Acum 27 de ani stateam un pic mai sus si cu cateva balcoane mai la stanga de sezlongul de pe care clapacesc acum. De vizavi, din restaurantul de la Vega, nu se auzea trupa asta buna, buna, care a trecut la coveruri Edith Piaf dupa Collins si ABBA, ci, probabil, ceva gen Savoy sau Mirabela Dauer – mai aveau douazeci de minute pana sa inchida si, in mod sigur, nu erau atatea lumini pe plaja. Lipsea elegantul Vintage beach cocktail bar din fata piscinei, de pe nisip, iar conceptele de wi-fi, laptop sau ajuns de la Viena aici in 4 ore imi erau straine. Sau, nu, cred ca ma apucasem deja de citit SF… Nu ma pregateam nici sa ma duc la culcare din cauza de turneul de bridge de dimineatza. Nu numai fiindca nu invatasem inca sa joc sau nu m-ar fi lasat tata 🙂 cu adultii la masa, ci si fiindca pe-atunci concursurile de bridge devenisera deja amintiri sau dorinte… Conducerea de partid si de stat fusese de parere ca-s prea multi indivizi cu creier in acelasi loc!
Da, aici, in hotelul Alcor din Mamaia mi-am petrecut o luna din vara lui 86, inclusiv cele interminabile 57 de secunde ale cutremurului din august. Mi se pare ireal, zugraveala exterioara, obiectele sanitare si faianta s-au pastrat neschimbate. Chelneritele din restaurant arata si ele ca si cum e posibil sa fi trecut prin cele 27 de veri tot in locul asta!
E o senzatie indescriptibila, imi amintesc cu precizie, de fapt retraiesc ganduri, sperante, visuri de atunci in alternanta cu cele prezente… Si stiu sigur c-o sa ma trezesc intr-una din dimineti sa vad rasaritul de pe balcon, ca sa intregesc paralela sau sa inchid cercul 🙂 Perceptia timpului mi-e complet distorsionata, mintea e muta, habar n-am daca si cand gust farmecul noptii de azi sau al celor de ieri, dar e bine… E foarte, foarte bine…
Mamaia, 30 august
capricornk13 