anevoioasă, pe termen lung, deci al naibii de avantajoasă pecuniar pentru psihanalist… E o concluzie care poate părea cinică, însă vă las să judecaţi singuri după ce citiţi cartea lui Frankl, care a reprezentat punctul de pornire pentru metoda creată de el – logoterapia sau analiza existenţială.

Viktor E. Frankl a fost internat în ghetoul/lagăr de la Theresienstadt în 1942, trimis la Auschwitz în 1944 şi de aici în alte două lagăre de concentrare care aparţineau de Dachau.  A fost eliberat în iulie 1945 de americani, s-a întors la Viena şi a publicat prima versiune a acestei cărţi în 1946, sub titlul “Trotzdem Ja Zum Leben Sagen: Ein Psychologe Erlebt das Konzentrazionslager” (Totuşi, să spui da vieţii: un psiholog trăieşte experienţa lagărului de concentrare).  Versiunea de faţă a cărţii în engleză a apărut în SUA în 1959, scrisă de autor direct în engleză – pe lângă Universitatea din Viena a mai predat la Harvard, Dallas, Pittsburgh.  Puterea pe care a avut-o acest om de a transforma experienţa cumplită prin care a trecut în sursă de cunoaştere şi de terapie, ajutor, pentru întreaga umanitate, mi se pare fascinantă.  Unul dintre nepoţii săi a făcut un documentar despre el, despre care puteţi afla mai multe aici.

Man’s Search for Meaning are două părţi.  În prima Frankl îşi povesteşte experienţele din lagărul de concentrare, punctând acele aspecte psihologice care i-au format şi susţinut ideile ce stau la la baza logoterapiei.  A doua parte descrie conceptele fundamentale ale şcolii psihologice pe care a creat-o în mod clar, concis şi extrem de uşor de înţeles.  Întregul se constituie într-o lectură mult mai pasionantă decât v-aţi putea închipui vreodată în legătură cu un “manual” de introducere într-o ştiinţă/teorie.

Ideea centrală a gândirii lui Frankl este că există o libertate fundamentală a fiinţei umane de a alege ce atitudine să ia, libertate prin care transcende condiţiile instinctului şi istoricului personal/colectiv (Freud, Adler, Jung) şi cele ale mediului (reflexe condiţionate, behaviorism).  Şi că această libertate, dublată de responsabilitatea pentru alegerea făcută, este potenţată de faptul – dovedit, în opinia lui Frankl –  că omul are/ ştie că există / îşi caută un sens al existenţei.  Este deci împotriva “pan-determinismului”, cum îl numeşte el, celorlaltor teorii psihologice, care spun, într-un fel sau altul, că psihicul uman este condamnat inexorabil, condiţionat fără drept de apel (de instincte şi ceea ce se află în subconştient, de arhetipuri etc.).  Şi-a numit metoda “logoterapie” pornind de la “logos”, iar nevrozele create de această lipsă de sens sau pierdere de sens, le-a numit “noogenice” – de la “nous” – susţinând că foarte multe probleme psihice, în special în secolul XX, datorită pierderii definitive a busolei date de credinţă şi tradiţii, sunt nevroze existenţiale, provin din crize de sens.  Desigur că noutatea rezidă numai în aplicarea filozofiei existenţialiste pe tărâmul psihologiei, dar trebuie să recunoaştem că este o mare noutate în raport cu metodele “clasice”, predominante, care caută să vindece scormonind în trecut/subconştient.  Pe când analiza existenţială a lui Frankl se concentrează pe aici şi acum, cu viziune spre viitor.

Printre altele, analizând crizele, situaţiile care pun fiinţa umană faţă în faţă cu alegerea pomenită, atinge iubirea şi suferinţa. Ceea ce scrie Frankl despre iubire, în numai două paragrafe, este probabil cea mai completă, profundă şi clară explicaţie a noţiunii pe care eu am găsit-o vreodată (în acelaşi timp fascinantă, de domeniul revelaţiei!).  Iată nişte insights: “Love is the only way to grasp another human being in the innermost core of his personality”; “By the spiritual act of love, you give the other the possibility to actualize his potential”.

Nu ştiu alţii cum sunt, însă mie mi se pare limpede precum cristalul că e preferabil să gândeşti ca Frankl, chiar în ipoteza în care n-ar avea dreptate! Mi se pare net preferabil să crezi că poţi transcende, prin ceea ce reprezinţi, suma experienţelor pe care le-ai avut şi a factorilor care te-au condiţionat şi că întotdeauna va exista un sens pentru care merită să parcurgi drumul – sens care e numai al tău.

Ştiu că experienţa intensă pe care am avut-o eu citind cartea e foarte personală, îmi confirmă mie sau îmi clarifică, aduce la nivel conştient nişte lucruri în care credeam dinainte.  Totuşi, insist să o recomand tuturor, pentru că am nemărginită încredere că o astfel de lectură nu poate face decât bine, chiar dacă nu va fi pentru voi atât de convingătoare, puternică sau relevantă pe cât a fost pentru mine.  Şi n-aş vrea să vă feriţi de ea din pricina primei părţi.  Da, e dureros şi dificil să receptezi încă o imagine a ororilor din lagărele naziste. Dar având în vedere că Frankl le-a trăit şi că le redă cu o voce suficient de detaşată şi totodată empatică (total lipsită de accente revanşarde) încât să reliefeze exact aspectele psihologice cheie, cred că nu se poate justifica nicio reţinere de natură “sensibilicoasă”.  Fiindcă înăuntru e aur curat.

Aviz cititorilor români, cartea a fost tradusă acum vreo doi-trei ani la editura Meteor Press, se găseşte pe scribd aici.  Nu ştiu nimic de calitatea traducerii, versiunile engleze şi germane sunt, desigur, preferabile, în cazul în care aveţi acces la ele.

Advertisements

15 Comments

  1. Eugen said,

    11/04/2013 at 12:48 pm

    E intr-adevăr o descoperire. De mult sunt convins ca sufletul trage organismul dupa el, si credinta intr-un scop, in ceva ce avem de facut in viitor, ne prelungeste viata spre acel viitor. Desi poate ca Freud si Jung au rezolvat ceva probleme, mai mult au pregatit terenul pentru reflexele sociale. Ei au sugerat oamenilor cum sa viseze si cum sa se prefaca a fi bolnavi pentru a fi mai usor de condus in noua societate intensiv exploatatoare. Subordonarea telului propriu unei vointe straine, asta a fost rezultatul efectiv si de aici rezistenta in a-i detrona. Pentru ca teoriile lor raspund foarte bine scopurilor guvernantilor.
    Sau teoriei conspiratiei 😀

  2. val said,

    11/04/2013 at 12:56 pm

    am mai auzit in diverse medii de Frankl, dar niciodata nu i-am dat importanta. probabil nu am inteles prea bine care-i faza cu el si nici titlul nu mi-a atras atentia. acum m-ai facut curios. pare altceva. o sa caut cartea, am intrat pe site-ul dedicat lui si m-a surprins ce am gasit pe acolo. intr-un mod placut.

  3. capricornk13 said,

    11/04/2013 at 1:39 pm

    @eugen: hai să nu ne avântăm spre scopurile guvernanţilor etc., deşi ar putea fi ceva pe acolo pe unde baţi tu, în sensul că teama (de viitor), angoasele sunt mobilul deciziilor indivizilor în lumea actuală, iar acest lucru este, mai degraba, in avantajul celor care guvernează
    dar asta n-are nicio legătură cu Frankl, să ne concentrăm pe libertate şi responsabilitate individuală 🙂
    @val: aşa “auzisem” şi eu de el, dar nu-i dădeam importanţa cuvenită 🙂 mă bucur mult că ţi-a plăcut ce ai găsit!

  4. cleosejoaca said,

    11/04/2013 at 9:05 pm

    Cred, am crezut mereu, că alegem cine suntem/cine vom fi în fiecare clipă de acum. Şi da, e teribil de greu să lăsăm minele vechi în minele lui de sare, însă tot ce înseamnă om şi evoluţie şi poveşti aievea de ridicat părul pe braţe sunt rezultatul acestei rare şi splendide ambiţii care ne împinge să fim mai muult decât eram.

    Deci am să-l caut pe Frankl. 🙂

  5. Constantin said,

    12/04/2013 at 4:38 am

    Bravo,Rodica!frumos si interesant blog.Tare bine imi pare ca te-am reintalnit,dupa atata amar de ani…cum as putea lua legatura cu tine?in afara de e-mail,pentru ca nu-mi functioneaza adresa…

  6. capricornk13 said,

    12/04/2013 at 10:50 am

    @cleo: aşa să faci, sunt convinsă c-o să-ţi placă! 🙂
    @constantin: păi…pe e-mail sau pe blog, nu ştiu cum am putea altfel! adresa mea este capricorn_k13@yahoo.com, scrie şi tu de pe o adresă care funcţionează! 🙂

    • Constantin said,

      12/04/2013 at 3:16 pm

      Rodica,tu ma mai tii minte?ai fost comandanta mea de detasament:)…sa nu-mi zici ca m-ai uitat…facebook nu ai?eu am .constantin aurelian.Abia astept sa vorbim…

      • capricornk13 said,

        12/04/2013 at 7:59 pm

        Mi-am dezactivat FB si sunt mandra de asta 🙂 scrie-mi te rog pe mail, sunt in austria si e dificil altfel
        Nu stiu sigur daca-mi amintesc, dar asa cred 🙂 sunt aproape 30 de ani de atunci!!! 🙂

  7. mihaela said,

    13/04/2013 at 5:07 pm

    Este simplu de răspuns de ce alt vienez e mai faimos decît Frankl, iar analiza existenţială e marginală în psihologie în continuare: Cei mai mulţi oameni nu sunt ca oamenii descrişi de Frankl, capabili să-şi analizeze sensul vieţii, să aleagă una din cele trei modalităţi de a trăi cu sens etc. Cei mai mulţi oameni sunt simptom umblătoare, infantili, paralizaţi şi împiedicaţi de tot aparatul pe care l-a descris Freud.
    Vezi că ultimele filosofii psihologice încearcă să elimine ideea determinismului şi să le prezinte oamenilor responsabilitatea şi puterea lor de a fi compleţi, fericiţi, deosebit de speciali etc. Dar nu funcţionează…încă. Poate trebuie să treacă vreo cîteva generaţii şi o orientalizare a gîndirii pentru asta.

  8. capricornk13 said,

    15/04/2013 at 7:19 am

    Mihaela, multumesc pentru comentariu, foarte insightful!
    Nu stiu dac-as indrazni sa merg chiar pana unde mergi tu, ca cei capabili sa-si analizeze sensul vietii sunt extrem de putini. In sensul ca, daca este adevarat, mie mi se pare ca tocmai asta lipseste, cineva care sa-i conduca, sa-i “lumineze”, au nevoie de cartea lui Frankl pentru a constientiza ce le lipseste.
    Presupuneam ca este cam cum spui tu cu eliminarea determinismului, pentru ca din minimul research internautic pe care l-am facut am vazut ca-n SUA teoria a creat ceva adepti. scoli etc. Insa am senzatia ca vorbim mai degraba de ceva gen “gandire pozitiva” decat de lucrurile elementare dar extrem de profunde prezentate de Frankl.
    Foarte interesanta remarca ta despre “orientalizarea” gandirii. La ce te referi? La incorporarea filozofiilor hindu, budiste etc.?

    • mihaela said,

      16/04/2013 at 1:29 pm

      da, mă refer la asta, ca schimbare a modelului de a vedea lumea, timpul, sinele şi, în consecinţă, o schimbare în comportamente. Cred că asta e ce urmează în cultura psihologică occidentală, chiar dacă new-agismele şi pseudoştiinţa sunt criticate vehement de vîrfurile cercetării în domeniu încă din anii ’70. Şi totuşi, uite cum infloresc… Personal, cred că acum orientalizarea, cel puţin pentru România, este ca şi cum ai planta portocali la Bîrlad: s-ar putea să rezulte nişte copaci cu fructe acre şi prăpădite, dacă există şi alea. Dar…timpul trece, clima se schimbă 🙂
      Nu cred că Frankl e de nivelul motivaţionalilor, dar pentru lecturi mai moderne, recomand cărţile lui Yalom. Nu alea de popularizare sau romanele…ci, de exemplu, Psihoterapia existenţială (Existential Psychotherapy).

      • capricornk13 said,

        16/04/2013 at 1:57 pm

        Am vazut si eu ca Yalom e cel mai fervent adept si urmas, ma pregateam sa-mi iau, multumesc mult pentru recomandare.
        New agismele ma enerveaza si pe mine de mor, chiar daca nici nu stiu prea bine ce-s alea!!! Cred ca de la Frankl se poate construi ceva foarte profund fara sa dai in diverse isme de prost gust. Si cu orientalizarea gandirii ai dreptate, se poate prelua ce e de valoare (si e, har lui Darwin cat vrei) ocolind capcanele de doi bani gen sa mergem in ashram, sa stam toata ziua in lotus si sa meditam sau sa ne cretinizam gen Madonna si Richard Gere. In fond indienii au inventat ideea de dumnezeu 😀

  9. we said,

    16/04/2013 at 12:15 am

    capri, cred ca ar tb. sa te uiti si in context istoric. Frankl isi expune teoria in anii 50-60. In momentul acela, psihologia americana incepuse deja masuratori, incercau sa aiba niste chestii masurabile. Deja timpul era trecut pentru filosofeme si lucruri evanescente. In +, venea dupa Freud si dupa Jung. Al doilea cam acoperise si partea asta (existentialul), dar dintr-o alta perspectiva, una istoric-culturala.
    Just curios, cat ai citit tu din primii 2?
    Chestia existentiala e tratata azi de catre motivationali:) te duci la 1 si te-ai scos:)

    re la celalalt post al tau, cu bridge’ul (felicitari!), uite cum ii apuca shpiritul de dreptate neiertatoare pe unii. n-am chef sa creez iures pe aici.

  10. capricornk13 said,

    16/04/2013 at 12:09 pm

    @elf: da, cred ca ai dreptate cu contextul istoric – oricum, americanii par sa fie cei mai avansati si in domeniul lui Frankl, par singurii care au preluat si dezvoltat linia
    si cu cititul din primii doi ai dreptate, trebuie reluati (mi-am si luat electronic Introducerea si Despre vis ale lui Freud); din Freud am citit Introducerea in psihanaliza, Interpretarea viselor, Omul cu sobolani si Omul cu lupi plus o biografie. Dar asta se intampla acum aproape 20 de ani. Jung am citit aia cu arhetipurile, tot acum 20 de ani. Deci nu prea se pune. Plus ca i-am asociat cam nedrept pe el si pe Freud, in fond Jung e mult mai “spiritual” decat Freud si predica si el descoperirea sinelui.
    multumesc frumos pentru felicitari, e o chestie foarte simpla pe care m-am bucurat s-o scriu 🙂

  11. 18/05/2014 at 12:09 pm

    […] de la cartea lui Viktor Frankl, despre care am scris aici si de la o conversatie cu Mihaela la insemnarea respectiva, ma hotarasem sa-l caut pe Yalom, care […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: